1,110 matches
-
punctual de a sublinia că pe mine „n-a vomit niciodată“ vreun copil, când i-am retezat-o. Nu m-am putut stăpâni. Voiam ca și furia, și propriul ei sentiment de vinovăție să iasă pe covertă. - Ba s-a vomitat pe mine, iubito, am protestat eu. Nu de puține ori s-a vomitat pe mine. De fapt a fost un an când s-a vomitat pe mine în continuu. - Nu contează când te umpleai singur de vomă! strigă ea, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când i-am retezat-o. Nu m-am putut stăpâni. Voiam ca și furia, și propriul ei sentiment de vinovăție să iasă pe covertă. - Ba s-a vomitat pe mine, iubito, am protestat eu. Nu de puține ori s-a vomitat pe mine. De fapt a fost un an când s-a vomitat pe mine în continuu. - Nu contează când te umpleai singur de vomă! strigă ea, după care, mai puțin disperată, spre dr. Faheida. Vezi - totul e o glumă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și furia, și propriul ei sentiment de vinovăție să iasă pe covertă. - Ba s-a vomitat pe mine, iubito, am protestat eu. Nu de puține ori s-a vomitat pe mine. De fapt a fost un an când s-a vomitat pe mine în continuu. - Nu contează când te umpleai singur de vomă! strigă ea, după care, mai puțin disperată, spre dr. Faheida. Vezi - totul e o glumă pentru el. - Bret, de ce încerci să maschezi probleme reale cu ironie și sarcasm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
triști, sticloși, continuând să tremure. - Victor? am șoptit. Câinele îmi linse mâna când m-am aplecat să-l mângâi. Sunetul limbii lui lingând pielea uscată a mâinii mele a fost brusc acoperit de zgomotele ude care proveneau din spatele câinelui. Victor vomită fără să-și ridice capul. M-am îndreptat încet de spate și m-am deplasat în spatele lui, de unde proveneau zgomotele ude. Când i-am ridicat coada am încercat să plonjez afară din mintea mea. Anusul câinelui era dilatat, având un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
afară din câine, alunecând încet în cavitate, ondulând în așa fel încât să pătrundă mai ușor. Înghețasem. Îmi amintesc că întinsesem instinctiv mâna spre pintenii păpușii care dispăruse, făcând ca burta câinelui să se umfle, apoi să se destindă. Victor vomită din nou, în liniște. Totul rămase nemișcat preț de o clipă. Apoi câinele intră în convulsii. Deja începusem să mă îndepărtez încet de câine. Dar în timp ce o făceam, Victor - sau altceva - băgă de seamă. Capul lui zvâcni brusc în sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
târându-mi piciorul zdrobit. Pe urmă am simțit arătarea sărindu-mi în spate când a realizat încotro mă îndreptam. M-am răsucit, azvârlind-o de pe mine. M-am zbătut în balta de sânge, încercând s-o țin la distanță. Am vomitat neputincios pe piept, apoi am șoptit, „Te aud te aud te aud...“ Dar promisiunea nu mai avea nici un efect. Câinele își recâștigă din forțe și se cabră ca un cal pe labele din spate, ridicându-se deasupra mea, cu aripile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Înglobate În el; o chelneriță ducînd un craniu pe o tavă; stele pe cerul senin. Impactul fizic al fricii de moarte; blocarea respirației; oprirea sîngelui. Am ațipit și m-am trezit cu o tresărire de frică. În dimineața următoare am vomitat și m-am simțit rău pînă la prînz. Seara a sunat Roy. - În legătură cu ce-am discutat alaltăieri seară. Ar merge la patru dolari pe cutie și iau acum cinci cutii. Ești ocupat? Vin la tine. Ne-nțelegem noi cumva. CÎteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din banii pe care-i avea veneau de la sora lui. Pat mi-a zis că Don e bolnav de cancer. - Păi atunci Îmi Închipui c-o să moară curînd, am zis eu. Așa a și făcut. A căzut la pat, a vomitat o săptămînă și a murit. „Seltzer Willy” avea un camion și un traseu pe care livra apă Seltzer. Afacerea asta-i aducea cît să-și ia două capsule pe zi, dar nu era un dealer de apă Seltzer foarte Întreprinzător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
