1,096 matches
-
nu mi-i bine, Patul mi-i de mărăcine Și cuptiorul de ciuline. - Și m-aș duce, zău, m-aș duce Da mi-i calea-n cruce Și nici c-o să pot răsbate De străinătate, De copacii cei căzuți, De voinici stătuți, Și de tufele stufoase, De fete frumoase. 108 Frunză verde de măr dulce, Blăstemul maicii m-ajunge. De-ar fi Prutu-n deal la cruce De trei ori pe zi m-aș duce, Dar mi-i Prutu mai departe, Nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-și poarte grija ei, Că i-e ruptă iia'n poale Și-i e mintea sburătoare, De sboară pe arături S-adune fermecături, Să farmece trupul meu, Dar nu-i vrednic neamul tău. Trupul meu e trup subțire De scoate voinici din fire Și te-oi scoate și pe tine. 136 Pe dealul mănăstirii Plimbă-se călugării, Blăstămîndu-și părinții De ce i-o călugărit, De nu i-o căsătorit... O chilie ș-o fântână, Fântână cu apă bună, Mers-o fete și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cu amar și cu necaz Și cu lacrimi pe obraz, Da după lacrimi nu bag samă Că le șterg cu eașt - năframă, Ci bag samă pe obraz Că îneacă-n mult năcaz. Doamne sfinte, nu ți-i greu După un voinic ca eu, Altul moare de bătrân Și nu ști răul de ce-i bun, Da eu sunt voinic tinerel Și am dat de mare rău. Nu ți-i ție, maică, jele De tinerețele mele Că înneacă-n dor sângele Această inimă a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oi la stână, Nici n-oi muri moarte bună, Ci-oi muri în cătănie În bătae la Frănție. Dar popă cine mi-o fi? Horniștii și tamburii. În loc de colac de grâu Fi-mi-a sânge până-n brâu, Sânge de-a voinicului Până-n pieptul calului, În loc de lumină de ceară Fi-mi-a drumul cel de țară Și în loc de copârșeu Fi-mi-a plumbul din adeu. Când adeul slobozea Frumoși feciori prăpădea, Altul mintenaș muria, Altul capul ridica Și din gură cuvînta: Maică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu pușca plină Și, zo, el d-așa zicea: - Înălțate împărate, Lasă. noi să rătălim Că noi aci toți perim - Și-mpăratul că zicea: - Mai țineți cîtu-ți pute, Bateți că n-oi zice ba. Când el vorba nu găta Dintre voinici mulți pica. Pic-un voinic, pică doi - Pic-un voinic în cărare Și-l văzu o fată mare; Pe fată mila o lovea Și la cătană mergea Și lumina aprindea; Căpitanul c-o vide, Sabia afar - o scotea Și la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
el d-așa zicea: - Înălțate împărate, Lasă. noi să rătălim Că noi aci toți perim - Și-mpăratul că zicea: - Mai țineți cîtu-ți pute, Bateți că n-oi zice ba. Când el vorba nu găta Dintre voinici mulți pica. Pic-un voinic, pică doi - Pic-un voinic în cărare Și-l văzu o fată mare; Pe fată mila o lovea Și la cătană mergea Și lumina aprindea; Căpitanul c-o vide, Sabia afar - o scotea Și la fată că merea Și, zo
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împărate, Lasă. noi să rătălim Că noi aci toți perim - Și-mpăratul că zicea: - Mai țineți cîtu-ți pute, Bateți că n-oi zice ba. Când el vorba nu găta Dintre voinici mulți pica. Pic-un voinic, pică doi - Pic-un voinic în cărare Și-l văzu o fată mare; Pe fată mila o lovea Și la cătană mergea Și lumina aprindea; Căpitanul c-o vide, Sabia afar - o scotea Și la fată că merea Și, zo, el așa zicea: - Stinge-ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Toată cas- o lăcrămează Și pe tată-său -l poftează Jele-i Doamne cui-i jele, Jele-i, Doamne, maicii mele Că m-or crescut așa mare, Haznă de mine nu are - Da mai jele-i lui Dumnezeu După un voinic ca eu. Mult mă mir, maică, de tine De ce m-ai făcut pe mine Că nu m-ai făcut nici d-un bine, Numai de-a îmbla pe lume. Când vine Dumineca Că tu maică că-i vide Voinicaș de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la coadă te-a ploat, Or v-un mal ți s-a surpat, Or pe mândra mi-a - ngropat. - Nici la coadă n-a ploat, Nici un mal nu'mi s-a surpat. Dar ți-e mândra, mări, pe pat. Dar voinicul ce-mi făcea? Tare că se spăimânta Și spre casă c-o pornea, La murgul în grajd intra Și tare, mări, -mi ofta. Șeaua pe el când punea, Afară că mi-l scotea Și cruce, mări, -și făcea, Picioru-n scară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
