4,908 matches
-
Suki Fine. Era una dintre puținele străzi rămase în Anglia unde femeile coafate pe bani mulți și cu pielea bine întinsă pe oasele feței îndrăzneau să-și poarte blănurile fără să privească agitate în jur după activiști vegetarieni înarmați cu vopsea roșie și priviri furioase. Galeria Wellington contrasta cu toate magazinele de bijuterii pe lângă care abia trecusem, cu vitrine pline ochi cu fleacuri strălucitoare pe care bărbații bogați să le dăruiască amantelor lor ca premiu de consolare pentru că nu se căsătoresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la un capăt, că au și început cu celălalt, precum Forth Bridge. Mi-am parcat camioneta pe aleea ce ducea către casă, alături de ultimul model de jeep Toyota, care nu avea nici un strop de noroi care să-i strice aspectul vopselei mov mat. Cel mai îndepărtat colț de țară în care fusese era Hyde Park. Suki avea o Honda decapotabilă; consideram a fi de râsul lumii să ai jeep în oraș, doar dacă îți ies atât de prost parcările laterale încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de la o masă de lângă fereastră. Purta puloverul șleampăt. Cred că era inevitabil. Alice care era lângă el, arătând mai fragilă ca niciodată, un fluturaș bătându-se cu furtunile cumplite ale vieții; avea pe ea un fel de sac pictat cu vopsea și ceară, cu petice pe piept. Gianni Versace, bagă-ți unghia în gât. Am luat un scaun și m-am așezat. Cealaltă persoană de la masă a fost prezentată drept Saul. Părul lui lung și negru era strâns la spate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
împărțit în standuri, lăsând doar câțiva centimetri liberi între rânduri ca să poată trece lumea. Întunericul a coborât din nou până când ochii mei s-au obișnuit. Unele standuri vindeau zorzoane care strălucesc în întuneric pentru cluburi: brichete, insigne, bijuterii pictate cu vopsea UV în mov fosforescent, citron, portocaliu și verde. Altele vindeau tricouri, îți citeau în palmă, îți împleteau părul și ofereau casete piratate cu concerte. Singurul ieșit din comun avea doar o bancă lată, goală, acoperită cu o pânză albă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de zgomot, m-a condus în casa scărilor și mi-a spus pe un ton serios: Ea era femeia care i-a făcut puloverul lui Tom. E din fir natural de păr de capră, să știi. Și chiar ea prepară vopseaua din plante de mare. Pot să îi zic să-ți facă unul, dacă vrei. Era o ofertă sau încerca într-un stil pervers să-mi saboteze întreaga imagine? Am înlemnit. —Sunt adorabile, am spus cu grijă, dar e mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
halucinații. Am intrat în casă, Suki a închis ușa în urma mea și m-a băgat în bucătărie. În tot acest timp m-am simțit detașată, de parcă era un perete de sticlă între mine și restul lumii. Lumina soarelui, bătând în vopseaua galbenă a bucătăriei, punea în acord bunul-gust al podelei de teracotă manufacturată și părul blond al Belindei Fine, care stătea la tejgheaua de oțel inoxidabil și tăia un măr. Purta o rochie roz de mătase, avea picioarele goale, iar tocătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ne bucurăm ca niște fulgi care fug întruna de uitare. Ascultând-o, inginerul își lua și el bucățica lui de triumf. Mă studia ca pe o tencuială pe care atunci parcă o descoperise și constata că mai poartă urme de vopsele de demult, un rest de pictură, poate, chiar din biserica jefuită, pângărită, spre care încă priveam peste umărul lui. Mă compătimea sincer, bărbătește: „Are o meliță coana de nu mai dai p-acasă“. O lăsam pe Ester să-și desfășoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mâzgă de lavă, unul de fost. Aștept la fel ca ei, lunar, reînnoirea rețetei, tresar și în mine vechi orgolii din amintire, „am venit aici acum treijdoi de ani“, au început să-mi fie familiare linoleumurile acestea zdrențuite, tocurile ușilor, vopseaua pereților, aerul acesta de resemnare, de înfrângere fără biruință. Mă las inundat de toropeala unor nădejdi că mâine voi fi poate ceva mai sănătos, că cele două-trei vorbe de încurajare ale doctoriței sunt dintr-un interes adevărat, că zâmbetul asistentei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am mii de vise-n buzunar Dar n-am habar în a le scrie Și sunt actorul cabotin Ce-și uită replica pe scenă Sunt taurul și sunt ucis Hebdomadar într-o arenă Un pictor parkinsonian Ce-împroașcă pânza cu vopsele, Un astronom buimac, miop, Holbându-se pierdut la stele Sun fals precum o tobă spartă Sunt putred ca un măr stricat, Ratarea unei lumi banale În mine parcă-am adunat Să fugi dacă îți ies în cale Din fața mea să
