1,128 matches
-
nu au putut fi conferite oficial. Venit dintr-o țară cu puternice tradiții în domeniul decorațiilor, Carol I al României, deși constrâns prin firmanul de numire să nu instituie nici un fel de distincții, prin tratative diplomatice, a reușit ca Marele Vizir să accepte ca domnitorul să poată institui decorații minore și, ca urmare, în 1872, se instituie Medalia "Virtutea Militară" (decr. nr. 987) și Semnul Onorific pentru XVIII și XXV de ani petrecuți în armată (decr.1057). Medalia "Virtutea Militară" este
Ordinul „Virtutea Militară” () [Corola-website/Science/318585_a_319914]
-
stradă, în consolă și ferestre zăbrelite divers pentru observarea activităților din afară. Pe amplasamentele dominante ale celor șapte coline ale orașului s-au ridicat, de cele mai multe ori, construcții religioase și laice, subvenționate de sultani, de membri ai familiei imperiale, de viziri sau pașale pașa. Constantinopol-ul s-a transformat treptat într-un oraș oriental supraaglomerat, nesistematizat, murdar și rău mirositor. Peste el s-au presărat, ca niște oaze, moschei mărețe cu minarete semețe și dantelate, palate puțin durabile ale potentaților și marilor
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Levițki și Serhii Ostapenko Secretarul de stat pentru afacerile externe, Richard von Kühlmann și generalul Max Hoffmann Ministrul afacerilor externe, Ottokar Czernin Premierul Vasil Radoslavov, ambasadorul bulgariei la Viena, Andrei Toșev, I. Stoianovici, T. Anastasov și colonelul P. Gancev Marele vizir Mehmed Talat, I. Hakki Pașa, A. Nessimi Bei și Ahmed İzzet Pașa Imediat după semnarea tratatului, Puterile Centrale au trimis în Ucraina o armată de 450.000 de oameni. După numai o săptămână, aproape toate trupele bolșevice fuseseră alungate, cu
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
favorabil Istambulului. Delegații au semnat tratatul în sala de expoziție a fabricii de porțelan din Sèvres, Franța. Tratatul a fost semnat de patru reprezentanți ai Imperiului Otoman, care aveau împuterniciri depline din partea sultanului Mehmed al VI-lea: Rıza Tevfik, marele vizir Damat Ferid Pașa, ambasadorul Hadi Pașa și ministrul educației Reșid Halis. Tratatul nu a fost trimis pentru ratificare Parlamentului otoman, care a fost dizolvat de trupele britanice pe 10 august 1920, în timpul ocupației Constantinopolului. Tratatul nu a fost niciodată ratificat
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Constantinopolului. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de otomani La semnarea tratatului de pace nu au participat Statele Unite ale Americii și Rusia. Rusia a fost exclusă datorită semnării Tratatului de la Brest-Litovsk din 1918. În cadrul Tratatului de la Sèvres, la insistențele marelui vizir Talat Pașa, Imperiul Otoman a reprimit teritoriile pe care le pierduse în fața Imperiului Rus în timpul războiului din 1877 - 1878, (Ardahan, Kars și Batumi. Sir George Dixon Grahame a semnat pentru Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Alexandre Millerand pentru Franța
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
pentru a opri rebeliunea. Selim al III-lea a fost ucis, dar Mahmud a fost ascuns de mama sa și pus pe tron după detronarea de către rebeli a lui Mustafa al IV-lea. Liderul revoltei, Mustafa Bayrakdar, a devenit apoi vizir al lui Mahmud . Circulă multe povești în jurul circumstanțelor tentativei de ucidere a lui Mahmud. O versiune a istoricului otoman din secolul al XIX-lea Cevdet Pașa</tr> relatează: unul dintre sclavele lui, o fată georgiană pe nume Cevri, a adunat
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321064_a_322393]
-
fost numită "haznedar usta", trezorier șef al Haremului, a doua funcție ca importanță în ierarhie. O scară din piatră de la "Altınyol" (Calea de Aur) din Harem se numește Scara lui Cevri Kalfa, deoarece evenimentele au avut loc în acea zonă. Vizirul a luat inițiativa de a relua reformele frânate de lovitura de stat conservatoare din 1807 care îl adusese pe Mustafa al IV-lea la putere. Curând, însă, vizirul a fost asasinat de armata lui Ibrahim, iar Mahmud al II-lea
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321064_a_322393]
-
Scara lui Cevri Kalfa, deoarece evenimentele au avut loc în acea zonă. Vizirul a luat inițiativa de a relua reformele frânate de lovitura de stat conservatoare din 1807 care îl adusese pe Mustafa al IV-lea la putere. Curând, însă, vizirul a fost asasinat de armata lui Ibrahim, iar Mahmud al II-lea a renunțat temporar la reforme. Eforturile de reformă ulterioare ale sultanului au avut mai mult succes. În primii ani de domnie a lui Mahmud al II-lea, guvernatorul
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321064_a_322393]
-
