1,615 matches
-
128. Oferind terenul cultivării unor exprimări oblice și al inferențelor care conduc dincolo de litera discursului, metafora oferă măsura dimensiunii histrionice a limbajului politic, tentat mai degrabă să ascundă decât să dezvăluie. 2.4. Dimensiunea pragmatică Reproșând structuralismului eludarea situației subiectului vorbitor și separarea limbajului de contextul enunțării, pragmatica propune o întoarcere reflexivă asupra relațiilor dintre semnele verbale și utilizatori, în cadrul procesului de comunicare. Abordarea pragmatică aduce în atenția cercetătorilor limbajului aspecte precum: caracterul activ al limbajului; reflexivitatea fundamentală a acestuia (limbajul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
declarative (a deschide o ședință, a declara etc.): instituie o stare de lucruri, descriind-o în același timp. John R. Searle distinge constrângerile propriu-zis lingvistice, care guvernează performarea unui enunț, de constrângerile paralingvistice, la care se supun în general subiecții vorbitori. Potrivit filosofului, adecvarea unui enunț depinde de supunerea subiecților la un ansamblu de reguli instituționale care conferă intenției de comunicare valoare colectivă (sau publică). Încălcarea acestor reguli generează eșecul actului de comunicare, iar în cazul limbajului politic, conduce la pierderea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicistica eminesciană. Jurnalistul valorifică virtuțile și potențialul semnificativ al alăturării unor cuvinte din registre stilistice distincte și din clase semantice antinomice: proletari ai condeiului, apucături administrative, grămădire la porțile privilegiilor, sfântul privilegiu, cavalerii cotului și ai calupului, roiul de albine vorbitoare, religii cosmopolite, pita lui Vodă, fizionomie fatală ș.a. Ironia devine în publicistica eminesciană una dintre armele retorice redutabile împotriva oportunismului politic și a tarelor clasei politice românești, oferind în același timp terenul propice dezvoltării polisemiei. Jurnalistul nu se limitează la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Moldovenesc). Tot din rândul populației imigrate fac parte și lipovenii și ceangăii, ultimii stabiliți în unele sate din apropierea comunei Șipote (Fântânele, Gropnița, Focuri) și în satul Iazu-Vechi. Recensământul din 1992 certifică majoritatea absolută a etniei române, precum și a populației vorbitoare de limbă română în toate satele comunei, exceptând satul Mitoc, unde o singură persoană s-a declarat ca fiind de naționalitate rusă. Astfel, din totalul populației comunei de 5524 persoane în 1992, doar un procent infim, de 0,01% reprezintă
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
reprezintă aspectul individual al limbajului, actul prin care vorbitorul utilizează limba pentru a-și comunica ideile. F. de Saussure definea vorbirea (parole) drept “un act individual de voință și de inteligență, în care putem distinge: 1. combinațiile prin care subiectul vorbitor utilizează codul limbii pentru a-și exprima gândirea personală; 2. mecanismul psihofizic care îi îngăduie să exteriorizeze aceste combinații.” Ideea formulată de Saussure, conform căreia nu există nimic colectiv în vorbire, ale cărei manifestări sunt individuale și momentane, a fost
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
vorbirii.”. Funcțiile limbajului Karl Bühler (1934) realizează una din primele clasificări ale funcțiilor limbajului într- o perspectivă psihologică și filosofică, elaborând un Organon Model cuprinzând trei funcții. în opinia lui Karl Bühler, există trei factori esențiali ai comunicării verbale - subiectul vorbitor, destinatarul și conținutul comunicării - care determină fiecare o altă funcție: a) de reprezentare (referențială, denotativă, informativă) - despre obiectul discutat; b) de expresie (subiectivă, numită mai târziu și interjecțională) - privitoare la vorbitor; c) de apel (intersubiectivă, conativă, persuasivă, retorică) - referitoare la
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
și (sau) polemică a CELUILALT și că intertextualitatea este simultan răspunzătoare și de schimbările în timp, și de identitatea unei familii discursive, opuse CELUILALT, de coerența ei structurală internă. În legătură cu noțiunea de competență discursivă, se precizează că individul, în calitate de subiect vorbitor sau de receptor, poate să identifice un enunț prin structură, să recunoască tipul de discurs căruia îi aparține și categoria de gîndire care îl definește; aceasta, întrucît el însuși este un CE (ALTUL) față de o formație discursivă dată fenomen ce
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
coordonarea a numeroși mușchi, dar, care nu-l ascultă. Aici intervin senzațiile corporale și kinestezice asociate cu mișcările efectuate și controlul auditiv care permite realizările din ce în ce mai apropiate de modelele furnizate de limbajul adultului. Deși primește modele corecte în anturajul său vorbitor, copilul cu despicătură velară congenitală nu le poate realiza întocmai, stocajul sub formă de memorie verbală înregistrând mișcările emise de un suport material deficitar, comparativ cu normativul cerut de achizițiile lingvistice. Percepția senzorială a sunetelor precum și reacțiile motrice devin defectuoase
