1,117 matches
-
acul hipodermic îmi pătrunse în braț, m-am întrebat dacă doctorul acela, care nu părea a fi decât un copil care crescuse prea mult, era destul de matur încât să aibă calificarea necesară. O euforie înfrigurată mă purtă spre spital. Am vomitat peste volan, pe jumătate conștient de seria de fantezii neplăcute. Doi pompieri tăiară portiera din balamale. Aruncând-o în drum, se uitară cu ochi mijiți la mine ca asistenții unui toreador însângerat. Până și cele mai mici mișcări ale lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
soțului, eram convins că citea răspunsul la întrebările sale nerostite în cicatricele de pe picioarele și pieptul meu. Infirmierele se învârteau în jurul meu, ducându-și la îndeplinire dureroasele îndatoriri. Când îmi schimbau tuburile de drenaj de la genunchi, încercam să nu-mi vomit sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă și să-mi aline durerea. Numai calmul lor extrem mă ținea în frâu. Un doctor tânăr, cu păr blond și aspru la față, îmi examină rănile de la piept. Pielea îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era definit de aceste răni, precum contururile corpului unei femei ținute minte, preț de câteva ore după actul sexual, de presiunea elastică a pielii cuiva. În a patra zi, fără nici un motiv anume, anestezicele au fost retrase. Toată dimineața am vomitat în vasul smălțuit pe care mi-l ținu sub față o infirmieră. Femeia se holba la mine cu ochi îngăduitori, dar imobili. Marginea rece a vasului sub formă de rinichi mă apăsa pe obraz. Suprafața lui de porțelan era împodobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
holba la mine cu ochi îngăduitori, dar imobili. Marginea rece a vasului sub formă de rinichi mă apăsa pe obraz. Suprafața lui de porțelan era împodobită de-un fir mic de sânge rămas de la cine știe ce necunoscut care îl folosise înainte. Vomitând, mi-am sprijinit fruntea de coapsa puternică a infirmierei. Lângă gura mea învinețită, degetele ei muncite contrastau ciudat cu pielea-i tinerească. M-am surprins gândindu-mă la despicătura feselor ei. Când își spălase oare ultima dată acel vad reavăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
propria mea mașină în urmă cu aproximativ doi ani când lovisem un ciobănesc german care traversase orbește strada în fugă. Mă oprisem atunci la o sută de metri mai încolo și mersesem pe jos înapoi, unde găsisem două școlărițe care vomitau în căușul palmelor la vederea câinelui mort. Am arătat spre urmele de sânge. - Probabil ai lovit un câine - s-ar putea ca poliția să-ți sechestreze mașina până ce vor face analizele de sânge. Vaughan îngenunche lângă mine și inspectă petele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de acoperișul ei. Portiera pasagerului fusese zdrobită de bara de protecție din față, iar impactul sudase laolaltă metalul deformat. Gândindu-mă la cicatricele lui Vaughan, suturate în același fel de-a lungul acelor încrețituri arbitrare, contururi ale violenței neprevăzute, am vomitat în gol un ghem de mucus acid. Când lovise gardul, Vaughan se uitase în spate, ochii lui duri calculând dacă să facă sau nu o a doua încercare de-a mă călca. Fâșii de hârtie ruptă se învolburau prin aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
greață ori de câte ori își aduce aminte de chestii mai scârboase, deci nu nevastă-mea a asistat, din sistem, la entuziasmul prostesc al profesorilor în 2004 și chiar în 2008, de a aduce la putere marea belea portocalie, fiindcă altfel ar fi vomitat și mațele din ea, numai când și-ar fi amintit. Zumzăiau profesorii în cancelarie și pe holuri, ca un roi de albine, în favoarea „partidelor democratice”, (sic!!!), PDL și PL și nu admiteau cu nici un chip, ca ei ditamai profesorii, să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fac bine! - Mi-a venit așa, dintr-o dată, simt nevoia să fumez din nou! Mâncă la părinții săi și peste puțin timp, tocmai când voia să plece acasă, i se făcu rău. Se albi la față, îl apucă frisoanele și vomită tot ce mâncase. Părinții lui sau speriat. Mama lui îl frecționă pe mâini, pe frunte, îi dădu pe la nas cu puțin oțet. Își mai reveni un pic. - Rămâi la noi în noaptea asta, dacă ți-o mai fi rău, să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
