1,054 matches
-
a spune că totuși cuvântul apare răzleț și la Byron, În 1818, Într-o pagină din Beppo (poem scos Însă În public abia un an mai târziu), unde le Înfățișează cititorilor „un soi de personaj fără nume”, „un dandy fără vlagă”. Dar În aruncarea termenului cu pricina pe piața cărții femeile sunt fără egal. Iat-o, de pildă, pe Lady Morgan, cu Franța În 1816, carte de succes (dar și de dispută) pe ambele maluri ale Canalului Mânecii. Tipărit În 1817, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai profund, aceste reguli stricte și zadarnice reprezintă idealul său de efort și de construcție. Noblețea și grandoarea umană ale lui Baudelaire vin, În mare măsură, din oroarea sa de a lăsa lucrurile să decurgă pur și simplu. Lipsa de vlagă, abandonul, destinderea Îi par greșeli de neiertat. Trebuie să te Înfrânezi, să te stăpânești pe deplin, să te concentrezi. El notează, după Emerson, că „eroul este veșnic concentrat”. A admirat la Delacroix: „concizia și un fel de intensitate fără ostentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
brațe ca s-o fac să tacă, temându-mă să nu fie auzită. S-a turtit de pieptul meu, înăbușindu-și încetul cu încetul suspinele, dar trupul îi tremura și, încet, se prăbușea. A rămas curând aidoma unui vreasc fără vlagă pe care-l țineam moale în brațe. Prietenii mă preveniseră că în noaptea nunții multe fete se străduie să pară mai neștiutoare decât sunt, mai surprinse, mai speriate, dar nici unul nu-mi vorbise despre leșin. Pe de altă parte, auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urmă de umezeală, dar nu reușeam să ne bucurăm de rezultate dorite. Ne frigeau tălpile piciorușelor, așa de fierbinte era pământul. Nu mai vedeai culoare verde în jur. Pomii stăteau cu crengile întinse, murind de sete ei se rugau de vlagă la nori. Dar norii treceau nepăsători. Fiind copii, noi nu conștientizam ce pericol mare prezenta seceta și lipsa ploilor pentru viață, dar părinții noștri, care au trăit și simțit foamea în copilărie, lor le era bine cunoscut, ei erau cei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai târziu, toate beneficiile. Prin urmare, cei doi adjutanți somnoroși găsiră un om liniștit, sigur de sine, când apărură, la rândul lor, câteva minute mai târziu în încăpere, încă în halatele cu însemnele poliției și în pijama, și târșindu-și fără vlagă papucii de casă. Șeful socotise că avea să fie exact așa, prevăzuse că primul punct marcat va fi al său și îl și marcase pe panou. Bună dimineața, băieți, salută el pe un ton cordial, sper că v-ați odihnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe Bidaru și îl făcu să nu priceapă nimic, era cel de al treilea grup de oameni care semănau cu el; la fel de numeros, cam cât toate triburile de locuitori ai nordului luate la un loc, inert, liniștit și lipsit de vlagă; format numai din trențăroși, palizi, slăbănogi, tăcuți și deznădăjduiți, însă fără hamuri la gât și fără căușe în mâini. Aceștia, cu gurile căscate și cu privirea spre locul unde vor sălășlui când vor trece în lumea spiritelor, parcă așteptau să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sfârșite. Un apus minunat care trezește, chiar și la ființele efemere, pofta de a mai apuca măcar încă o asemenea zi, înainte de a-și da obștescul sfârșit. Coroanele copacilor de mărimi, esențe și culori diferite, cu ramurile lor îmbătrânite, fără vlagă, au început să se rărească. Sub adierea continuă a vântului și a umezelii, frunzele muribunde se desprindeau din când în când, ca apoi, cu părere de rău, să mai planeze câteva secunde pentru a-și lua adio de la măreția lor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
seamă, din prima categorie, decât din cea de a doua, numai după o simplă vânturare a buclelor sale minunate prin fața mea și o privire galeșă, m-am lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot pomenește atât. Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale iubiri pentru mine, căci, atunci când flămânzești timp îndelung după
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