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și unor situații de fiecare dată inedite, fiind prin urmare el însuși inedit: este în fond un act de creație."210 Din acest motiv, "activitatea imaginativă, activitatea poetică a omului (în sensul etimologic al termenului) se observă la toți indivizii vorbitori (nu numai la "zei și eroi") și în orice act lingvistic, atât în limba literară, cât și în limbajul curent, atât în limbajul enunțiativ, cât și în limbajul emotiv"211. Or, prin această circumscriere a caracterului creator al limbajului "comun
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ci poate fi doar pus în acord cu necesitatea internă a operei, cu realitatea care e făcută în operă; aici nu există niciun etalon exterior."297 6.2.2. În ceea ce privește emițătorul celor două tipuri de discurs, Coșeriu precizează următoarele: "Subiectul vorbitor al discursului informativ este subiectul empiric. Este, de exemplu, cutare jurnalist determinat, pentru că e vorba de fapte particulare verificate de către indivizi empirici particulari și comunicate, de asemenea, pentru astfel de indivizi. Acesta nu pretinde să fie jurnalistul prin excelență; subiectul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
al discursului informativ este subiectul empiric. Este, de exemplu, cutare jurnalist determinat, pentru că e vorba de fapte particulare verificate de către indivizi empirici particulari și comunicate, de asemenea, pentru astfel de indivizi. Acesta nu pretinde să fie jurnalistul prin excelență; subiectul vorbitor "sunt eu" ca jurnalist și eu pot să fiu mai bun sau mai rău dacă pot să adun mai multă sau mai puțină informație și să o comunic mai bine sau mai rău. În schimb, subiectul operei literare este întotdeauna
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
valorizată sub raport estetic și nu ca fapt de cultură sau de tradiție, această operă este asituațională."299 6.2.4. În sfârșit, cele două tipuri de discurs diferă fundamental și în ceea ce pirvește destinatarul cărora li se adresează: "Subiectul vorbitor al discursului informativ se orientează întotdeauna și în mod necesar către cineva, către un public pe care îl informează, căruia îi comunică informația: transmite informație celorlalți. Subiectul operei literare nu se îndreaptă către nimeni: Iliada nu e comunicare cu cineva
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fost cea a greco-catolicilor. Elita politică maghiară s-a trezit, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, că această biserică, care acceptase autoritatea Romei, dispunea de credincioși în majoritate români, respectiv ruteni, dar și de membri vorbitori de maghiară. Rezultatul demersurilor, îndelungate și consecvente, a fost crearea episcopiei greco-catolice din Hajdúdorog (comitatul Hajdú - Bihar) în anul 1912, a cărei existență a fost considerată de o mare parte a intelectualilor români și a celor care făceau politică, drept
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
porcii" e o cauzala o "motivare" a propozițiunii anterioare: "Nu te amestecă în tarate" că imperativa, nu ca înțeles. Imperativul este, întâi de toate, expresia unui act de voință, a unui îndemn indiferent ce îndemn; expresia unei atitudini a subiectului vorbitor și această atitudine trebuie motivată: Eu vreau să-ți spun: "nu te amestecă în tarate, de vreme ce știu că te mănâncă porcii, daca te amesteci..." Iată expresia analitică a frazei noastre care ne arată că, de fapt, "cauzala" este o subordonată
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
a vorbi, a spune' și λαλετικός 'care vorbește ușor, vorbareț' și că era utilizat de specialiștii germani (de pildă, de C.L. Merkel, cunoscut și lui Hașdeu) în formă Laletik. Hașdeu l-a adoptat "cu atat mai vârtos că grecul λαλός "vorbitor" cu negativul sau ἄλαλος "mut" au în vedere graiul mai mult ca son decât că sens" (Hașdeu, 1882b, p. 67). Așadar, lui Hașdeu termenul i se părea foarte potrivit (și, probabil, chiar așa și era pentru știința pe care o
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cursul primelor 5 clase se asigură însușirea vocabularului necesar a înțelege temele propuse de programă, se învață tehnica formulărilor propoziționale, a verbalizarii diferitelor situații, a comunicării prin limbaj verbal. Abia spre sfârșitul clasei a IV-a copilul surd este și vorbitor, deoarece în cursul micii școlarități și-a însușit sistemul fonetic al limbii, are un minim de vocabular și modele ale structurii gramaticale pe baza cărora realizează comunicarea verbal-orală. Nivelul desfășurării activității de învățare a copilului cu deficiență auditivă este dat
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
evidentă la statul român), Vasile Vieru neagă, totodată, însăși existența poporului român. După părerea domniei sale, în cele două spații cuprinse între Carpații Orientali și Nistru și, respectiv, între Carpații Meridionali și Dunăre, s-au format două națiuni est-romanice, anume moldovenii vorbitori ai limbii moldovenești, și respectiv, valahii (sau muntenii) vorbitori ai limbii valahe sau muntenești. Și pentru a duce stupiditatea afirmațiilor sale până la capăt, Vasile Vieru încheie triumfător: „În acest timp (1812), când teritoriul Moldovei de Est a fost anexat la