pus capăt autonomiei mamelucilor din Irak în 1831. El a ordonat campanii militare în scopul eliminării celebrului Ali Pașa din Tepelena, în vârstă de 80 de ani, care organizase în Epir un stat quasi independent. L-a trimis pe Marele Vizir să-l execute pe eroul bosniac Husein Gradaščević. A început pregătirile pentru reformele Tanzimatului în 1839. Tanzimatul a marcat începutul modernizării Turciei, și a avut efecte imediate asupra vieții sociale și legale din Imperiu, aducând influență europeană în stilul vestimentar
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321064_a_322393]
-
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman. Nemulțumiți de scăderea puterii pașilor locali și, mai ales, de acordarea, în urma tratatului de la Adrianopol, de autonomie și de teritorii Serbiei, liderii bosniaci au strâns o armată și l-au proclamat pe Gradaščević vizir al Bosniei. Marele vizir a condus două atacuri nereușite împotriva rebelilor, care și-au întărit poziția în Bosnia și în Herțegovina. În primăvara lui 1831, însă, un nou atac otoman s-a sfârșit prin ocuparea Bosniei și fuga lui Gradaščević
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
al Imperiului Otoman. Nemulțumiți de scăderea puterii pașilor locali și, mai ales, de acordarea, în urma tratatului de la Adrianopol, de autonomie și de teritorii Serbiei, liderii bosniaci au strâns o armată și l-au proclamat pe Gradaščević vizir al Bosniei. Marele vizir a condus două atacuri nereușite împotriva rebelilor, care și-au întărit poziția în Bosnia și în Herțegovina. În primăvara lui 1831, însă, un nou atac otoman s-a sfârșit prin ocuparea Bosniei și fuga lui Gradaščević în Austria. La sfârșitul
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
l-au ucis pe "nakibul-ešraf" Nuruddin Efendi Šerifović, tonul său s-a schimbat și s-a distanțat rapid de cauza acestora. În restul deceniului anilor 1820, Gradaščević a păstrat relații bune cu autoritățile imperiale din Bosnia. Când Abdurrahim-pașa a devenit vizir în 1827, Gradaščević a devenit consilier al acestuia. Din această poziție, Gradaščević a jucat un rol important în mobilizarea bosniacilor pentru războiul ruso-turc. În urma unor revolte de la Sarajevo din timpul pregătirilor în care Abdurrahim-pașa a fost dat jos, Gradaščević l-
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
fost ales neoficial lider al mișcării. Conform unor surse contemporane, bosniacii ar fi cerut Constantinopolului: Un alt rezultat al întrunirii de la Tuzla a fost acordul pentru o altă întrunire generală la Travnik. Întrucât Travnik era capitala pașalâcului bosniac și reședința vizirului, întâlnirea era, practic, o confruntare cu autoritățile otomane. Gradaščević a cerut tuturor celor implicați să adune o armată. La 29 martie 1831, Gradaščević a pornit spre Travnik cu circa 4000 de oameni. Aflând despre numărul oamenilor ce se apropiau, Namik-pașa
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
oameni. Aflând despre numărul oamenilor ce se apropiau, Namik-pașa s-a retras în cetatea Travnik și i-a chemat pe frații Sulejmanpašić în ajutor. Când armata rebelă a sosit în Travnik, a tras câteva salve către castel, avertizându-l pe vizir că este pregătită de luptă. Între timp, Gradaščević a trimis un detașament condus de Memiš-aga la Srebrenica, pentru a intercepta întăririle lui Sulejmanpašić. Cele două tabere s-au întâlnit la Pirot, lângă Travnik, la 7 aprilie. Acolo, Memiš-aga i-a
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
s-au alăturat, inclusiv mulți creștini. Gradaščević și-a împărțit armata în două, lăsând o parte la Zvornik să se apere împotriva unei eventuale incursiuni sârbești. Cu grosul trupelor, el a pornit apoi către Kosovo să se întâlnească cu marele vizir, care fusese trimis în fruntea unei mari armate să înăbușe revolta. Pe drum, a cucerit orașele Peć și Priștina, unde și-a stabilit tabăra principală. Întâlnirea cu marele vizir Mehmed Rashid-pașa a avut loc la 18 iulie lângă Shtimje. Deși
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
el a pornit apoi către Kosovo să se întâlnească cu marele vizir, care fusese trimis în fruntea unei mari armate să înăbușe revolta. Pe drum, a cucerit orașele Peć și Priștina, unde și-a stabilit tabăra principală. Întâlnirea cu marele vizir Mehmed Rashid-pașa a avut loc la 18 iulie lângă Shtimje. Deși cele două armate erau aproximativ egale numeric, trupele marelui vizir erau mai bine înarmate. Gradaščević a trimis o parte a armatei sale în frunte cu Ali-beg Fidahić să se
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
înăbușe revolta. Pe drum, a cucerit orașele Peć și Priștina, unde și-a stabilit tabăra principală. Întâlnirea cu marele vizir Mehmed Rashid-pașa a avut loc la 18 iulie lângă Shtimje. Deși cele două armate erau aproximativ egale numeric, trupele marelui vizir erau mai bine înarmate. Gradaščević a trimis o parte a armatei sale în frunte cu Ali-beg Fidahić să se întâlnească cu Rashid-pașa. În urma unei mici ciocniri, Fidahić a simulat o retragere. Crezând că victoria este aproape, marele vizir și-a
