1,118 matches
-
În acea seară s-a băut În mod rezonabil. Cei mai pioși se mărgineau la ceai. În acest scop, circula un samovar gigantic, purtat de trei servitori, doi care să-l țină, un al treilea ca să servească. Mulți preferau arak-ul1, vodca sau vinul, dar n-am remarcat nici o manifestare dizgrațioasă, cei mai amețiți mulțumindu-se să-i acompanieze În surdină pe muzicienii angajați de stăpânul casei, un cântăreț din tar, un virtuoz al zarb-ului, un flautist. Mai târziu au venit dansatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
kilograme. Până și maică-sa, care trăiește în raionul Bălți, are 72 de ani și o pensie de douăzeci de lei moldovenești, îl alintă Vaniușka chiar și atunci când el o bate ca să-i dea economiile, să le poată schimba pe vodcă. Cum se pot face economii dintr-o pensie de 20 lei e un secret pe care numai moldovenii de peste Prut îl știu. Și nu-l spun nimănui. Racheții se apropie amenințător de biroul lui Lionel. Grișa întreabă în română: — Muncim
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe masă. — Abia peste o săptămână... La masă cu Lionel și Roman se mai află Kiril. Lionel stă cu spatele la sală, ca să nu fie văzut decât de cei doi comeseni. Roman se oprește brusc din cântat, dă pe gât paharul de vodcă și ridică două degete spre Didier. Semnul nu înseamnă „Prezent“ - cine ar putea crede că Roman lipsește duminică seara de la crâșmă? -, ci „O vodcă dublă“! Se pare că Lionel tocmai a terminat să-i povestească lui Kiril incidentul de dimineață
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
decât de cei doi comeseni. Roman se oprește brusc din cântat, dă pe gât paharul de vodcă și ridică două degete spre Didier. Semnul nu înseamnă „Prezent“ - cine ar putea crede că Roman lipsește duminică seara de la crâșmă? -, ci „O vodcă dublă“! Se pare că Lionel tocmai a terminat să-i povestească lui Kiril incidentul de dimineață, cu racheții moldoveni. Habar n-ai ce bine vorbește Roman rusește. Pentru un polonez. — Moldovenii nu știu de frică decât în limba rusă, explică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
le lipească. — Eu am o treabă... se rușinează Lionel. — Eu zic așa: îl conducem pe Lionel la gară, pe urmă călcăm fiecare pe zebra lui, propune Kiril. De acord, spune Roman, agitându-și disperat degetele pentru o ultimă rație de vodcă. Nu plătești tu? îl întreabă el pe Lionel. În cinstea cetățeniei. — Nu. Din superstiție. Când o să fiu francez... — Când o să fii francez, o să vrei să plătim nemțește, conchide Roman. La opt fără două minute, localul e gol. Didier stinge și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Se șterge cu dosul palmei la ochi și la nas. Ține mâna mai mult la nas și miroase cu atenție, după care începe să-și lingă dosul palmei. Toți îl privesc mirați. — Minune de la Dumnezeu, lacrimile mele au gust de vodcă, își face el o cruce mare și încearcă să reizbucnească în lacrimi. — Mare minune, confirmă Kiril. Printre sughițuri, Roman întreabă: — Cum o să mor? — Înecat, dă Esmé verdictul. Roman se ridică în picioare și începe să râdă în hohote: — Trișoareo! Escroaco
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ajunge la partea aia cu Quand la Place Rouge était vide, Roman dă un răcnet de parcă l-ar fi înjunghiat cineva. Tot localul întoarce capul spre el și încremenește. Pe fază, domnul Claude, personal, îi dă primul ajutor cu o vodcă dublă. — Unde te doare? îl întreabă el pe rus, crezând că e polonez. — Mă doare sufletul c-a murit Kiril. — Care Kiril? face pe prostul, foarte serios, Claude. — Îți bați joc de mine? se enervează Roman. Kiril, bulgarul care aducea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aducea pepperoni... — Ce să fac eu cu pepperoni într-un bistrou în care lumea comandă numai băutură? — Didier, vino-ncoa’! începe Roman să-și piardă răbdarea. Da, domnule, se prezintă picoloul la masă, dar nu singur, ci însoțit de o vodcă dublă pe care rusul o execută imediat. Nici tu n-ai auzit de Kiril, bulgarul care aducea - îi face cu ochiul - pepperoni red, mild sau light? — În viața mea n-am auzit de pepperoni mild. Și nici de Kiril, răspunde
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
