KorAP: Find »[drukola/base=vlah & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...43 >

1,064 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

Ungariei și Bizanțului.2 Revolta vlahilor și bulgarilor din 1185 și constituirea unui stat puternic între Dunăre și Haemus, sfârșitul dinastiei Comnenilor și instalarea Anghelilor au slăbit mult Bizanțul, umbra celui de altădată. Cumanii din câmpia munteană au cooperat cu vlahii din sudul Dunării, iar populația autohtonă românească din regiunile extra-carpatice a susținut și ea pe Asănești. Pentru a bloca sprijinirea statului Asăneștilor de cumanii din Moldova, diplomația bizantină a reușit, prin anii 1200-1201, să convingă pe cneazul Haliciului, Roman Mstislavici

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Rusiei kievene la Dunăre, dar statul bulgar a supraviețuit în partea sa apuseană (Macedomia). Aici acționau așa-numiții "comitopoli", David, Aron, Moise și Samuel, unul din ei a pierit, fiind ucis la "Stejarii frumoși", lângă Prespa, într-o luptă cu "vlahii chervanari", în 976. Această dată marchează cea mai veche mențiune istorică cunoscută a românilor sud-dunăreni și implicarea lor în realitățile politico-militare din regiune. După 976, odată cu domnia marelui împărat Vasile II (976-1025), în inima Balcanilor începe să ființeze un stat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bisericească până la Dunăre. Au fost înființate acum, la începutul secolului al XI-lea, 31 de episcopii cu ierarhi bizantini, care își exercitau jurisdicția și în nordul Dunării, printre români. În cadrul reorganizării vieții bisericești, împăratul a înființat un episcopat special pentru vlahi, cum se numeau românii sud-dunăreni. În 1020, la Dorostolon, se afla reședința unui episcop supus autorității Constantinopolului, dar curând s-a înființat mitropolia (arhiepiscopia ) de la Dorostolon, ceea ce a dus la apariția mai multor episcopii în Dobrogea. Exista o episcopie la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
predominant acum în estul și sud-estul Europei. Chiar din momentul revenirii în zonă, împărăția bizantină înlătura ierarhia religioasă slavă (bulgară), fiind înlocuită cu una greacă și, în același timp, sublinia Iorga, se recunoștea existența unei populații românești numeroase și întinse, vlahii, în sudul Dunării. După Kekaumenos și însemnările rabinului spaniol, Veniamin din Tudela, consemnau: "vlahii se cațără ca niște capre pe stânci". După revenire, Bizanțul decidea, în iulie 1019, decizie întărită în 1272, ca vlahii din Bulgaria să fie puși sub

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bizantină înlătura ierarhia religioasă slavă (bulgară), fiind înlocuită cu una greacă și, în același timp, sublinia Iorga, se recunoștea existența unei populații românești numeroase și întinse, vlahii, în sudul Dunării. După Kekaumenos și însemnările rabinului spaniol, Veniamin din Tudela, consemnau: "vlahii se cațără ca niște capre pe stânci". După revenire, Bizanțul decidea, în iulie 1019, decizie întărită în 1272, ca vlahii din Bulgaria să fie puși sub jurisdicția arhiepiscopiei din Ohrida. Legătura aceasta directă cu împărăția a trebuit să rămâie, prin

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
unei populații românești numeroase și întinse, vlahii, în sudul Dunării. După Kekaumenos și însemnările rabinului spaniol, Veniamin din Tudela, consemnau: "vlahii se cațără ca niște capre pe stânci". După revenire, Bizanțul decidea, în iulie 1019, decizie întărită în 1272, ca vlahii din Bulgaria să fie puși sub jurisdicția arhiepiscopiei din Ohrida. Legătura aceasta directă cu împărăția a trebuit să rămâie, prin biserică, nu numai în sud, dar și mai sus, peste (nordul) Dunăre. Anna Comnena afirma și ea că "toți cei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Legătura aceasta directă cu împărăția a trebuit să rămâie, prin biserică, nu numai în sud, dar și mai sus, peste (nordul) Dunăre. Anna Comnena afirma și ea că "toți cei care duc o viață nomadă sunt numiți, în limbaj comun, vlahi". Acești vlahi, a căror valoare se dovedise în lunga și greaua luptă cu ostașii țarului Samuil, devin acum, la începutul secolului al XI-lea, un adevărat "depozit de luptători" pentru împărații din Constantinopol. Astfel, încă la 1027, se văd vlahi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
directă cu împărăția a trebuit să rămâie, prin biserică, nu numai în sud, dar și mai sus, peste (nordul) Dunăre. Anna Comnena afirma și ea că "toți cei care duc o viață nomadă sunt numiți, în limbaj comun, vlahi". Acești vlahi, a căror valoare se dovedise în lunga și greaua luptă cu ostașii țarului Samuil, devin acum, la începutul secolului al XI-lea, un adevărat "depozit de luptători" pentru împărații din Constantinopol. Astfel, încă la 1027, se văd vlahi în oastea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vlahi". Acești vlahi, a căror valoare se dovedise în lunga și greaua luptă cu ostașii țarului Samuil, devin acum, la începutul secolului al XI-lea, un adevărat "depozit de luptători" pentru împărații din Constantinopol. Astfel, încă la 1027, se văd vlahi în oastea bizantină din sudul Italiei, alături de ruși, vandali, pecenegi, bulgari, macedoneni-pe la jumătatea secolului, ei luptau în Sicilia. Rolul lor militar deosebit se manifesta încă sub Vasile II, apoi sub Alexie Comnenul, împăratul recurgea la "păstorii de acasă" și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
alături de ruși, vandali, pecenegi, bulgari, macedoneni-pe la jumătatea secolului, ei luptau în Sicilia. Rolul lor militar deosebit se manifesta încă sub Vasile II, apoi sub Alexie Comnenul, împăratul recurgea la "păstorii de acasă" și, în felul acesta, avem ceata muntenilor (vlahii din munți), care coborau în văi cu căpeteniile lor. La începutul secolului al XI-lea, thema Paristrion (Paradunavon) a avut parte, timp de un sfert de veac, de o existență pașnică și prosperă, poate cea mai înfloritoare din istoria acestei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
căpetenie ardeleană, Solomon, cumanul venit de peste Dunăre în fruntea elementelor locale este învins de bizantini, dar atacurile continuă. Surse bizantine vorbesc despre faptul că Andronic, ruda împăratului Manuel, fugar, traversează Moldova, dar, la hotarele Haliciului, el a fost capturat de vlahi, care "l-au readus prins către împărat". Informația ne arată că teritoriile est-carpatice erau locuite de vlahi, cea mai veche știre despre românii din Moldova. Acești români din est, ca toți românii după revenirea Imperiului la Dunăre, erau în strânse