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
existența poporului român. După părerea domniei sale, în cele două spații cuprinse între Carpații Orientali și Nistru și, respectiv, între Carpații Meridionali și Dunăre, s-au format două națiuni est-romanice, anume moldovenii vorbitori ai limbii moldovenești, și respectiv, valahii (sau muntenii) vorbitori ai limbii valahe sau muntenești. Și pentru a duce stupiditatea afirmațiilor sale până la capăt, Vasile Vieru încheie triumfător: „În acest timp (1812), când teritoriul Moldovei de Est a fost anexat la Rusia, România ca stat nu exista în Europa. Deci
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
înfățișată unirea din 1859) și, în plus, nu printr-un proces lent și firesc, de asimilare culturală și lingvistică, ci printr-o politică de stat, printr-o impunere populației majoritare (în cazul de față limba moldovenească impusă populației, mai numeroase, vorbitoare de limbă muntenească sau valahă). Și mai incredibilă ar fi o astfel de asimilare lingvistică totală, petrecută în doar câteva decenii. Afirmația cercetătorului Vasile Vieru prezintă însă și o contradicție flagrantă cu propriul discurs. Dacă înțelegem bine fragmentul mai sus
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ar fi sinceră, ci pentru că a rămâne cantonat în convingeri înseamnă doar a avea greață de descinderea mai departe în abisul incertitudinii ecranat de ele. Și de-o parte, și de cealaltă, o pletoră de asemenea ofrande în țiplă foșnitor vorbitoare se îngrămădiră fastuos în spațiul dintre interlocutoare, îndiguind cu bunul lor gust pauperitatea extremă din care proveneau. Revărsarea lor revendică festiv transparența, făcând-o să reflecte, docilă, chipul și intențiile primitorului, iar pe el să se simtă astfel mai înstărit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
resemna ea cu iminența unui statut obiectal socotit inexorabil, sau se îndârjea să stoarcă posibilități de ripostă și din piatră seacă? La contactul cu limita umană a secătuirii, uneori piatra seacă se umezește infinitezimal, înclinându-se cumva dinaintea contiguului deșert vorbitor cu mult mai arid decât ea, ce-o somează să-și arate chipul ca și cum ar avea unul. Naturii îi place să se ascundă, iar acestor lacrimi stoarse li se poate ușor atribui un chip. Monstruozitatea actului la care Marieta era
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de el, sau, încă și mai grăitor, după felul cum prefera să se cufunde în tăcere spre a-și înăbuși zvâcnelile tâmplelor. Iar dacă-i simțea în glas o umbră de gelozie, își continua răbdător cercetările până ce dădea de rivala vorbitoarei - pasajul relevant din evanghelia pasională a omului vizat - la a cărei lectură distantă se deda neîntârziat. Era de părere că, în om, plenitudinea umple un gol labil, ascuns de o sumedenie de imagini înșelătoare, și că, pentru detectarea lui, înzestrarea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care le purta - nici un efort de convingere, nici un fel de fervoare expansionistă, ci doar deschiderea primitoare a lumii ei. Cuvintele-urme purtau întipărită greutatea fapticului și, în același timp, ușurința extremă a unor simple constatări împărtășite, ce indicau calea înspre lăuntrul vorbitoarei numai rarefiind-o până la limita impracticabilului. Întrucât păreau dătătoare de drum către ea, el le primea ca pe un șirag de nestemate strâns ghem și aproape binefăcător, dacă n-ar fi făcut să răsune în ecouri ample vastitatea singurătății lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
formă materială, perceptibilă. I.1.1. Funcția denotativă În lingvistică, funcțiile limbii se stabilesc fie în raport cu natura limbajului, fie în funcție de scopul acestuia sau de actul vorbirii. Așa cum s-a mai spus, actul lingvistic presupune coexistența a trei componente fundamentale: subiectul vorbitor (emițătorul), ascultătorul (receptorul) și conținutul comunicării. Încă din 1933, K. Bühler identificase trei funcții ale limbii: expresivă sau emotivă (desfășurată la emițător; exprimă atitudinea acestuia în procesul de comunicare), conativă (orientată spre destinatar; este specifică modalității imperative și interogative a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
antroponomastice (Guliță, Ioniță, Angheluș). Substantivarea adjectivelor potențează forța expresivă a textului, grație detașării însușirii pe care obiectul o posedă (a se compara om sătul cu Sătulul... din proverbul: "Sătulul nu crede celui flămând"). Verbalizarea adverbelor predicative care sugerează ezitarea subiectului vorbitor cu privire la informația comunicată (probabil, pesemne etc.) este una dintre modalitățile narative utilizate în proza fantastică (Mihai Eminescu Sărmanul Dionis). Dumitru Irimia observa că substanța/ conținutul funcției expresive este marcat "de confruntarea dintre norma estetică și stilistico-poetică" (D. Irimia, 1999: 178
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]