îl mâncam cu plăcere. Odată, la început, prietenul meu Țiganul, scuipă o flegmă cu zgomot în porția lui de fasole, o amestecă preocupat și se pune tacticos pe mâncat. Mie mi s-a făcut silă și am ieșit afară să vomit. Cantina avea geamurile larg deschise< era cald, stăteam afară și mai discutam cu băieții fără să privesc spre masa noastră dar pândeam! Țiganul mă întrebă dacă nu consum porția mea: - Nu, mănânc-o sănătos! O ia și mai trage un
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe fiecare la locurile lor. Tatăl lui, le spunea că acest grup a fost cuminte și lucid față de altele. Nemțoaicele de la venire erau tot mai insistente. El s-a hotărât să coboare în Constanța cu motivul că îi vine să vomite. - Haideți, mai departe, vă culcați la ele în cameră! - Nu, nu ne simțim bine! Au coborât împreună! A doua seară era pe la Dorna, în Mamaia, petrecărețele erau însoțite de alți tineri. Când erau melodii mai languroase, ieșeau pe ring, strâns
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în creștetul capului. — Parcă am fi într-un film de la Hollywood, zice Nash. La o asemenea moarte, curată și fără sânge, nu apare nici agonia sfârșitului, nici fenomenul de peristaltism invers - spasmele care îți dau peste cap sistemul digestiv, astfel încât vomiți materii fecale. — Începi să borăști rahat, zice Nash, cam așa arată moartea într-o scenă realistă. În legătură cu moartea în leagăn, îmi spune că survine în special în intervalul de două până la patru luni de la naștere. Majoritatea cercetătorilor spun că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
butonul de închidere a alarmei de la ceas. Începuse să sune tocmai când Vivian zbura către mine, cu niște colți de vampir dezveliți, țipând din cauza incapacității mele de a edita un manuscris redactat, în întregime, în sanscrită. Al doilea gând: O să vomit. Am ajuns în baie dintr-un singur salt. Un avantaj, deseori uitat, al faptului că locuiești într-o cutie de pantofi, am realizat, ținându-mi părul cu o mână. Nu era deloc bine. Eram încă îmbrăcată cu cămașa cu nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să rezist până la sfârșitul săptămânii fără el? Cine avea să-mi mai fie aliat în disputele cu Lulu? și, mult mai important, Phil rămânea fără salariul din care își întreținea familia în creștere... Am simțit că-mi vine iar să vomit. Soția lui, Linda, tocmai născuse, în urmă cu trei luni, un al doilea băiețel, iar eu știam că Phil era deja destul de stresat din cauza banilor. Omul avea un CV impresionant, dar piața de muncă era destul de închisă. S-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aruncau priviri seducătoare din colțuri opuse ale încăperii, în vreme ce o blondă ca o păpușă Barbie se zvârcolea, cățărată pe el. Dintr-o dată, mi-am dat seama că dacă nu luam imediat o gură de aer proaspăt, eram în pericol să vomit în fantâna cu șampanie roz din holul de primire. Mi-am înșfăcat haina de oaie (un cadou de Crăciun de la Randall) din mâna fetei de la garderobă și am fugit către ușă. Abia am reușit să dau colțul și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cumva să mă apuce iar voma. În ultima vreme, nu mai puteam avea încredere în propriul stomac. Vivian a ridicat scurt privirea de la telefonul mobil. — Ce faci, Claire? — Nu mă simt prea bine. Trebuie doar să... — Îhhh, îți vine să vomiți? Ține-te departe de mine. Eu nu am timp să mi se facă rău acum. Nu-mi vine să vomit, îmi e doar... — Ei, vomiți sau nu vomiți, nu mai sta acolo, holbându-te pe fereastră. Nu te plătesc ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scurt privirea de la telefonul mobil. — Ce faci, Claire? — Nu mă simt prea bine. Trebuie doar să... — Îhhh, îți vine să vomiți? Ține-te departe de mine. Eu nu am timp să mi se facă rău acum. Nu-mi vine să vomit, îmi e doar... — Ei, vomiți sau nu vomiți, nu mai sta acolo, holbându-te pe fereastră. Nu te plătesc ca să te bucuri de nenorocitul ăsta de peisaj! Înainte să ajungem pe Eightieth Street, vreau trei idei noi de la tine. