2,768 matches
-
ne ghidează, ne conduce, ea se află la cârma vasului. Voința liberă vizibilă în clinamen se îndreaptă într-o singură direcție: voluptatea. Gândirea lui Lucrețiu, rareori prezentată ca atare, presupune un hedonism tragic: nu te sustragi puterii motrice a căutării voluptății, ea atrage totul în direcția sa, dar Marte nu doarme nici el și împiedică plăcerea să dispună de puteri depline. Filosofia constă în arta de a o urma pe Venus, de a te inspira de la ea, pentru a stânjeni, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
existenței. Dacă tot trebuie să moară, măcar să fie viu când va trebui să se ducă! Lucrețiu și-a ales tabăra, iar Cicero pe a sa. Despre natura lucrurilor ne îndeamnă clar să preferăm divina plăcere îII, 172) - sau, conform traducerii, voluptatea divină. Dacă moartea ia totul, măcar existența să fie consacrată jubilării. Neantul durează și așa destul, nu e nevoie să-l mai și secretăm în fiecare secundă a vieții cotidiene. Voluptatea latină corespunde exact plăcerii, nu încape nicio îndoială în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să preferăm divina plăcere îII, 172) - sau, conform traducerii, voluptatea divină. Dacă moartea ia totul, măcar existența să fie consacrată jubilării. Neantul durează și așa destul, nu e nevoie să-l mai și secretăm în fiecare secundă a vieții cotidiene. Voluptatea latină corespunde exact plăcerii, nu încape nicio îndoială în această privință. E uimitor așadar că s-a insistat, în ceea ce-l privește pe Lucrețiu, mai ales asupra pretinsului său pesimism, asupra zugrăvirii în culori întunecate a realității, asupra disperării sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a se bucura de morții în bătălie sau de brutalitatea sălbatică a înfruntărilor, ci pentru a valoriza metafora: să fii cruțat de negativitate, iată una dintre sursele majore ale pozitivității. Să vezi oroarea, dar să fii scutit de ea, ce voluptate! Evitarea tulburărilor, durerilor, suferinței și fricii îți arată direcția pe care trebuie s-o urmezi pentru a te bucura de tine însuți. Hedonismul nu presupune egoismul, și nici măcar bucuria răutăcioasă, ci construirea de sine ca o cetate, o fortăreață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
elibera. -13- Hedonismul tragic. Cum anume? Evitând să creadă că aceste ficțiuni citate anterior definesc plăcerea. Nici particulele nobiliare, nici aurul, nici medaliile, nici funcțiile, nici posedarea unor obiecte nu duc la pacea sufletului și a trupului. Plăcerea reală, adevărata voluptate, satisfacția autentică, jubilarea veritabilă rezidă în această lecție simplă: un trup care nu suferă, un suflet care cunoaște starea plăcută a lipsei de teamă. Nimic altceva. Plăcerile de a bea și a mânca pentru a suprima lipsa - foamea și setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
simplitate virtuoasă, romană. Moartea îi terorizează pe majoritatea oamenilor? Ea trebuie să-l conducă pe filosof la împăcarea cu sine însuși. Neantul îi paralizează pe cei mai mulți? înțeleptul știe să se sprijine pe acest vid sideral pentru a bascula într-o voluptate confecționată de el însuși. Negativitatea câștigă până la urmă? Epicurianul cunoaște regulile ce permit, până una alta, generarea plăcerii de a exista. Nu vom mai fi decât niște cadavre? Trupul, câtă vreme dăinuie, să fie atunci măcar utilizat ca o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
atunci măcar utilizat ca o mașină performantă pentru a fabrica fericire, bucurie... Critica uită deseori dimensiunea hedonistă a lui Lucrețiu. Epicurian, desigur, deci trebuie clasat printre filosofii plăcerii, atâta doar că exegeții se lasă greu: zadarnic am căuta analize ale voluptății epicuriene care integrează, de exemplu, considerațiile finale ale poemului asupra evoluției civilizației și în care găsim dovezi că gândirea lui Lucrețiu poate figura cu demnitate pe lista filosofiilor hedoniste. Este cazul ultimelor versuri ale cărții a V-a, unde Lucrețiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
De emoție sînii tăi plezneau Că boabele strugurilor între buzele mele Și aveai un fel anume de a ma mîngîia Sub rochiță ta pulpele tale erau albe Că nuferii ce păreau a mi se oferii Acolo, între boabele dulci crăpînd voluptate @CÎND SIMT CUM TIMPUL VIETII Cînd simt cum timpul vietii m-acoperă cu noapte La fel ca prima oară, cînd m-ai momit cu șoapte, Eu mai tînjesc, femeie, să mușc lacom din mărul, Cel dulce de iubire - acesta-i
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
