13,667 matches
-
în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste ținuturi secetoase - un miracol în care erai obligat să crezi, altfel riscai să nu mai plouă niciodată, iar vitele să moară, așa cum se mai întâmplase în trecut. Îi plăcea drumul spre Francistown deși azi mergea mai departe, cale de trei ore spre nord, dincolo de graniță, în Zimbabwe. Domnul J.L.B. Matekoni întâmpinase cu reținere vestea plecării ei și încercase s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
arunc un cinci: - De unde dau io și ministerul să dea... ceva, dacă nu înzecit. Să-mi ții și mie un loc pe-aproape, pentru că nu se știe... - Cine știe care-i soarta omulu’... mă ajunge din urmă un comentariu de Evanghelie. - Mișcă, vită! Nu vezi că-i verde? Dormi? Asta e, mă apucase reflecția în mijlocul drumului. O femeie se apără cu plasa de cartofi de o creatură zburlită. Nu sunt cavaler, nu intervin. Nici alții, cartofii se rostogolesc pe trotuar și în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
linotipist. Cine lasă scris să fie ars, acela s-a despărțit de rânduiala Bisericii, acela nu poate fi pus la slujbe, nu poate fi trecut pe pomelnic. Ce se alege de sufletul lui? Și cum să-l arzi ca pe vite secerate de molimă, strânse din șanț, să n-aibă cruce la cap? Îl ții în borcanul de nes? Dacă fără să vrea ei, săracii, au fost puși la crematoriu, atunci e altceva. Ăia de la Cotu’ Donului, măturați de obuze, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de tigru. Wilma aspiră cu un pui de elefant și umflă pernele de piatră. Și-a numit copilul „Pebbles“ Iată aici viitorul nostru: mâncare pe bază de brânză și propulsoare cu aerosol, polistiren și Club Med pe Lună, friptură de vită servită într-un tub de pastă de dinți. — Zbang, zice Seth, știți, mic dejun cu astronauții. Iar acum oamenii vin aici purtând sandale pe care și le-au făcut singuri din piele. Își numesc copiii Zilpa și Zebulon din Vechiul Testament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de dinți de lapte. S-o fut, zice Manus, pe afurisita aia de Zână Măseluță. O cosiță de păr blond într-un medalion prins pe-un lănțișor, lănțișorul învârtindu-se, eliberat din mâna lui Manus ca un bola de prins vite, și dispărând în beznă. — A zis că-mi dă toate astea pentru că pur și simplu nu mai are loc pentru ele, zice Manus. Nu că nu le-ar fi vrut. Mulajul de ghips al mâinii unui copil de clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Nash Rambler transformat în Alfa Romeo. Brandy purta niște tu-tu-uri scurtissime peste colanți negri îndesați în cizme de cowboy. Brandy purta o bustieră cu push-up făcută din piele, toată însemnată cu fierul roșu cu simbolurile crescătorilor locali de vite. În barul frumos al unui hotel din Edmonton, Brandy zice: — Urăsc când se vede linia de îmbinare la paharul de martini. Vreau să zic că simt lipitura. E-așa de duzină. Bărbați de jur-împrejurul ei. Ca niște reflectoare, mi-amintesc genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și să rupă, croindu-și drum spre exterior. Prințesa Prințesă zice: — O să fie nevoie de cel puțin trei Darvonuri ca să intru-n rochia asta. Întinde mâna și eu îi dau tabletele. Tatăl ei, zice Brandy, înainte să vândă carnea de vită obișnuia s-o macine împreună cu bucăți de gheață ca s-o umple de apă. Măcina carnea împreună cu ceea ce el numea hrana boului ca s-o umple de cereale. Nu era o persoană rea, zice ea. Și nu se simțea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de a face cu un aristocrat, arăta a hamal în portul Brăilei ori a chiabur de la munte, ochi grei, mîini mari, ca două lopeți de rînit în grajd, piept de bivol, mișcări greoaie de urs, respirația grea ca a unei vite sătule în staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața unei situații de margine devenise altfel: amenințător, sumbru, abia controlîndu-și forța violentă care izvora din organismul său uriaș. Lîngă toate acestea să adăugăm viclenia, șiretenia înnăscută, calculul exact, machiavelic prin care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de