De ce mă simt în continuare închis și zăvorât în această apăsătoare cușcă de carne, care mă ține ca strâns în chingi și care îmi aduce doar chinuri sufletești de negrăit, ce mă rod hain pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?1” 1 Dumnezeul Meu, Dumnezeul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Când ajungea doamna Iozefina în separeul bibliotecii, unde dactilografia în fiecare după-masă de zor, aducea cu ea aproape toată lumina din oraș. Aducea atâta lumină, încât umbrele rafturilor cu cărți, cele ale mescioarei și cele ale lor prindeau pe-ncetul, vlagă. Da, raza de lumină făcea ca masa unde scriam să fie tăiată în două, cu mașina de scris cu tot, o parte din masă asociindu-se cu raftul cu cărți aflat în penumbră, iar cealaltă, aflată în direcția umbrei, se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări. 10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci și mîinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila. 11. Oasele lui, pline de vlaga tinereții își vor avea culcușul cu el în țărînă. 12. Dulce era răul în gura lui; îl ascundea sub limbă, 13. îl mesteca întruna și nu-l lăsa, îl ținea în cerul gurii: 14. dar hrana lui se va preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
8. Sămînța lor se întărește cu ei, și în fața lor odraslele lor propășesc sub ochii lor. 9. În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească. 10. Taurii lor sunt plini de vlagă și prășitori, juncanele lor zămislesc și nu leapădă. 11. Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi și copiii se zbenguiesc în jurul lor. 12. Cîntă cu sunet de tobă și de arfă, se desfătează cu sunete de caval. 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată? 2. Numeri tu lunile în care sunt însărcinate și cunoști tu vremea cînd nasc? 3. Ele se pleacă, fată puii, și scapă iute de durerile lor. 4. Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod, pleacă, și nu se mai întorc la ele. 5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură? 6. I-am dat ca locuință pustiul, și pămîntul sărac ca locaș. 7. El rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
au spus foarte puține sau deloc. Ceasul la care ne putem vedea îl știi, așa că acum e bine să mergi la odihnă, iar la ora știută vom porni la treabă. Noapte bună, fiule. Noapte bună, sfințite - am răspuns eu fără vlagă, ieșind. Am coborât în grădinița din fața chiliilor, de unde aveam vedere asupra ferestrei Zânei. Dincolo de geam, întunericul, însă, era stăpân ca de când lumea... În acea noapte, asupra mea s-a abătut somn greu, cu un vis chinuitor... ... Parcă mă întorceam din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
moartea adevărată. Că vezi și o mușcată, cît Îi ea de roșie și de mîndră, de zici că are viață și dragoste În ea ca și o femeie tînără, dă boboci cît dă și pă urmă cînd i să gată vlaga numa ce-o vezi că să gălbejește și moare. Io zic că d-asta să duce și floarea că nu mai ie de nici o trebuință pă lumea asta — Știi, doamnă Oprișan că și eu m-am gîndit ca oamenii poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alb ciobit murdar Înconjurat de picioare, de papornițe, de ochi și urechi amestecate de-a valma ca Într-o cameră de gazare și deasupra tronînd impasibilă profesoara citind pe closet poeme de Ungaretti; zile zgîlțîiate de un cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale de scurgere puțind pestilențial ca urmele de sînge rămase pe buza asfaltului și salvările marilor uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri albastre păstrate În garaje pentru cazuri extreme, gonind spre aeroport să-l Întîmpine cu toată pompa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