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
continuă. Surse bizantine vorbesc despre faptul că Andronic, ruda împăratului Manuel, fugar, traversează Moldova, dar, la hotarele Haliciului, el a fost capturat de vlahi, care "l-au readus prins către împărat". Informația ne arată că teritoriile est-carpatice erau locuite de vlahi, cea mai veche știre despre românii din Moldova. Acești români din est, ca toți românii după revenirea Imperiului la Dunăre, erau în strânse legături cu Bizanțul, mai mult, se aflau în slujba lui. În secolul al XII-lea, în aceste

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Teleorman, din câmpia munteană. O nouă expediție bizantină la Dunărea de Jos se produce tot sub Manuel, în 1166, fiind îndreptată împotriva ungurilor. Cronicarul Cinnamus arată că, în această împrejurare, în armata strategului Vatatzes erau și o mare mulțime de vlahi din sudul Dunării, "despre care se spune că sunt colonii de demult ai celor din Italia". Cinnamus consemnează, pentru prima dată, în textul scris, dovada clară că vlahii (românii) aveau conștiința originii lor romane. Anna Comnena amintește pe acei "oameni

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
această împrejurare, în armata strategului Vatatzes erau și o mare mulțime de vlahi din sudul Dunării, "despre care se spune că sunt colonii de demult ai celor din Italia". Cinnamus consemnează, pentru prima dată, în textul scris, dovada clară că vlahii (românii) aveau conștiința originii lor romane. Anna Comnena amintește pe acei "oameni îndrăzneți, din părțile muntoase, de sine stătătoare", numiți de ea "arimeni", de fapt "aromâni" din sudul Dunării, ei se bucură de autonomie deplină în plaiurile înalte unde locuiesc

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Anna Comnena amintește pe acei "oameni îndrăzneți, din părțile muntoase, de sine stătătoare", numiți de ea "arimeni", de fapt "aromâni" din sudul Dunării, ei se bucură de autonomie deplină în plaiurile înalte unde locuiesc. Un istoric francez vorbește despre "nomazii vlahi, stabiliți în văile Vardarului și Strumei". Expedițiile lui Manuel Comnenul din a doua jumătate a secolului al XII-lea, la nord de Dunăre, pot fi considerate ca o nouă și ultimă tentativă de a subordona (recupera) teritoriile vechii Dacii. Însă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
păstori și agricultori, s-au conturat centre militare și comerciale, ceea ce a permis o concentrare teritorială și, ulterior, închegarea de unități etnice și statale. Toate aceste procese social-politice au avut loc în sudul Dunării anterior celor petrecute în nordul regiunii. Vlahii din sud, în primul rând, cei din Macedonia, Munții Pindului și Albania sunt menționați în izvoarele bizantine tocmai în perioada aceasta, secolul al X-lea (vezi mai sus). Sub aspect geografic, românii din sudul Dunării erau împărțiți în trei mari