in, care‑i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într‑o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe‑un par. Alteori și‑o anina de gât, părând o vită căreia i se tăiase căpățâna dintr‑o singură lovitură de bardă, la formula lui magică. Într‑o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul la proțap. Printre acești propovăduitori se găseau destui vorbitori destoinici care aflau răspunsuri la Întrebările Încâlcite ale neîncrezătorilor nu numai privitoare la suflet, ci și la trup, la muncile câmpului, la creșterea vitelor. Pe tineri Îi lecuiau de bubulițe, pe fecioare le sfătuiau cum să‑și apere neprihănirea ori s‑o Îndure mai ușor, pe bătrâni Îi călăuzeau În pregătirile dinaintea morții - ce vorbe să rostească În ceasul de pe urmă, cum să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui Însoțitoare. Vru să‑i tragă pe ochi șalul pe care i‑l dăduse, dar nu găsi atâta putere, Închizând ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frânte, cu chipul desfigurat și Însângerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pământ; pe pământ zăcea o masă de oase frânte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stâlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemând: „Și asta e tot o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
soldat beat; diareea apoasă provocată de niște sarmale alterate de la un birt din Indija; o aventură cu o servitoare bosniacă de prin Sombor, o răsturnare zdravănă de pe bicicletă În apropiere de Čantavira; o noapte de drum Într‑un vagon de vite pe linia Senta‑Subotica; târguitul unor gâște Îndopate pe care le va aduce acasă În ajunul Anului Nou; beția cu niște ingineri ruși la Banović; scosul unei măsele În plin câmp, lângă o fântână cu cumpănă ; un miting de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sângele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca‑ntr‑o corabie, deslușind scârțâitul molcom al roților amestecat cu cântări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aurei. Sau cu Reiki. Să nu râdă, dar tu o să pleci în călătorie vreme îndelungată, poate pentru tot restul vieții. Nu le poți explica. Ai rămas fără fise, așa că le spui adio. 3 În prima săptămână am mâncat filé de vită Wellington, în timp ce Miss America îngenuchea în fața fiecărei clanțe și încerca să descuie închizătoarea cu un cuțit de pictură împrumutat de la Ducele Vandalilor. Am mâncat biban dungat de mare în timp ce domnișoara Hapciu înghițea pilule din borcanele zuruitoare din valiza ei. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sub castani. Croquet. Chiar înainte să înceapă să-și schițeze scenariul, capodopera vieții ei, Miss America a spus că nu era în stare. Sânii o dureau prea tare ca să poată scrie. Brațele-i erau prea obosite. Cum mirosea cotletele de vită de azi, cum voma câte puțin din pateurile cu crab din ziua precedentă. Ciclul nu i-a mai venit de aproape o săptămână. E sindromul clădirii nesănătoase, i-a spus domnișoara Hapciu. Cu nasul înroșit de la atâta șters, deja îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și lunguri de plastic. Farfurii de carton. Și apă curentă. Abia apucai să citești zece pagini dintr-un roman cu vampiri, și cina era gata. În loc de vreascuri și apă fierbinte, în perna argintie găseai chiftea de casă sau tocană de vită Stroganoff. Ne așezam pe covorul albastru al scărilor din hol, o cascadă cu falduri albastre, cu fiecare treaptă îndeajuns de lată încât puteam sta toți unul lângă celălalt și coatele nu ni se atingeau. Era aceeași tocană Stroganoff pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pungă de alimente care conținea sfeclă. Fiecare pernuță argintie de plastic Mylar înlăuntrul căreia zornăiau bucățile de sfeclă uscate ca niște jetoane de poker. Sfântul Fără-Mațe a dat găuri în toate pungile conținând carne de porc, de pui și de vită. El nefiind în stare să digere carnea. Toate pungile de Mylar umflate cu azot erau aranjate pe sortimente, vârâte în cutii maro de carton striat. În cutiile marcate „Desert” se găseau pungi cu fursecuri uscate zuruind ca semințele într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o raită ca să ne salute. Ai nevoie de ceva? Avea un zâmbea deschis și un chip tineresc, dar surprinzător de brăzdat de riduri. Îndesat, cu brațe zdravene, păroase, dege tele lui butucănoase de muncitor cu sapa păreau cu totul nepotri vite cu scrisul sau cu bătutul la mașină. — Mi se pare mie, sau detectez o notă cinică, Mick? — Nu doar o notă, o simfonie-ntreagă, ce naiba! Rudy, adu o bere, te rog, pentru Margaret! și ia-ți și tu una! De