existase teama aceea distructivă și sentimentul de jignire, acum nu mai era decât un firicel fumuriu de prudență. Am rămas pe palier, cu palma lipită de ușa încuiată și m-am lăsat să cad în genunchi, obosit și stors de vlagă, plimbându-mi buricele degetelor peste vopseaua albă, lucioasă și scoțând scârțâituri. Spații goale, bariere, prudență și puterea voinței, acesta era jocul pentru care mă născusem. Important, după cum sugerase Randle, era să știu care bariere puteau fi deschise pentru a înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la un punct de pe podea. — Nu te-am mințit cu nimic, zise în cele din urmă, fără să ridice ochii. — Cum poți să spui asta? Simțeam că mă cutremur; gâtul, mâinile, toate îmi erau slăbite și tremurau, lipsite de orice vlagă. — Pentru că ai avut grijă să-ți alegi cuvintele așa încât, practic, să nu spui nici o minciună? Ideea e că nu mi-ai spus de ce mă aduceai de fapt aici. M-ai lăsat să cred că mă ajuți, în paștele mă-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mi se agăță de picior și am scăpat de ea azvârlind-o în perete, unde se sparse ca o momâie plină de încălțări și șosete vechi. Bum. Puf paf paf paf. I-am tras mormanului două, trei șuturi lipsite de vlagă, și m-am lăsat în genunchi... — Pulă bleagă ce ești! După următorul acces de furie, am lăsat-o mai moale. Un alt val anestezic mi se ridica din stomac. Ochii mei dureroși se uitau în gol. Trecură nenumărate minute, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu va fi vreodată un animal frumos. Noaptea, visa vulve căscate. Cam În aceeași epocă, Începu să-l citească pe Kafka. Prima dată avu o senzație de frig, de ger insidios; după ce termină Procesul, câteva ore se simți amorțit, fără vlagă. Știu imediat că acel univers Încetinit, marcat de umilință, În care ființele se intersectează Într-un vid sideral, fără ca vreo relație să poată părea posibilă Între ele vreodată, corespundea perfect universului său mental. Un univers apatic și rece. Exista totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de neînfrânt. Asemenea ciclopului scrutător de constelații și a celui scormonitor de lamele, eram redus la câteva vertebre cervicale și la o privire devenită de-o precizie incredibilă, de parcă toate angrenajele din carne și oase și-ar fi donat Întreaga vlagă ochiului suveran. În acest port ai cărui locuitori fuseseră doborâți de o maladie teribilă, numai paznicul farului rămăsese viu, continuându-și zilnica trudă a luminării, descoperirii și ghidării. Dintr-un mizantrop, mă transformasem Într-un curios, Însă oare nu aceeași
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cerut lui Dumnezeu favoruri erotice. Celebrul animal mă pusese În fața unei triste coincidențe: a ateismului și impotenței. Pe lângă jalea neputinței, mă chinuia și teama că aș putea aluneca Într-un fel de satanism numai pe jumătate involuntar. Ca să-mi regăsesc vlaga, experimentam prea mult. Îndrăzneam aproape orice și-n același timp mă căcam pe mine de frică. Fiindcă, dacă de Dumnezeu nu prea Îmi mai păsa, de diavol mă temeam ca de dracul. Nu știu unde, În istoria ateismului, mă plasează o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
De fapt, nici măcar nu pot spune că scriam. Bolboroseam În minte tot felul de presupuneri. Din când În când mi se părea că pot trage o concluzie, de fapt ajungeam la capătul puterilor. Mă cutremuram Încă, deși eram stors de vlagă. Fiindcă vrăjitoarea mă lăsase pradă unei rușini furibunde care a degenerat curând În impotență. Continuam să fantazez cu ea În rolul principal, erau Însă niște fantezii excesiv de lirice, reverii adolescentine, de puber prea citit. Și de aici mi se trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
acelea. Renunțasem să mai scriu același veșnic poem cu femeia vrăjitoare care-mi frânsese inima. Inima-mi era deja refăcută - munca e Într-adevăr un remediu Împotriva melancoliei, rămăsesem Însă cu senzația, măcar teoretică, de umilință. Vreau să spun că vlaga sexuală nu-mi revenise. Citisem că una din pricinile cele mai frecvente ale impotenței ar fi divorțul. Nu era cazul meu, dar semăna. Avusesem cu vrăjitoarea parte de o relație destul de pasională. O făcuserăm de atâtea ori și Într-atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Tresări, șarpele luneca pe umăr. Îl simți și pe spate, umed și rece, lungindu-se. Așadar, nu se terminase, abia începea ! Mâna îi apăsa ușor umărul. Reîncepea totul... de acolo de unde se temuse mai mult ? Rezista oricât, nenorocitul ăla fără vlagă ! A mai prins putere și poftă, a mai golit o sticlă. Reîncepe de la capăt, cu ceea ce așteptase și o îngrozea cel mai mult. Nu se va sfârși, calculase bine, într-adevăr, ea nu va rezista, nu mai avea putere. — Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]