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Serbia, Muntenegru, Bosnia și Dalmația, iar ulterior și în Croația și Istria; 3. nordic, așezat în Munții Haemus, cu prelungiri până la Dunăre și, la sud, până în Tracia. Evident, între cele trei grupuri existau strânse legături. În anul 1104, sunt menționați vlahii de lângă Muntele Athos, apoi cei din suburbiile Constantinopolului. Cea mai mare parte a vlahilor erau, așa cum am văzut, păstori, astfel, Kekaumenos notează: "la vlahi e obiceiul ca turmele și familiile lor să petreacă pe munți înalți, în locuri răcoroase, din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sud, până în Tracia. Evident, între cele trei grupuri existau strânse legături. În anul 1104, sunt menționați vlahii de lângă Muntele Athos, apoi cei din suburbiile Constantinopolului. Cea mai mare parte a vlahilor erau, așa cum am văzut, păstori, astfel, Kekaumenos notează: "la vlahi e obiceiul ca turmele și familiile lor să petreacă pe munți înalți, în locuri răcoroase, din aprilie până în septembrie". Este vorba despre transhumanță: patria lor (a vlahilor) era la munte, cu colibele, livezile și pășunile lor, iar din noiembrie până în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
petreacă pe munți înalți, în locuri răcoroase, din aprilie până în septembrie". Este vorba despre transhumanță: patria lor (a vlahilor) era la munte, cu colibele, livezile și pășunile lor, iar din noiembrie până în mai coboară la câmpie. Produsul principal al păstorilor vlahi era brânza de oi-"casseum valahicum". Ca organizare (statut), vlahii erau împărțiți în două categorii: liberi și dependenți (paroiki), fiind supuși mănăstirilor, în general. Vlahii liberi trăiau în sate, care aveau autonomie, fiind stăpânite de obști țărănești, deținătoare de vite

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
septembrie". Este vorba despre transhumanță: patria lor (a vlahilor) era la munte, cu colibele, livezile și pășunile lor, iar din noiembrie până în mai coboară la câmpie. Produsul principal al păstorilor vlahi era brânza de oi-"casseum valahicum". Ca organizare (statut), vlahii erau împărțiți în două categorii: liberi și dependenți (paroiki), fiind supuși mănăstirilor, în general. Vlahii liberi trăiau în sate, care aveau autonomie, fiind stăpânite de obști țărănești, deținătoare de vite, dar care practicau și agricultura, în câmpiile din sudul Thesaliei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și pășunile lor, iar din noiembrie până în mai coboară la câmpie. Produsul principal al păstorilor vlahi era brânza de oi-"casseum valahicum". Ca organizare (statut), vlahii erau împărțiți în două categorii: liberi și dependenți (paroiki), fiind supuși mănăstirilor, în general. Vlahii liberi trăiau în sate, care aveau autonomie, fiind stăpânite de obști țărănești, deținătoare de vite, dar care practicau și agricultura, în câmpiile din sudul Thesaliei. La Muntele Athos, în 1105, femeile vlahe obțineau pâine cu drojdie, pentru călugări, prin urmare

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aveau autonomie, fiind stăpânite de obști țărănești, deținătoare de vite, dar care practicau și agricultura, în câmpiile din sudul Thesaliei. La Muntele Athos, în 1105, femeile vlahe obțineau pâine cu drojdie, pentru călugări, prin urmare foloseau grâul și secara. Ei (vlahii) practicau agricultura, meșteșugurile (prelucrarea lânii) și comerțul, iar structura lor socială era diferențiată. Erau posesori de bani, cu care își puteau răscumpăra libertatea și mulți dețineau case în orașe-Kekaumenos menționează adunarea vlahilor din Larissa, din 1066, ținută în casa lui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
agricultura, meșteșugurile (prelucrarea lânii) și comerțul, iar structura lor socială era diferențiată. Erau posesori de bani, cu care își puteau răscumpăra libertatea și mulți dețineau case în orașe-Kekaumenos menționează adunarea vlahilor din Larissa, din 1066, ținută în casa lui Berivoi vlahul. Conducătorii obștilor țărănești ale vlahilor se numeau cătunari sau celnici (fruntași, în slavă), dar niciodată cnezi (stăpâni feudali). Celnicii erau ereditari în funcțiile lor, aveau drept de judecată, reprezentau comunitatea vlahă în fața stăpânirii bizantine și comandau ceata militară a obștilor-Kekaumenos

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
celnici (fruntași, în slavă), dar niciodată cnezi (stăpâni feudali). Celnicii erau ereditari în funcțiile lor, aveau drept de judecată, reprezentau comunitatea vlahă în fața stăpânirii bizantine și comandau ceata militară a obștilor-Kekaumenos precizează că "celnic este numele unui șef militar". Păstorii vlahi aveau o organizare militară proprie (ei își apărau averea cu armele), de care se foloseau și împărații bizantini ce recrutau vlahi în armata lor.21 În aceste condiții, vlahii sudici au reușit să organizeze un stat propriu, cu statut de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vlahă în fața stăpânirii bizantine și comandau ceata militară a obștilor-Kekaumenos precizează că "celnic este numele unui șef militar". Păstorii vlahi aveau o organizare militară proprie (ei își apărau averea cu armele), de care se foloseau și împărații bizantini ce recrutau vlahi în armata lor.21 În aceste condiții, vlahii sudici au reușit să organizeze un stat propriu, cu statut de autonomie în cadrul Imperiului bizantin. Astfel, în Thesalia dintre Pind și Marea Egee, se organizează (întemeiază) "Vlahia Mare", cu privilegii de autonomie pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]