codeină. Am luat codeina cu ceai fierbinte și m-am simțit mai bine. Ike mi-a zis: - O iei prea repede. Lasă-mă să-ți prepar o poțiune. Îl auzeam În bucătărie fredonînd deasupra poțiunii: „Puțină scorțișoară În caz că-ncepe să vomite... puțină salvie pentru căcare... niște cuișoare să curețe sîngele...” Nu mai gustasem niciodată ceva atît de groaznic, dar amestecul mi-a adus starea de rău la un nivel suportabil și m-am simțit tot timpul ușor dus. Nu eram dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
beau. CÎteva zile mai tîrziu mi-am pierdut cunoștința În Ship Ahoy după ce băusem tequila opt ore la rînd. Niște prieteni m-au dus acasă. În dimineața următoare am avut cea mai rea mahmureală din viața mea. Am Început să vomit la intervale de zece minute pînă cînd am scos din mine fiere verzuie. Apoi a apărut Ike Bătrînu’. - Tre’ să te lași de băut, Bill. Te smintești. Nu-mi mai fusese niciodată atît de rău. Greața Îmi zguduia tot corpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
m-a ținut În timp ce-am vomat cîteva linguri de bilă În closet. M-a luat pe după umeri, m-a prins În brațe și m-a ajutat să mă-ntorc În pat. Pe la cinci după-amiază m-am oprit din vomitat și am reușit să țin o sticlă de suc de struguri și un pahar de lapte În stomac. - Miroase-a pișat pe-aici, am zis. Vreuna dintre pisici s-a pișat sub pat. Ike a-nceput să adulmece În jurul patului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ora douăsprezece, iar vasul a pornit În larg, dar bucuria ne-a trecut repede, fiindcă toaleta, care, după toate aparențele, fusese blocată ceva vreme, a Început să emane un miros insuportabil, iar căldura era mare. PÎnă la ora unu, Alberto vomitase deja tot ce mai avea În stomac, iar pe la cinci, fiind morți de foame, iar țărmul nevăzîndu-se deloc la orizont, ne-am prezentat la căpitan ca pasageri clandestini. A fost mirat să ne revadă În asemenea condiții, dar, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aeroportul Heathrow din Londra. Rezultatul a fost unul îngrozitor: timp de trei zile m-a durut capul, am umblat ca un spectru prin campus, aproape frânt de mijloc (polițaii care sunt pretutindeni peste tot mă urmăreau atent din priviri) am vomitat cât un regiment în camera de cămin și, cel mai grav, am reușit să-mi compromit à jamais pofta de a bea whisky.) Constat că pe cartela telefonică pre-pay marca Globo, cumpărată recent, se găsesc reproduse mai multe drapele ale
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
n-am găsit lapte, i-am luat niște smîntînă. Cățelul nu s-a prea atins de ea, iar în toiul nopții ne-a trezit cu niște scheunături. Nici nu ne-am dezmeticit bine, că sără cuțul a și-nceput să vomite pe covor o spumă albă și cîțiva viermi - drăguți, ca și el, deși erau mai măricei. L-am dat afară fără să mai stau pe gînduri. Expe riența aceasta mi-a fost de ajutor ceva mai tîrziu cînd, la mare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
s-a mai putut despărți de el (de cîine, că de Vlad a reușit pînă la urmă...). Era unul mai jigărit decît cel din camera de cămin, dar, se pare, avea aceleași date : viermi, mulți viermi. Nu a apucat să vomite însă ; precum spun, experiența acu mulată mi-a fost de folos. Era clar că avea viermi - asta se vedea și din faptul că era foarte slab, dar avea o burtică mare ca un pepenaș. I-am sugerat mămicii lui să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-i dea ceva pentru deparazitare. Foarte bună ideea ! - și a luat de la farmacie niște Decaris. I-a vîrît pe gură cîteva pastile, apoi l-a ținut cu botul închis, pînă a înghițit. La cîteva minute după, cățelul a început să vomite ghemotoace peste ghemotoace de viermi. Numai că, după ce și-a terminat viermii, nu s-a oprit și a continuat să decarteze, de te mirai de unde are atîtea chestii în el. La un moment dat, nu s-a mai putut ține
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
loc vernisajul. Problema mea a apărut sub forma unei crize de fiere, care m-a chinuit pe toată durata vernisajului și după acea. Astfel că în loc să stau la protocolul care urma după vernisaj, am plecat în camera mea și am vomitat de vreo 4-5 ori, nefiind în stare să fac față la activitățile din acea zi. Îmi aduc aminte că a venit la ușa mea și regretatul Victor Parhon, pe vremea aceea fiind Directorul Centrului Național de Creație, și m-a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