Autoportret. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_840]
-
acum era aproape seară. Clădirile și trenurile Își Întindeau umbra peste șinele de cale ferată ce se intersectau Între ele. O mulțime de ciori fâlfîiau din aripi, așezându-se cârduri-cârduri pe acoperișurile vagoanelor de călători, dar și de mărfuri, cu vopseaua scorojită și ferestrele murdare sau sparte, abandonate pe liniile moarte, În care noaptea Își făceau culcuș copiii străzii și boshetarii cu fața puhavă, adunați În jurul a câte unei sticle de lichior. Contemplând aceste trenuri măcinate de rugină, Noimann căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca aceea În care mă deplasam eu, deci o zonă cu precădere viticolă, forestieră și zootehnică. Iată Însă că poți spera Într-un succes al deplasării În condițiile arătate numai dacă ești pasager plătitor și nu pasager cu abonament. Cu vopsea roșie, pe tabla vopsită În galben de deasupra parbrizului, pe dinăuntru, este scrisă următoarea avertizare: „Abonamentele nu sunt valabile pe cursele rapide“. Nimeni nu se descurajează din atâta lucru. De altfel, prin ușa Întredeschisă a autobuzului (Încă nu ne urcasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
este scrisă următoarea avertizare: „Abonamentele nu sunt valabile pe cursele rapide“. Nimeni nu se descurajează din atâta lucru. De altfel, prin ușa Întredeschisă a autobuzului (Încă nu ne urcasem În el) puteau fi citite și alte anunțuri scrise cu aceeași vopsea pe aceeași tablă. CONDUCĂTPR AUTO U. V. COSTEL / PRIMUL CONTROLOR ESTE CONDUCĂTORUL AUTO / TĂTICULE TE ROG SĂ CONDUCI CU ATENȚIE, NU UITA CĂ NOI TE AȘTEPTĂM CU DRAG ACASĂ. Pe figura șoferului de cursă rapidă se putea citi orice, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unei alte case din această intersecție centrală a satului cu nume obscen se află agățată o cutie de poștă care a fost cândva albastră (nu galbenă așa cum Între timp au fost vopsite mai toate cutiile de poștă din țară, deci vopseaua ei se decolorează dinainte de prima vopsire În galben de care n-a profitat) și trebuie să nu-ți pese deloc de cel căruia Îi scrii o scrisoare pentru a avea curajul să plantezi acolo respectivul mesaj. Ar fi interesant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru a avea curajul să plantezi acolo respectivul mesaj. Ar fi interesant de văzut Într-un nomenclator ce număr de cod poartă cutia din acest sat și ar fi un fapt lăudabil (restaurator de Încredere) ca cineva să scrie cu vopsea (albă, roșie, neagră) acel număr pe ea. Dacă nomenclatorul nu a prevăzut un număr pentru ea, se poate trece numărul unui sat vecin cu bis. Ei bine, ajuns cu pasul și rucsacul În acest loc, trebuie să fie foarte plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Metoda pașilor adăugați Din locul În care se oprise trenul, prin fereastra compartimentului În care se afla elevul Popescu, se putea citi pe o stivă de țevi subțiri de trei țoli următoarea propoziție: TRĂIASCĂ PACEA PE TTERA Cel care folosise vopseaua roșie a Întreprinderii În felul mai sus arătat era, probabil, un bun cunoscător al limbii franceze și Își amintise, În timp ce scria Terra cu doi T, de cuvântul franțuzesc courgette (dovlegel) În care, de asemenea, r-ul e simplu, iar t
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să am mâinile ocupate cu umbrele tale. Ai reprogramat cronometrul și am clacat amândoi răsturnați în valuri! Pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
ăsta- salariul meu de la bancă și conturile lui limitate de-abia ne ajungeau ca să acoperim cheltuielile câinelui. Diagnosticul canin final: „Extrem de reactivă la majoritatea substanțelor alergene, inclusiv, dar fără a se limita aici, praful, mizeria, polenul, lichidele de curățat, detergenții, vopseaua, parfumurile și blana altor animale“. Am apreciat cum se cuvine ironia. Eu, cea mai alergică persoană din lume, ajunsesem cumva În posesia unui câine care era alergic la orice. Ar fi fost probabil amuzant dacă Millington, Cameron și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