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ce faci, Claire? — Nu mă simt prea bine. Trebuie doar să... — Îhhh, îți vine să vomiți? Ține-te departe de mine. Eu nu am timp să mi se facă rău acum. Nu-mi vine să vomit, îmi e doar... — Ei, vomiți sau nu vomiți, nu mai sta acolo, holbându-te pe fereastră. Nu te plătesc ca să te bucuri de nenorocitul ăsta de peisaj! Înainte să ajungem pe Eightieth Street, vreau trei idei noi de la tine. Ești aici pe timpul meu, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Nu mă simt prea bine. Trebuie doar să... — Îhhh, îți vine să vomiți? Ține-te departe de mine. Eu nu am timp să mi se facă rău acum. Nu-mi vine să vomit, îmi e doar... — Ei, vomiți sau nu vomiți, nu mai sta acolo, holbându-te pe fereastră. Nu te plătesc ca să te bucuri de nenorocitul ăsta de peisaj! Înainte să ajungem pe Eightieth Street, vreau trei idei noi de la tine. Ești aici pe timpul meu, a zis ea, reîntorcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-ți trimit contractele, până mâine, direct ție sau agentului tău? — Ne-a stricat cheful, a rânjit, cu răutate, Vivian. — Trimite-mi-le mie, drăguțo, mi-a răspuns Carl cu o voce scăzută, care m-a făcut să-mi vină să vomit. și-ai auzit ce-a zis Vivian. Sunt cel mai bun din branșă. Ar trebui să ții minte și să-ți lași ceva timp liber data viitoare când ajung în New York. Era clar că eram pe punctul să vomit. — Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să vomit. și-ai auzit ce-a zis Vivian. Sunt cel mai bun din branșă. Ar trebui să ții minte și să-ți lași ceva timp liber data viitoare când ajung în New York. Era clar că eram pe punctul să vomit. — Claire e chiar genul tău, a intervenit Vivian, ca să umple tăcerea mea dezgustată. Are picioarele până-n gât și aerul ăla de bibliotecară sexy, cu tot cu ochelari și coc. Ar trebui s-o inviți în oraș când vii încoace. Corzile vocale îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ochii, iar în fundul fiecărei orbite stinsese cîte un chiștoc de țigară. Fraierule, prostuților, începu iar să bîiguie pentru sine, reușind pînă la urmă să-și reia mersul de patruped, și ăsta e doar începutul, își zise simțind că vrea să vomite și să ucidă. Dînd din colț în colț, un cîine cu un ochi scos se plimbă dintr-o parte în alta a fostului bulevard Victoria Socialismului. Recunoscîndu-l de la depărtare, Roja o ia brusc pe urmele lui ca un bezmetic. Ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mult ține la mine! El o privea În ochi și zicea fără să clipească: culcă-te. Ea Îi sărea de gât și striga fericită: am știut că mă iubești! El aștepta să rămână singur ca să bea un șnaps sau să vomite. Cu cât iubiții Martei se Înmulțeau, cu atât creșteau și șansele sale de a ocupa locul pe care Îl merita În inima ei. Fidelitatea Își are și ea prețul său. Minunea s-a Întâmplat În anul de grație 1946. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar când era pe cale să țintească cu un pistol de buzunar. Se prăbuși, mort, cu creierii împrăștiați. M-am ridicat, m-am uitat la cele patru cadavre și la trotuarul plin de sânge, m-am împleticit până la bordură și am vomitat în șanț până m-a durut pieptul. Am auzit sirenele mașinilor de poliție care se apropiau. Mi-am prins insigna de reverul hainei și m-am întors. Lee golea buzunarele morților și azvârlea șișuri și țigări de marijuana pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
drum spre Leimert Park m-am tot gândit la niște furtuni care să șteargă urmele de pe terenurile virane, aruncând la canal toată ancheta cu fata măcelărită și durerea lui Lee pentru sora dispărută până ce canalul colector o să dea pe dinafară, vomitându-l pe Junior Nash, care implora să fie arestat. În timp ce-mi parcam mașina, norii s-au împrăștiat și, nu după mult timp, făceam muncă de teren sub razele necruțătoare ale soarelui. Un nou șir de răspunsuri negative îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de la ceafă și-l plesni cu putere. De Witt începu să facă spume la gură. Fritzie îi dădu drumul și-și șterse pomada de pe mână pe mâneca lui. De Witt se prăbuși la pământ, apoi se târî până la closet și vomită. Când încercă să se ridice, Fritzie îi împinse capul înapoi în closet și-l țintui acolo cu ciocatele lui masive, lustruite cu scuipat. Fostul proxenet și spărgător de bănci înghiți apă cu pișat și vomă. — Lee Blanchard e în TJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]