Se adună-n grabă și formează cârduri Lumea se frământă pentru libertate Când pământul geme de hâde păcate. NOSTALGII Rotunjesc din priviri forme imaginare Extaziat gust din simțurile fierbinți Mă bucur să beau din pocal elixirul Savurându-l repetat cu voluptate Să uit de trecut și de eternitate Cu palmele căuș încălzesc pocalul Închid ochii și mă cufund în tăcere Ascult bătăile sacadate de inimi Care-mi vor umple zilele cu liniște Și o sublimă evadare din restriște Călătorind ades spre
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
tortură. Cufundarea-n meditații Și în karmice transceze, Tot organice senzații Făcând carnea să vibreze. Și retragerea sub voalul Aparent de pofte șterse, Tot un chin plăcut pe valul Abstinențelor perverse. În altar îngenunchiate Senzuale și lascive, Tot desfrâu și voluptate Dornice și milostive... Numai tu, iubito,-n taină, Lubrică și indecentă, Fără sfiiciuni și haină Mi te dărui penitentă. Numai tu, diavol de înger, Noaptea vii să-mi vindeci rana Și mă faci mai rău să sânger Când îți simt
NUMAI TU, DIAVOL DE ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363870_a_365199]
-
Nici nu știu când mă furase somnul. M-am trezit târziu după miezul nopții și văzând ora târzie, am amânat tot restul intențiilor pentru a doua zi. Am stins televizorul și m-am cuibărit la loc, lăsându-mă îmbrățișată cu voluptate de căldura patului meu. Am alunecat iar în brațele ispititoare ale lui Morfeu până în dimineața următoare, când m-au trezit câteva raze fără astâmpăr strecurate în cameră printre perdelele. Se jucau, gâdilându-mi cu lumina lor aurie pleoapele adormite. M-
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
paharul de votcă plictisit, cu cerul gurii tăbăcit de încă o țigară. Nici nu observasem când cei doi apăruseră-n taverna sordidă. Ea, blondă, cu ochii nefiresc de mari își etala picioarele superbe prin tăietura rochiei de lamé, c-o voluptate provocatoare,anormală. El, șters ca un șobolan, cu șapca slinoasă și udă, se uita plictisit la trupul ei, nevenindu-i a crede că se afla în preajma coapselor păgâne. - Salut!, am zis eu într-un târziu, când am crezut că ne
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Ești că un produs ecologic, i-ai zis. Că o vulpe a deșertului abisinian .Sabinele au fost rapițe nu doar pentru frumusețea lor ademenitoare, ci mai ales, pentru că emanau o senzualitae ce putea asigura ,un timp, stabilitatea specie umane. Cu voluptatea lor, românii și-au amăgit foamea instinctelor secole în șir. Frăgezimea acelor pătimi le-au transferat apoi în statui și acum, curioșii planetei le admira că pe ofrande. Și apoi, ce este cu zâmbetul acela atât de decent camunflat în
SCHIMBAREA ANOTIMPURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362916_a_364245]
-
aventuri existențiale în care nota personală e dată de harul extraordinar al autoarei de a selecta ineditul, neprevăzutul, din banal, în asemenea măsură încât te fac să-i împărtășești aceste stări de grație și să te cufunzi în ele cu voluptate, până aproape de identificare. Aceasta este Melania Cuc, jucându-se iscusit de-a cuvintele în fermecătoarele ei tablete-șotron. Fiecare săritură-ntr-un picior, o nouă ocazie de a descoperi viața întruchipată-ntr-un om uriaș, desenat pe asfalt, cu cretă albă
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
a lui Condurache întins lângă ea fără nimic pe el. Stătea rezemat într-un cot și o privea cu ochii mari, admirând-o. Simțea că o plăcea, că doar nu are asemenea oferte în fiecare zi. Să se înfrupte cu voluptate din ofrandele unor fete de optsprezece ani, încă necunoscătoare ale acestor plăceri incomensurabile cum a simțit ea în această noapte de basm. Mâna lui Condurache o mângâia cu tandrețe pe corp, pe sâni, coborând spre coapsele fetei. Angela trăia cu
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
așa numite postrevoluționare. Dar să fim sinceri, astfel de racile sunt numai în România?! Ba, bine că nu! Ele se-ntâlnesc pretutindeni. Diferă numai gradul de concentrare pe metru pătrat. Incât oriunde, pe mapamond, M.B.B. este binevenit și receptat cu voluptate. A face haz de oameni pe care-i poți întâlni pe stradă, pe casa scărilor de la blocul în care locuiești, la piață sau în concediul de odihnă, înseamnă nu numai curaj și clarviziune, dar și o poziționare istorică și etică
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
Cridim, având un copil, pe Mioara Lucreția. Opera lui a avut în epoca, dar și după aceea, un destin mai puțin obișnuit. Receptarea ei frizează senzaționalul. Românele “Coregent la limba română”, “Roșu, galben și albastru” și “Bărbierul regelui Midias sau voluptatea adevărului” alcătuiesc ciclul autobiogafic al scriitorului, care au avut o miză slabă asupra criticii. Povestitorul și nuvelistul Minulescu cultiva misterul și realismul sentimental ieftin și senzațional, venit prin filiera fantastică care se termină cu un deznodământ funest. Teatrul rămâne capitolul
