9,098 matches
-
doua jumătate a sec. XX. A văzut lumina zilei într-o familie de intelectuali, în străvechea așezare vâlceană Oteșani. Încă din anii școlii primare, elevul Ion Dumitrescu a dovedit talent și preocupări pentru studiul artei sonore. Dând curs acestei evidente vocații, începând din anul 1925, școlarul Ion Dumitrescu este admis la Seminarul din orașul Râmnicu-Vâlcea, localitate adesea numită “Ierusalimul Țării Românești”. Desăvârșirea pregătirii sale muzicale a avut loc, în perioada 1933 - 1940, la Conservatorul de Muzică din București. Aici, a beneficiat
Un important jubileu: CENTENAR ION DUMITRESCU by AL. I. BĂDULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84357_a_85682]
-
să-l recunoască în calitate de candidat la primărie pe domnul care ar putea face reclamă la orice altceva, inclusiv la pastă de dinți sau la hrană pentru cîinii de companie. Distinsul stareț al unei mănăstiri și-a descoperit o a doua vocație, aceea de consilier județean. Dornic să nu fie mîncat de sfinți în drumul său spre aprobarea lui Dumnezeu, experimentatul stareț s-a înscris pe lista unui partid, deși Biserica interzice asemenea laice licențe slujitorilor ei. În București, un candidat independent
Repetenți la bunul-simț by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8458_a_9783]
-
specialitate, te convingi că filosofia lui e aceeași din scrierile lui Simeon Mangiuca sau Simeon Florea Marian, tratate de botanică populară punînd omul și universul lui magico-ritual în centrul discuțiilor despre tratamentul sufletului și-al coșmeliei ce-l încape. O vocație a totalității, condamnabilă, la urma urmei, într-un dicționar, carte prin excelență sistematică, dar atît de necesară medicinii (care n-a moștenit-o, în zilele noastre, de la ruda ei "primitivă", apropiată de vatră), amestecă definiții și descrieri ale bolilor - destul de
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
Dar dezastrul nu se perpetuează de optsprezece ani, ci de șaizeci. El a început din motive politico-ideologice odată cu reforma comunistă din 1948, iar din 1989 continuă din iresponsabilitatea și incompetența guvernanților. Pentru ca azi - exceptând câteva onorabile instituții unde dascăli cu vocație și demnitate refuză să abdice de la ceea ce Noica numea "rigorile culturii" - azi, așadar, școlile au ajuns niște sinistre focare de insolență, trivialitate, "fițe", snoabe, dezmăț, violență și criminalitate in nuce. Ca să nu mai pomenim și de mizeria materială, de tavane
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
descrie destinul unui intelectual evreu, în împrejurările pătrunderii sale în viața universitară a Bucureștilor, apoi în cea literară, experiența pariziană, fiind o suită de portrete zugrăvite la modul abstract, eseistic, cu intervenții și meditații asupra destinului uman, asupra sensului vieții. Vocația analitică a autorului, strălucit traducător și interpret al lui Proust, este deosebită, dar el n-are capacitatea de a face să trăiască intens personajele, căci febrilitatea ideilor invadează adesea desenele (greșeală de tipar: destinele) eroilor. M.S. este mai ales un
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
pragmatică. Umbra poliției politice presa și pe mai departe ființa filosofului, fragilizată de vîrstă, dar mai cu seamă de încercările temniței, de spaima unei iremediabile ratări: Dacă așa arată viața lui Noica cînd e privită din punctul de vedere al vocației sale, în schimb, aceeași viață, cînd e privită din punctul de vedere al Securității seamănă cu neîncetata tracasare a unui intelectual de care această instituție a încercat să se folosească cît mai mult cu putință". Foarte probabil că malefica instituție
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
recentul volum al lui Mircea Anghelescu drept prima - sau singura - lucrare autohtonă de istorie literară perfect accesibilă publicului lipsit de pregătire filologică. Ba mai mult decât atât, o mistificțiune tributară, ca atâtea altele de la pașoptism încoace, unei uluitoare iluzii a vocației de întemeiere. Să deconstruim, așadar, povestea, fără a știrbi cu vreo fărâmă certa importanță a cărții purtând un asemenea titlu, deopotrivă neobișnuit și captivant. În chestiunea - destul de mal-formată, ce e drept, de calapodul exigențelor sportive - pe care-o reprezintă întâietatea