viață așa cum se bucurau atâtea persoane după Revoluție? Când îi văzuse ulcerul varicos deschis pe gamba unui picior, Carlina se înecă de scârbă. O revoltă foarte tare și neașteptându-se la acest lucru, salivase ceva amar după care ieși să vomite. Nu mai văzuse niciodată așa ceva. Piciorul îi era șănțuit până la os. - Ce ai la picior, Leon? Nu ai nevoie de un medic? - Nu, n-au ce-mi face medicii. Îl am din adolescență așa și n-a reușit nimeni până-n
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să mă chinui precum Bambi, așezând atent un picior în fața altuia după cum știu că ar trebui să rezulte mersul. Ajunsă lângă un copac, descătușez nodul din gât, apoi petrec un timp, ce mi se pare o eternitate, sprijinită de copac vomitând un lichid ciudat și privind formele schimbătoare ale poienii. Târziu în noapte, intru în colibă, îi văd pe ceilalți trei dormind pe rogojina de pe jos, cu Alfonso moțăind pe un scaun, mă întind pe bancheta din lemn, mai cuget o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Alții, văd lucruri din trecut, sau din viitor.” „Eu am văzut-o pe Sandra cu încă un copil, o fetiță” intervine un văr de-al lui Alfonso. „Nu știi cum va fi experiența ta. Nu întotdeauna e frumoasă, poți să vomiți, să ai diaree, uneori însă vezi niște imagini extraordinare.” Ayahuasca. Caut sârguincioasa pe internet, a doua zi când revin în Santo Domingo după materiale care să mă ajute în prezentarea de sănătate orală. Ayahuasca. Aya = liană, huasca = suflet în limba
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care le-am încercat vreodată. Amar, suficient de lipicios cât să îl simt pentru ce mi-a părut o veșnicie în gură și întins de-a lungul esofagului și suficient de mirositor ca doar mirosul cupei să mă invite să vomit. La ceva timp aud cum cineva lângă mine se apucă de vomitat pentru o bucată de timp care mi se pare ciudat de întinsă și înțeleg de ce Alfonso ne-a sfătuit să avem fiecare câte un sul de hârtie igienică
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
simt pentru ce mi-a părut o veșnicie în gură și întins de-a lungul esofagului și suficient de mirositor ca doar mirosul cupei să mă invite să vomit. La ceva timp aud cum cineva lângă mine se apucă de vomitat pentru o bucată de timp care mi se pare ciudat de întinsă și înțeleg de ce Alfonso ne-a sfătuit să avem fiecare câte un sul de hârtie igienică la îndemână. Aud ce pare acum un concert de vomitături dar în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mă chinui precum Bambi, așezând atent un picior în fața altuia după cum știu că ar trebui să rezulte mersul. Ajung lângă un copac și descătușez nodul din gât, apoi petrec un timp ce mi se pare o eternitate sprijinită de copac, vomitând un lichid ciudat și privind formele schimbătoare ale poienii. Târziu în noapte, intru în colibă, îi văd pe ceilalți trei dormind pe rogojina de pe jos, cu Alfonso moțăind pe un scaun, mă întind pe bancheta din lemn, mai cuget o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ceva de genul „Nici prin gând să nu-ți treacă”, fără însă să reușesc sămi clintesc corpul, și simt cum face un pas înapoi, mai cântă un pic, apoi îmi spune că a terminat. Plec clătinat către ceilalți, mă opresc, vomit, mai fac un pas, vomit din nou, aud zgomotul chinuitor de puternic al râului a cărui intensitate pare că a crescut nefiresc; în final ajung lângă „casă”, aud zgomot de vomitat, mă bag sub pătură și încerc să-mi liniștesc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
gând să nu-ți treacă”, fără însă să reușesc sămi clintesc corpul, și simt cum face un pas înapoi, mai cântă un pic, apoi îmi spune că a terminat. Plec clătinat către ceilalți, mă opresc, vomit, mai fac un pas, vomit din nou, aud zgomotul chinuitor de puternic al râului a cărui intensitate pare că a crescut nefiresc; în final ajung lângă „casă”, aud zgomot de vomitat, mă bag sub pătură și încerc să-mi liniștesc mintea turmentată. Nu pot să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]