două-s pline - Dracul se teme de mine. 230 {EminescuOpVI 231} 212 Slugă, slugă, măi Ioane, Tu ești slugă pe simbrie Cum ți-oi spune așa să fie. Scoate șeaua din cămară Și-mi înșală murgul iară, Că io-s voinic de țară, Duce m-oi din țară-n țară Până-n dalba primăvară, Aste împlini-le-voi Și țara lăsa-mi-o-voi. 213 Spune-mi, spune, pui de cuc, Pe ce cale să apuc? Pe calea pe sub pădure Nu ne trebuie țidule. La
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pământ Neajunsă de vânt. - Vinde-ți, mamă, rochița Și-mi deschide temnița, Vinde-ți, mamă, papucii Și-mi deschide butucii, Ca să ies la codru des Și din el să nu mai ies, Numai sara la potici Să culc mândre și voinici, Să-mi fac bani de cheltuială Și straie de primeneală. 232 {EminescuOpVI 233} L. SOCIALE 217 Frunză verde de piperiu, Noi am fost cinstiți boieri, Ne-a bătut un bărbieriu, Cu cureaua briciului Tot de-a lungul trupului, Ni-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n apă Într-a ei urâtă matcă) - Trageți toate clopotele În toate sătuțele, C-a perit fata fecioară 263 {EminescuOpVI 264} Pentru-un pic de gurișoară Să meargă vestea prin țară. 340 Foaie verde ruptă-n cinci, Plinu-i codrul de voinici, La tot fagul câte cinci, Iar la fagul cel mai mare Zace badiul de lingoare Cu mândruța la picioare, Ce-l tot roagă să se scoale. -Mori, bădiță, ori te scoală, Nu-mi mai da și mie boală, Că de când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dus în deal la vie, Doar Gheorghieș n-a să vie. Și cu Gheorghe al său iubit Pe-a sa cale s-a-ntîlnit, S-a-ntîlnit și L-a văzut, 266 {EminescuOpVI 267} Dară nu L-a cunoscut. - Bună cale, moș bătrân, - Mulțămesc, voinic străin. - Moșule, te-aș întreba De ceva de m-ai ierta, Să nu-ți fie cu bănat, Unde sună pușca-n sat? - Ia, sună la casa mea Că mărit pe noră-mea. - Moșule, dar cine-o ia? - Feciorul lui Bezedea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oi prinde a cânta Munții s-or cutremura, Fagii mari s-or legăna, Pietrele s-or despica, Apele s-or turbura, Fântâna din Peșterea... 275 {EminescuOpVI 276} Potera ne-a auzi, Înainte ne-a eși, Că-i o matcă de voinici Peste patruzeci și cinci, Și-i o matcă haiducească Peste patruzeci și șase Și pre mine m-or lua Și pre tine te-or tăia, Ce haznă Viță-i avea? - Nu te teme, mândra mea, Pînă-i fi pe mâna mea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bolta cerului, îl prinse pe degetul cel mic și buzduganul se rupse-n două. Atunci puse să-i facă altul mai greu - îl aruncă în sus aproape de palatul de nori al lunei; căzând din nori, nu se rupse de degetul voinicului. Atunci Făt-Frumos își luă ziua bună de la părinți, ca să se ducă, să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. Puse pe trupul său împărătesc haine de păstor, cămeșă de borangic, țesută în lacrimele mamei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu mărgele rupte de la gâturile fetelor de-mpărați, își puse-n brâul verde un fluier de doine și altul de hore, și, când era soarele de două sulițe pe cer, a plecat în lumea largă și-n toiul lui de voinic. Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. Văile și munții se uimeau auzindu-i cântecele, apele-și ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele își