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
un repertoriu iconografic profund semnificativ. Tonitza se înscrie astfel pe o linie pregnant ilustrată la sfârșit de secol XIX de Van Gogh, solidar cu "dezrădăcinații" și "victimele vieții", pentru care "dezlegarea problemei vieții" nu era în nici un fel desprinsă de vocația sa artistică. Nu întâmplător atât Tonitza cât și van Gogh admirau pictori ca Daumier și Millet. În 1921 Tonitza deschidea o expoziție al cărei catalog are un motto semnificativ luat din Henri Barbusse: "Celui qui veut creuser jusqu 'a la
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
noi înșine" (Mihai Drăgan), "un fenomen universal la care participă și cultura românească" (Adrian Marino), "o idee-forță, cu o natură prospectivă" (Mihai Ungheanu), o "inițiativă ideologică, artistică, tehnică, validată ulterior prin experiență" (Paul Anghel), o mișcare care certifică "încrederea în vocația originalității creative a literaturii române" (Marin Mincu), "o nouă conștiință despre locul și rolul culturii românești în trecut și prezent", ce s-ar fi lansat în asumarea "unei noi misiuni, universale, a geniului creator românesc, pe măsura amplitudinii istoriei contemporane
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
considerat de mulți critici drept cartea cea mai bună a lui Arturo Pérez-Reverte, oricum cartea sa de actualitate incendiară. Și de un autobiografism care îți dă fiori. Povestea este simplă: un fotograf de război a cucerit gloria în meseria (sau vocația) lui, și-a adjudecat marile distincții decernate pentru fotografii care au făcut turul planetei prin transmisii de televiziune, au fost strânse în albume care i-au consacrat faima. A cunoscut iubirea și a pierdut-o, într-unul din războaiele din
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
la întâmplare din volumașul publicat de Bogdan Suceavă la Editura Curtea Veche, volumaș ce se dovedește a fi tot atât de pasionant - în suprafețe infinit de reduse - pe cât e de subțire. Fiindcă Miruna, o poveste - titlu salingerian până la virgulă - se conformează paradoxalei vocații a cărților mignone, de a se atașa în doi timpi chiar și de cel mai obosit dintre cititori. Nu le poți lăsa, practic, din mână. Întâi pentru că-ți alunecă imediat pe sub butonii manșetei. Iar în al doilea rând, dintr-un
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
grup de legionari. Este momentul în care în film apare antiteza, regizorul urmărind scrupulos demonstrația, fără a mai împlini hegelian contrariile. Nicio clipă în film nu vedem prezent un ofițer german, locul lor este deținut de localnicii care-și descoperă vocația belicoasă, în cercul de hitlerjungen fiind atrași cei doi prieteni pentru a deveni bărbați, cum le prezice un alt personaj emblematic, Mailat (Dorel Vișan). Mailat joacă rolul nebunului înțelept, capacitatea sa de predicție tratată cu amuzament de copii funcționează impecabil
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
clară în scrisul lui Pann, faze creatoare succesive prin care autorul a atins marea artă. Poetul și-a intuit de la început specificul. Calendarul lui Bonifatie Setosul, carte tipărită la 1821, parodie de calendar străvechi, îmbina versul cu proza și ilustra vocația moralizatoare a autorului său. Spiritul Poveștii vorbii se află aici anticipat cu aproape trei decenii. Zeci de ani la rînd, versul lui Anton Pann a rămas monoton: fie că era vorba de Versuri sau cîntice de stea (1822), de Cîntice
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
în deplină lipsă a unei narațiuni vertebrale. Sufocată de tot soiul de decupaje din ziarele vremii și de tăioase obsesii personale - nici ele imune la ficțiunea politică din jur - proza pare să se nască de la sine. După modelul vădit: fără vocația salturilor, fără morbul autodepășirii, fără vreo formă, chiar anemiată, de suspans. E o explicație pentru felul în care, peste calmul stătul al acestei vieți confiscate, pare a cădea, amortizată, revoluția din 1989. Inerția e instalată etanș și nici măcar implozia propriei