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a pus mâinile pe volan. Am primit un apel prin radio. Domnul Schneider zice să nu mergem la ambasadă. Trebuie să vă duc la această adresă. șoferul le-a dat o hârtie, a băgat În marșarier, apoi a pornit În vite ză. Margaret n-a fost În stare să descifreze scrisul. Domnul Schneider a zis: Veniți iute, nu-i timp de pierdut. 32 Cândva, pe când Adam era Încă un băiețel, a plecat să se plimbe de unul singur pe poteca pietruită
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Aceștia au venit cu mic cu mare, pregătiți cu găleți cu apă să ajute pădurarul care, singur, se străduia să stingă focul ce cuprinsese, deocamdată, numai bucătăria de vară, dar amenința, din moment în moment, casa construită din lemn, grajdul vitelor și, cel mult căpițele de fân pentru care muncise toată vara. Oamenii din sat au dat dovadă, însă, de mult curaj și bărbăție în lupta cu flăcările, ce se dovedea din ce în ce mai grea. Ei au salvat toate bunurile pădurarului, munca lui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dau drumul la motor. Uneori adorm. Filmele sunt vechi. Se mai rup. Mă trezesc ăia din sală: fluieră, strigă, bat din picioare. Câteva secunde doar. Apoi motorul toarce, din nou. E plăcut. Dimineața merg la culcare ca În La Dolce Vita. Fellini e din generația mea. Îi și spun: Noapte bună, Federico. Sau: Somn ușor! Sau: La revedere! El Îmi zâmbește și Îmi face semn cu mâna, adică A rivederci, Coriolan. Mă mai văd cu Chaplin, Stan și Bran, Pierre Bezuhov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
formă plastică. Semănau când cu o stradă din Centrul Vechi al orașului, când cu un peisaj din Teceu sau cu atelierul unui pictor, când cu o natură moartă. Cu totul surprinzătoare era imaginea unui deal roșu ca un mușchi de vită așezat pe zăpadă, pictat de Ziffer. Cu un deal ca ăsta va Începe primul meu film, anunță solemn Grațian. De unde iei tu atâta roșu? Întrebă Violeta. Era Înspăimântată Înainte de a auzi răspunsul, căci Grațian avea soluții pentru orice problemă, așa Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mistificări. O sticlă de Ballantines, bunăoară, completă Abrudan, În vervă și el, la curent cu noile tendințe În Artele Focului. Ce păcat, dragă Petre, că moara ta nu merge cu vin, zise Pascu. Ne-am adapă direct din scoc, ca vitele. Cine ar mai da bani pe pictori beți? se Întrebă retoric Nagy Oszkár, Eu zic, continuă el, se mai bem un pic din borul lui Ziffer și după aia, stingérea. La culcare, fiecare În pânza lui. Vorba aia, cum pictezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ploii care cădea peste ea În valuri purpurii. Se făcuse de râs, de bună seamă. Lumea Însă nu părea să se intereseze de soarta ei, preocupată fiind de două fenomene tulburătoare: ingestia și deglutiția. Avea În fața ei o cireadă de vite hipnotizate de căldură În adăpători la vremea amiezii. Agentul de circulație era un tip Înalt, cu ochelari rotunzi pe nas și un fular roșu la gât. Stătea În fața ei zâmbind, cu mâna Întinsă, gata să o ajute, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
civilizat, cordial, cu afecțiune; mi-e dor de felul cum se tachinau, de ironia blîndă a tatei; Iordan era mai tranșant, avea replica mai tăioasă coane Victorache, mata ai fost la tinerețe sensibilizat de Weltschmerz. Le-ai plîns de milă vitelor de povară". "Ce vrei, Iordan. Proletarii au ajuns la dictatură. Ei conduc, ei mor de foame! Mi-am luat mîna de pe ei. Atîta tot". Da' uite că infernul e pavat cu intenții bune". "Roses intentions", clinchenea Liselle. "Nu roz, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]