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prin nori și prin aer ca un vultur de oțel, ca o stea năzdrăvană. Când era-nspre sara zilei a treia, buzduganul căzând se isbi de o poartă de aramă, și făcu un vuiet puternic și lung. Poarta era sfărâmată și voinicul intră. Luna răsărise dintre munți și se oglindea într-un lac mare și limpede, ca seninul cerului. în fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bătrâne. O, cât e de aspru el, cât e de frumoasă fata lui! Ori ce încercare de a o răpi a fost deșartă. Încearcă-te tu! Ar fi stat Făt-Frumos locului, dar scumpă-i era frăția de cruce, ca oricărui voinic, mai scumpă decât zilele, mai scumpă decât mireasa. - Împărate pre luminate, din câte noroace - ai avut, unul a fost mai mare decât toate: acela că Făt-Frumos ți-i frate de cruce. Hai, că mă duc eu să răpesc pe fata
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
soarele n-ar fi fost în amiazi, ar fi crezut că soarele apune! - El înțelesese minunea învierii sale și îngenunchiă înspre apusul acelui soare dumnezeiesc. Dar apoi își aduse aminte, că făgăduise a răpi pe fata Genarului, și ceea ce făgăduește voinicul anevoie o lasă nefăcută. Deci se porni și înspre sară ajunse la castelul Genarului, ce strălucea în întunericul serei, ca o uriașă umbră. El intră în casă... fata Genarului plângea. Dar când îl văzu fața ei se-nsenină, cum se-nsenină o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Da CĂLIN - NEBUNUL, viclean: 330 {EminescuOpVI 331} {EminescuOpVI 332} {EminescuOpVI 333} - Haideți și D-voastră cu mine, că-s eu om pământean și cățelul n-a bate, nici cucoșul n-a cânta. Da CĂLIN - NEBUNUL se uită și vede-un voinic ca și dânsul legat cot la cot de-un copac, și când o văzut că s-o pornit CĂLIN - NEBUNUL, el s-o smucit strașnic încît o rămas mînile la copac și el a fugit. Și ei merg, merg pîn-ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
palat, așa de frumosu-i, de nu te - ndurai să te uiți la dânsul. Ș-a auzit un cântec așa de jele, de i-o rupt inima. Se ia el încetișor și se suie pe scările cele și vede acolo pe voinicul ce-și rupsese mînile la smei. - Bună vreme, voinice! - Mulțumesc d-tale, Călin-Nebune, da ce-ai pățit? Și el începe a-i spune toate Câte - au pățit. - Hai să fim frați de cruce! - Hai! - Da D-ta cine ești? l-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cârd de porci și-l păștea un băețel ca de vr-o șapte ani. Că de când îi tăiase picioarele acu era v-o opt ani de zile. - Bună vreme, băețele. - Mulțămim D-tale, bade. - Cine șade-n curțile este? - Ia niște voinici, cari a luat niște fete de-mpărat, care le luase smeii. - Da cum trăiesc ei, pe care fete o luat? - Cel mare a luat pe fata cea mare, cel mijlociu a luat pe cea mică. - Da cea mijlocie? - Aia a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
suie-n dealul de steclă. - Da-'n dealul de steclă cine șade, ce căutați voi acolo? - În dealul de steclă ține-mpăratul pe fată. - De ce o ține acolo? - Ca să n-o iee smeii. - Până cînd? - Până s-a găsi un voinic ca să omoare smăul... Cel ce-a omorî smăul îi da fata-mpăratul. - Măi băieți, eu voi face bună dreptate, vîrîți-va toți în iaz și eu v-oi svîrli câte una, cine-a prinde mai iute aceluia să fie. El, viclean
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-nceput să ucidă smeul. Îi turna reșin-aprinsă pe la cep ș-o-nceput așa de strașnic a țipa smeul de se cutremura palatu-mpăratului. După ce-o murit smeul, a-nceput a eși un fum, așa de strașnic mirosea de greu, decât voinicul a picat ca mort. Da-mpăratul, bucuria lui, a luat ș-a pus pe voinic în fedeleș și i-a dat drumu de vale. Și el a luat fata ș-a suit-o-n dealul cel de steclă. Da bietu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a țipa smeul de se cutremura palatu-mpăratului. După ce-o murit smeul, a-nceput a eși un fum, așa de strașnic mirosea de greu, decât voinicul a picat ca mort. Da-mpăratul, bucuria lui, a luat ș-a pus pe voinic în fedeleș și i-a dat drumu de vale. Și el a luat fata ș-a suit-o-n dealul cel de steclă. Da bietu voinic când a picat el mort i-a rămas sula-n cerdacul împăratului. Acu, la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]