douăzeci de minute se scurseră cât căută Vista View Court, dând târcoale complexelor de clădiri de închiriat, niște cuburi tencuite și dispuse în semicercuri săpate în dealurile din Hollywood. Numărul 1187 era o clădire din prefabricate, de culoarea piersicii, cu vopseaua deja spălăcită și armăturile din aluminiu brăzdate de rugină. Clădirea era flancată de replici identice - galben-lămâiță, lavandă, turcoaz, roz palid și roz aprins, alternând cum coborai din vârful colinei spre capătul marcat de pancarta ce anunța: VISTA VIEW GARDENS! LOCUINȚE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și privi norii de ploaie ce se roteau deasupra lui. Mașina de cusut a Celestei începu să huruie. Sus soldățeii lui Stefan continuau să dănțuiască în ușa crăpată și ciobită a camerei lui. Mal se gândi că în curând toată vopseaua de pe ei se va coji, ei vor rămâne niște soldați fără uniformă, iar acest fapt simplu va nărui tot ce construise el de la terminarea războiului. În ’45 era maior de armată și era încartiruit în barăcile temporare ale Poliției Militare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un buton și-i făcu semn să treacă. Poarta se deschise. Danny își croi drum printr-o întindere de asfalt plină cu actori costumați. Ușa ce dădea spre platoul 23 era larg deschisă. Chiar la intrare trei mexicani își spălau vopseaua de pe față. Îi aruncară lui Danny niște priviri plictisite. El văzu o ușă cu inscripția RESCRIERI, se îndreptă într-acolo și bătu. O voce strigă: — E deschis! Danny intră. Un tânăr înalt și suplu, în costum și cu ochelari cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întâi am desenat în tuș și am pictat în guașă, la mine în odaie. Făceam și portrete. Visam să am un șeva let, să pot lucra în ulei. Îmi rămăsese în nări, încă din copilărie, mirosul uleiului din tuburile de vopsele ale micului magazin din colț, numit „La Baba“, unde ne duceam să cumpărăm penare, penițe, gume, culori, tuș, caiete, unele mai tentante decât altele. 62 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Cum era atmosfera culturală în Parisul acelei perioade? — Eram
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
la noi, în Franța, dacă te îmbraci îngrijit în seamnă că ești de dreapta ca orientare politică, iar pictorița respectivă, fiind de stânga, mă sfida. Dacă vrei să fii apre ciată trebuie să vii în pantaloni, pe cât posibil pătați de vopsele, și să ai părul vâlvoi, ca sub febra inspirației. M-am dus la Salonul de Pictură din Monaco gătită, nu „acoperită“. Imediat am fost asaltată de întrebări: „Sun teți pictoriță?“ „Da. De ce? Vă miră? Eu nu mă de ghi zez
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
electrocutat letal. De la așezămintele cu garduri electrificate a fost salvat de o școală obscură pentru cei cu IQ de platină. Eu am avut șansa să îl întâlnesc la Facultatea de Inginerie și Mecatronică din Potsdam. Făcuse deja o avere din vopselele termocromatice și camerele foto termice, întrucât primul doctorat îl obținuse în domeniul vast al glaciologiei, cu teza Despre albedo și conductivitatea termică ascunsă. Inventase deja creionul cu un singur capăt și țigara cu trei, pentru fumătorii grăbiți, un ochian cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
dispare în mulțime. Harry lasă jos racheta și-și șterge sudoarea de pe frunte cu o batistă murdară. Seara este compromisă încă înainte de a începe. Pagină separată Dezamăgit și disperat, Pran lovește cu pumnii în poarta albastră a conacului de pe care vopseaua a început să se scorojească. Portarul îi deschide și Pran zărește peste umărul acestuia curtea luminată de razele lunii. Recunoscându-l, omul îi trântește poarta în față. Cerșetorul izbucnește în hohote sălbatice de râs când îl vede pe Pran împleticindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se poate, ba da, este ruj. L-au dat cu ruj pe obraji și în jurul ochilor i-au desenat dungi de kohl negru. Încearcă să se zbată, dar este ținut strâns. Clipește, încearcând să-și ferească ochii de bețigașul cu vopsea și se trezește cu o palmă peste față. Ma-ji îl cheamă pe Balraj, care vine tușind ca un elefant bolnav și-l imobilizează pe Pran cu brațul său puternic. Când protestează, Balraj îi înfige o mână în gât și Ma-Ji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]