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
oare cauționa falsul ? Putem scuza impostura textuală? Întrebări retorice... E necesar să privim lucrurile în față, să nu ezităm a le spune pe nume, descurajînd astfel dacă nu comiterea textelor în chestiune, măcar iluzia că ele ar putea proba o vocație, că ar putea trece fraudulos granița către teritoriul valorii . Aproape în fiecare zi factorul poștal vine la ușa mea cu tolba încărcată de reviste în care kitsch-ul poetic se răsfață în voie, de plachete de aceeași factură, din toate
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
Dunaevski. Pe Ionuț Dulgheriu îl știam drept realizator la postul de radio “Doina” din Constantă (care difuzează numai muzică românească!) și membru în juriul festivalului internațional “Dan Spătaru” de la Medgidia, dar l-am descoperit și în ipostaza de actor-cântăreț de vocație, cu piesa Cameliei Dăscălescu, “Amintiri”, si cu cupletul “Țara mea”. Se înțelege, secvențele din lucrări muzicale celebre au fost majoritare, pregătindu-i pe studenți pentru cariera viitoare. Au evoluat convingător Alida Ionescu (“Hello Dolly”), Paula Prodan (cu “Dream”, din multi-premiatul
Retro la ”Ovidius” by Larisa CORBU () [Corola-journal/Journalistic/83990_a_85315]
-
lugojean era sinonim cu cel al Lugojului, prestigiul său răsfrângându-se și asupra orașului, citadela cu seculare tradiții muzicale, care, periodic, își trimitea ambasadorii, maestrul și coriștii săi, pe tot cuprinsul Europei, pentru a transmite mesajul unei cetăți cu certă vocație muzicală. Remus Tașcău, un om de o aleasă modestie, verticalitate morală, demnitate și intransigență, dar și de o desăvârșită exigență profesională (aidoma marelui Vidu, astăzi pe nedrept uitat sau ignorat), trăia într-o lume de o înaltă idealitate. A fost
Remus Tașcău și momentele de grație ale muzicii corale lugojene by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Journalistic/84060_a_85385]
-
un calculat" (p. 42). Nici cu opiniile formulate de Ș. Cioculescu în studiul dedicat scriitorului, că Hogaș ar fi "un orășean cu suflet de rural", nu este de acord criticul de la Suceava, care consideră că Hogaș "se declara rustic (...) din vocație histrionică" (p. 43). Prețuit este Vladimir Streinu, căruia i se recunoaște rolul deosebit în receptarea lui Hogaș, iar dintre criticii postbelici sunt apreciați Const. Ciopraga, Ov. S. Crohmălniceanu și, în mod particular, Al. Călinescu, autorul unui studiu figurând drept postfată
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
Aceste înalte idealuri le-a exprimat sonor în Canti per Europa, Vis cosmic, Tristia, Cele patru anotimpuri, Pastorale și idile transilvane, Recviem pentru o poetă (Iulia Hașdeu), Columna modală, Polifonia bucolica, pastitele și sonatele instrumentale. Înzestrat condeier și eseist de vocație, muzicologul Theodor Grigoriu a lăsat posterității două cărți de suflet: Muzica și nimbul poeziei și Vă rog, reveniți, dragi maeștri. Pentru mine însă, Thedy a rostit o frază care a intrat în istorie: „Dacă Viorel Cosma nu ar fi existat
Recviem pentru un singular arhitect al muzicii by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84189_a_85514]
-
frumoasa vârstă de 85 de ani de la naștere. A văzut razele binefăcătoare ale soarelui la 10 octombrie 1928, într-o localitate din mănoasa câmpie a zonei de sud a județului Teleorman, comuna Pietroșani. Dovedind, din anii de școală, o evidentă vocație pentru studiul marii și adevăratei muzici, între anii 1948-1953, tânărul licean se numără printre cei mai valoroși studenți ai prestigiosului Conservator de Muzică din București. După absolvirea, cu brio, a studiilor muzicale universitare, viitorul muzician s-a dedicat, inițial, nobilei
Mircea Neagu ? 85 by Al. I. B?dulescu () [Corola-journal/Journalistic/84208_a_85533]
-
om, teoreticianul, esteticianul, căutătorul, călătorul. Ne oprim acum tot la un gând al celui omagiat acum, la despărțire : “Cuvântul cheie în opera de artă rămâne inspirația, cu toate ironiile noastre, ea ține de miracolul vieții și însoțește spiritele noastre cu vocație creatoare.”