am băut aseară la masa asta și căruia i-ai comandat douăzeci de borcane de Marlboro asortate, vreau să zic pepperoni, n-a existat? — Roman, cred c-ar trebui s-o lași mai ușor cu băutura. — De mâine. Didier, o vodcă dublă! — Polonezule, am o treabă pentru tine, își amintește Claude. Poți să-mi faci mâine o revizie la instalația de apă? Tot e închis bistroul. — Îmi dai liber o zi? îi cere Roman voie lui Lionel. — Nici o problemă, răspunde absent
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scule o bucată mare de pește afumat și un borcănel de castraveciori bulgărești în oțet - cel mai bun remediu pentru mahmureală. Despre Roman Roman chiar este un băiat bun: și-ar da și cămașa de pe el pentru o sticlă de vodcă Stalichnaia. Până la 25 de ani, cât timp a fost campionul URSS la 400 de metri spate, n-a pus picătură de alcool în gură. A băut însă toate poțiunile pe care i le-au dat doctorii sovietici în cantonamente. Deși
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
clipă ca și cum ar fi ultima! Carpe diem! ar fi putut zice Roman, mai pe scurt. Dacă ar fi fost latin sau cult. Dar el era slav și incult. Roman termină de mâncat. Scutură pe jos șervetul, ochește o ladă de vodcă și ia o sticlă. Se răzgândește, o pune la loc și scoate o cheie franceză din trusa de scule. Începe să desfacă o garnitură. Un jet puternic de apă îl împroașcă în față. — Ce dracu’-i asta? Claude și Clovis
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tu. Încep să-și strângă lansetele. E ora 13.02. Roman stă pe scară, chircit, cu creștetul capului lipit de chepeng. Lumânarea de abia mai pâlpâie. Apa îi ajunge la piept. Pe genunchii ridicați la gură, are o ladă de vodcă. Ține câte o sticlă în fiecare mână. Bea din amândouă deodată. Vorbește în rusă: — N-am să mor înecat. Mă auzi, hoașca dracului? N-am să mor cum vrei tu! Aruncă sticlele goale și, cu dinții, deschide alte două sticle
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dar mi l-a povestit Roman. — Roman? — Dacă nu l-ați cunoscut până acum, nici n-o să-l mai cunoașteți. E mort. — A făcut și el o fundație? Pe la mine n-a trecut, mi-aș fi amintit. — Da: Băutorii de Vodcă Anonimi. Acordă o bursă anuală unui băutor care se lasă de băut timp de un an de zile. Până acum, nimeni n-a obținut bursa, îl ia la mișto Lionel. — De ce? cade în plasă notarul — Nimeni n-a îndeplinit condiția
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Roman, chiar că n-am nici o vină. Toată lumea din Angers știe că provoca inundații intenționat, ca să încarce devizul. A încercat și cu mine, dar nu i-a mers. Păcat de el, era un client serios. Conștiința mea e curată ca vodca. Părerea lui Didier Domnul Lionel a fost un băiat salon. Nu dădea bacșișuri mari, dar nici nu scuipa pe jos. Nu l am văzut niciodată beat mangă sau căzând sub masă. Era normal să mă ofer voluntar să-i duc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
urâțiți de neputința misiunii lor încercau să se spele cu zeama cântecelor din greierii adormiți ai copilăriei sau cu portativul tristeții părinților neînțeleși de copiii făcuți în clipa în care fulgerele le-au scurtcircuitat cu volții divini procreația. Se bea vodcă din cupele tăcerii împietrite a blestemaților de copii sau se priza cenușa sufletelor arse în iad a strămoșilor care atomizau în codul lor genetic electronii mai scăpătați, își volumizau viitorul pe un iaht evadat din lanțul spiralat al ADN-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au cercetat și expus gândurile pe ecran, care erau îmbibate de intenții, planuri și speranțe golite de oportunism, închinate compasiunii pentru cei care n-aveau ce bea, în timp ce el răsturna cisternele de alcool pe gât. S-au adunat picăturile de vodcă scurse din sticle în memoria alcoolicilor lipsiți de această licoare. Au ieșit la un număr mai mare decât paharele smulse de soția sa de la gură. Sau decât sticlele răsturnate de copii în chiuvetă. S-au mai adăugat și cele împărțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o lăsasem acasă. Panait Istrati, împreună cu personajul său, Codin, s-a făcut că nu mă vede, ațâțând focul din vatra amintirilor... Lipovenii, prietenii mei, m-au despărțit de Mioara, înhămându-mă la o treabă cu specific masculin: câte sticle de vodcă pot consuma la săparea unui șanț lung de 2 km. Sticlele au fost așezate din 10 în 10 m. Hârlețul mușca în fier; atât de arțăgos era pământul. Țăndări, așchii, partale de halva, fărâmițe