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
TRĂIRI ȘI EMOȚII DIN LUMEA CONDEIERILOR Autor: Gabriela Gențiana Groza Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Nenumărate sunt preocupările semenilor noștri. În graba progresului care aduce satisfacții materiale e posibil să observăm mai greu voluptatea cu care se avântă unii cu toată ființa lor în lumea fantastică a cuvintelor. Sunt aceia care pot fi considerați ca fiind „cetățeni ai orașului ideilor” cum spunea într-un vers poetul grec Konstantinos Kavafis în urmă cu mulți ani
TRĂIRI ŞI EMOŢII DIN LUMEA CONDEIERILOR de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362442_a_363771]
-
un John Onoje din Siera Leone africană cunoaște istoria noastră adevărată mai bine ca baștinașii? Nu! Iar noi? Ce facem noi? Noi „aparținem tuturor veneticilor, ca națiune, numai nouă înșine, nu, și-am lăsat acest blestem peste noi ca o voluptate”, scrie Maria Diana Popescu de la revista „Agero” Stuttgart. Oare n-are dreptate? Este normal ceea ce se petrece în româniile noastre la capitolul pro-unire? Conform surselor Romanian Global News, Serviciul de Informații și Securitate de la Chișinău a reluat activitățile de anihilare
ÎNCEPUT DE AN SAU SFÂRŞIT DE RĂBDARE? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362429_a_363758]
-
Suárez și poemele traduse de Eugen Dorcescu aparțin volumului La casa transparente, La Caja Literaria, Tenerife, 2007. Casa transparentă tratează tema morții - temă aproape obsedantă care, cu toate acestea, exercită fascinația necunoscutului. Poetul se închipuie mort în vădit contrast cu voluptatea de a trăi și de a se exprima pe sine, în timp ce toate din jur înfloresc, respiră, de manifestă într-un fel sau altul: “moartea mea este recognoscibilă numai / prin gestul mâinilor mele / - mâni îndreptate spre eternitate - / și prin ușoara / înfiorare
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
vrei îngerii să-ți cânte și tot n-o să-ți ajungă, vrei clipa dimineții și zile cu mister, în dar de ți le-oferă, nimic n-ai să-i mai ceri. Să vrei să ți se desfacă în brațe cu voluptatea bujorului ce înflorește, cu iubirea cea arzând, ca văpaia din ea, cu cerul în privirea ei limpede. Doamne ce gust are! O săruți și nu te mai saturi! Să simți cum o cutremură săruturile tale! Miroase toată a iubire, gustul
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
note muzicale, din care prima, do, se repetă, și nu ar fi stat în fața clapelor, umanitatea ar fi fost lipsită de Simfonia destinului. Entuziasmul muzicanților și pasiunea cu care nuntașele băteau mărunt ritmul pe loc, răsucindu-se din șale cu voluptate și pasiune, tremurîndu-și umerii și împingîndu-și sînii în față, țipetele de extaz, chiotele și chicotele, creionau un tablou specific sfîrșitului de secol, care s-a cramponat, poate in extremis, pentru că altă soluție nu se întrevede la orizont, de globalizarea și
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
cîștigat, și nu s-a mai întors. Nu mi-a scris niciodată, n-a mai dat nici un semn, am regretat-o, dar eram tînăr și alte femei au intrat în viața mea, pline de pasiune și dăruindu-mi-se cu voluptate. Amintirile îmi vin în minte fără nici o logică. Prin anii șaptezeci și trei veneam pe jos dinspre piața Domenii și mă duceam la Uniunea Scriitorilor, care era pe Kiselleff. Cumpărasem cîteva napolitane, pentru că îmi era foame, și mai aveam doar
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
cristalului / ca-ntr-o eternitate./ Suprafața sticlei - ca bolta cerului - / ascundea în ea minuscula mea lume / într-un întreg univers. Dar n-am știut / că odată intrată-năuntru / mi-am încătușat toate timpurile / în pocalul lacrimilor-răzvrătite“. În litania „Iartă, Doamne!”, voluptatea proliferării verbale este emanată înspre o dimensiune sacrală de sufletul poetei sensibil la presiuni emotive: „Fără Tine / sunt fir de nisip fără memorie, / sunt bob de grâu fără sămânță. Dă-mă, Doamne, vântului de miazăzi! / să mă ascundă în poalele
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Toate Articolele Autorului nu mai știu de era seară sau era în visul meu bătea vânt rece de toamnă stelele picau din cer chipul tău era scăldat în licori venețiene frunzele sunau pe cale a nocturne de chopin într-o dulce voluptate tu te-ai arătat în vis coborai din nalte ceruri în armuri de chihlimbar precum îngerii-nserării ce zburau prin paradis și de care eu sărmanul nu aveam atunci habar o femeie zână dulce din închipuiri celeste lasă-mă să
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]