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
trupele marelui vizir erau mai bine înarmate. Gradaščević a trimis o parte a armatei sale în frunte cu Ali-beg Fidahić să se întâlnească cu Rashid-pașa. În urma unei mici ciocniri, Fidahić a simulat o retragere. Crezând că victoria este aproape, marele vizir și-a trimis cavaleria și artileria într-o zonă împădurită. Gradaščević a profitat imediat de această greșeală și a executat un contraatac devastator cu grosul trupelor, anihilând aproape complet armata otomană. Rashid-pașa însuși a fost rănit. Marele vizir a susținut
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
aproape, marele vizir și-a trimis cavaleria și artileria într-o zonă împădurită. Gradaščević a profitat imediat de această greșeală și a executat un contraatac devastator cu grosul trupelor, anihilând aproape complet armata otomană. Rashid-pașa însuși a fost rănit. Marele vizir a susținut că Sultanul va îndeplini toate revendicările bosniacilor dacă armata rebelă se întoarce în Bosnia, iar Gradaščević a revenit acasă. La 10 august, la Priștina, a avut loc o noua întrunire a liderilor revoltei, în care s-a hotărât
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
îndeplini toate revendicările bosniacilor dacă armata rebelă se întoarce în Bosnia, iar Gradaščević a revenit acasă. La 10 august, la Priștina, a avut loc o noua întrunire a liderilor revoltei, în care s-a hotărât ca Gradaščević să fie proclamat vizir al Bosniei. Deși Gradaščević a refuzat la început, cei din preajma sa au insistat și el a acceptat. Noul său statut a fost oficializat într-un congres bosniac ținut la Sarajevo la 12 septembrie. În fața Moscheei Țarului, cei prezenți au jurat
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
armata din Posavina și Podrinje de sud au fost învinse de Čengić. În octombrie, însă, o armată trimisă de Gradaščević, în frunte cu Ahmed-beg Resulbegović, a cucerit Trebinje de la familia loialistă Resulbegović. O delegație bosniacă a ajuns în tabăra marelui vizir de la Skopje în luna noiembrie. Marele vizir a promis acestei delegații că va insista pe lângă Sultan să accepte cererile bosniacilor și să-l numească pe Gradaščević oficial vizir al Bosniei autonome. Intențiile sale erau altele; la începutul lui decembrie, el
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
au fost învinse de Čengić. În octombrie, însă, o armată trimisă de Gradaščević, în frunte cu Ahmed-beg Resulbegović, a cucerit Trebinje de la familia loialistă Resulbegović. O delegație bosniacă a ajuns în tabăra marelui vizir de la Skopje în luna noiembrie. Marele vizir a promis acestei delegații că va insista pe lângă Sultan să accepte cererile bosniacilor și să-l numească pe Gradaščević oficial vizir al Bosniei autonome. Intențiile sale erau altele; la începutul lui decembrie, el a atacat unitățile bosniace de lângă Novi Pazar
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
de la familia loialistă Resulbegović. O delegație bosniacă a ajuns în tabăra marelui vizir de la Skopje în luna noiembrie. Marele vizir a promis acestei delegații că va insista pe lângă Sultan să accepte cererile bosniacilor și să-l numească pe Gradaščević oficial vizir al Bosniei autonome. Intențiile sale erau altele; la începutul lui decembrie, el a atacat unitățile bosniace de lângă Novi Pazar. Din nou, armata rebelă a învins trupele imperiale, dar a trebuit să se retragă din cauza iernii grele. În Bosnia, între timp
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
rupt asediul, contraatacând rebelii și împrăștiindu-le trupele. Spre Stolac fusese trimisă deja o nouă forță de la Sarajevo, sub comanda lui Mujaga Zlatar, dar a fost rechemată de Gradaščević la 16 martie după vestea unei ofensive majore plănuite de marele vizir. Campania otomană a demarat la începutul lui februarie. Marele vizir a trimis două armate: una din Vučitrn și alta din Shkodër. Ambele armate s-au îndreptat spre Sarajevo, iar Gradaščević a trimis o armată de circa 10.000 de oameni
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
fusese trimisă deja o nouă forță de la Sarajevo, sub comanda lui Mujaga Zlatar, dar a fost rechemată de Gradaščević la 16 martie după vestea unei ofensive majore plănuite de marele vizir. Campania otomană a demarat la începutul lui februarie. Marele vizir a trimis două armate: una din Vučitrn și alta din Shkodër. Ambele armate s-au îndreptat spre Sarajevo, iar Gradaščević a trimis o armată de circa 10.000 de oameni. Când trupele vizirului au reușit să treacă Drina, Gradaščević a
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]