de stâncă, hălci de unt, cuburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de cărămizi din casele care adăpostiseră copiii blonzi ai amintirii, uneori numai băieți, uneori numai fete, mai zăceau cioburi din iubiri sfărâmate, mă împiedicam în vâna vreunui război amânat între clanuri și, cum șanțul întrecuse în lungime toate șanțurile, în loc de vodcă beam deznădejdea vreunei căsnicii eșuate. Sângele tinerelor mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era debarasor, plătit la sfârșitul zilei, trăind sub cerul liber cu Leana cerșetoarea, iarna în subsolurile de bloc, pe țevile calde de termoficare. Tot ce obținea din cerșit în cimitir împărțea cu Bau, gratulată cu bătaie atunci când făcea cocteil din vodcă, rom și coniac. În rest, era băiat bun, uneori îi lua apărarea barmanul altă fisă la ruleta destinului, dar aruncată pe 9 roșu, și nu pe 13 negru ca Ghiborț, Bau, Leana sau Cargobot. Dar iată că acum cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apucă să răspundă. Se retrase în cartierul lui de bromfagii din Piața Săracă, neștiind săracul cât era de luat în colimator. După care dispăru. Leana, împinsă de o picătură de depresie, amestecată cu zăpăceala de gradul al IV-lea din vodca speluncilor, nimeri sub roțile unui tren. Ghiborț aștepta și el represaliile, retrăgându-se de la viața de bar și asumându-și-o pe cea de cimitir. Oricum, era ferit de spionii Primarului, acoliților et company, care umblau cu gențile diplomat. Bau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aveau cum să afle că, deja elevi, noi ne vedeam acum, privindu-ne cum încurajăm pe Hugo Mărăcineanu să-i acopere pe Năsuc și Samaliot de ochii profesorilor. Și Hugo picta invizibilul, la adăpostul căruia cei doi scoteau țigările și vodca, atrăgând rând pe rând și pe Stoian, Teodor, Chirilă și Halipa. Nu numai mahorca îi dădea de gol, ci și mirosul de rachiu. Invizibilul era limitat. Altă dată, Hugo picta saltul în timp. Și, în costume de elev, hălăduiam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu câteva pagini în urmă, în primul capitol din cartea vieții lor. Aceștia au fost Mihai Dinu, Valentin Gustav și Any Palade. Năsuc și Samaliot, bețivii, nu lăsaseră nicio urmă. Nicăieri nu mirosea a fugă de la ore, peste tot a vodcă și tutun. Chirilă și Halipa dispăruseră poate într-un tablou al pictorului Hugo Mărăcineanu. Personaj fix, de asemenea Prunilă, poet, și Nilă, prozator al romanului Soarele Negru, ajuns după 50 de ani la pagina 31. Moș Eveniment dat lipsă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Singura șansă pentru a filosofa despre nemurirea noastră este trecerea trenurilor! îi spuse Prunilă lui Hagiu. Nilă se trezi din gropile tăcerii sale mustind de existențialism negru, ca urmare a înclinațiilor psihodepresive transmise ereditar de garniturile de trenuri-cisterne pline cu vodcă perfuzată de destin în venele strămoșilor și plănui, împreună cu apologetul strivirii omului sub șenilele vieții, Prunilă, un poem strălung închinat irefutabilului cauzal. Deși mirosea a zgură sau sulfurat de sodiu, poemele, de fapt, unul, singur, cu catrene care închideau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în mizeria ei sublimă. Nimic subtil, nimic mascat, nimic presupus, ci expus de-a dreptul, fără machiaj, fără convenție, fără trucaje, fără lumini care să scoată vreun simbol în evidență, fără vreun semn teatral subînțeles. Mesele, oamenii, băutura, cu precădere vodcă, tutunul, de preferință de cel mai prost soi, lumina cețoasă, geamul vopsit cu noapte vomată, podeaua de scânduri reci ca lespedea, murdară de noroi și chiștoace, toate constituiau decorul tridimensional al scenei. Dincolo de realitatea ficțiunii, suprarealitatea era pura realitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
epilogului. Aici se scriau toate aceste fraze care începeau cu se făcea că..., se scriau replicile care au fost spuse și se vor mai spune, se hotăra lumina, scenografia, sonorizarea secvenței ce a fost și va fi interpretată, se bea vodcă subtilă, se fuma o presupusă țigară și se deschidea geamul cu voma nopții. O umbră care intersecta scena, barmanița. Știa că ajută defuncții să-și păstreze statutul de defuncți, deși era o mumie vie. Și o pisică, singura care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]