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
mai inedite atitudini, acțiuni , situații detaliate în roman. Încă de la primele pagini atenția cititorului este focalizată pe tema principală a „expoziției poemului”: descifrarea misterului propriului destin, taină pe care naratorul este chemat să o dezlege alegând între constante -pasiunea scrisului, vocația aventuroasă a cercetătorului, o atitudine etic-morală de esență creștină- și excepții - căderi în experiențe ambigui, mirajul unor împliniri exacerbat materiale, fascinația grotescului, a senzorialului dezumanizant. Iar “cheia” în măsură să confirme valabilitatea unei opțiuni învăluite încă în penumbra incertitudinii o
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
fiului în ipostaze simple, calde, subiective și obiective, extrase din anturajul colorat și select al omului-creator-dascal-prieten. Fiecare capitol e o clipă de viață cu dublu sens, autor - “subiect”, “subiect” - autor și devine tulburătoare unitatea în marea diversitate a gândirii, percepției, vocației, relațiilor dintre aceștia. Ca într-un destin wagnerian, mai multe leit-motive compun detaliile portretului: modest, meditativ, sensibilitate, talent, omenie, spirit. Construcția muzicală împletită din “leit-motive”, țese locuri (în juriu, la pescuit, pe malul oceanului, pe scenă, la facultate...), cu dialoguri
S? nu uit?m by Vasilica Stoiciu-Frunz? () [Corola-journal/Journalistic/84215_a_85540]
-
a desfășurat o epopee a muzicilor militare reunite într-o desfășurare de forțe aflate sub bagheta - organizatorică și regizorală a - colonelului Petrea Gogu, „inițiatorul și managerul singurului festival internațional de gen din România”. Cultura în acest oraș a fost o vocație, amintindu-ne de instituții ale trecutului (precum Filarmonica) sau cele ale prezentului: Teatrul „M. Filotti”, Muzeul de Istorie, casele memoriale „P. Istrati”, „Nică Petre”, „Perpessicius”, la care se adaugă numele glorioase care au aureolat această urbe de la părțile Orientului
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
ARMONIA APLICATIVĂ ÎN IMPROVIZAȚIA DE JAZZ, POP ȘI ROCK”, volumul reprezintă o lucrare de referință datorată pianistului, compozitorului, aranjorului, profesorului Marius Popp, ca sublimat al unei activități de o viață în practică muzicală neîntreruptă și totodată drept prestigioasă împlinire a vocației sale de mentor al tinerei generații. Bine gândită, judicios pusă în pagină printr-o exprimare elevată, dar deopotrivă explicită, accesibilă, lucrarea răspunde unor comandamente de ordin istoric, teoretic și aplicativ, gradate logic de la simplu la complex, în capitole succesive. Astfel
DARUL UNUI MAESTRU by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/84219_a_85544]