1,091 matches
-
se gândeau că nu le-a mai rămas decât să fugă, să-și piardă urma. Într-o astfel de înserare, Pr. s-a așezat chiar la masa mea. Stătea cu spatele la cei patru sau cinci de la masa vecină. A comandat o votcă și încă una pentru mine, mimând încântarea că mă revede după atâta timp. N-aveam chef de efuziunile lui. I-am spus să mă lase în pace. „Nu stau mult“, mi-a șoptit. „Sunt doar în trecere. Aveam o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
putea să-ți spună ceva despre el. Decât doar că era tăcerea întruchipată, supușenia desăvârșită și docilitatea perfectă. Începuse să bea și el, mai îmbiat de noi, mai lăsându-se moleșit de nostalgiile lui fără nume. Atunci, toropit de o votcă, aferim holerca, începea să ne descrie Balcicul așa cum îl închisese în sufletul lui, ca pe o stampă cu desenul tras în calcarul străzilor, în roșiatecele ierburi arse și în nemărginirea verzuie a mării. Asiazma-mahlesi, Paruși-mahlesi, Caraghiol-mahlesi, Dere-mahlesi, Tatar-mahlesi, Trana-gimahlesi, Ghemigi-mahlesi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
țicneală de-a lui Trombă. La fel de bine însă știam că nu-i de glumă cu așa ceva. Dacă o făcuse, avea să plătească, așa era legea. Intuiam că nu mai este iertare. Coboram și căutam cu privirea un local deschis. O votcă mi-ar fi limpezit gândurile. Închis peste tot. În față la „Gambrinus“ se strânsese ceva lume. Obișnuiții nerăbdători, glorioșii vânători ai cinzecilor hăituite de la prima oră. Abia la brutărie, la „Spicul“, era deschis. La dulciuri, n-aveau decât lichior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că Îi plăcea la nebunie să fie fotografiată. Deși părea la fel de sofisticată ca o panteră, Bungallow 8 era doar al doilea club de noapte În care Salome fusese vreodată. A Început să se dea În vânt după bărbați și după votcă și a strâns la papuci În Bungallow 8 de parcă erau obiecte de artă. Într-o noapte, a fost zărită În timp ce Își făcea de cap cu Shai Fledman, un americano-israelian care se ocupa de proprietăți imobiliare. Din nefericire, Faisal a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să fiu mai deșteaptă cu ea decât fusesem cu Alixe. Un chelner alunecă pe lângă noi purtând o tavă cu pahare de șampanie. Vrei unul? am Întrebat-o pe Salome. Nu. Șampania nu-mi face nimic. Eu beau doar tărie. O votcă, te rog, Îi ceru ea chelnerului. — Imediat, răspunse el și se Întoarse la postul lui. Chiar atunci apăru o tipă Însărcinată, dar cu proporții foarte normale, care este, de fapt, din câte Îmi dau eu seama, singurul gen de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
doamnă Însărcinată. Ești foarte slabă, minți Lauren. —Mă simt ca o cămilă Întoarsă pe dos, minți Phoebe. Nici nu mi-am dat seama că ești gravidă, minți Salome. În clipa aia apăru chelnerul, aducând o tavă plină cu păhărele de votcă. Le-a pus jos pe o măsuță lângă noi. Toată lumea, În afară de Phoebe, luă câte un păhărel. Shai, nefericit acum că nu mai era lipit de Salome, luă două. —Phoebe, o cunoști pe Sylvie? Întrebă Lauren. Phoebe Îmi zâmbi cu căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-o eu, ignorând restul observațiilor pe care le făcuse. Salome, care, am decis eu, era un suflet mult mai sensibil decât ar fi sugerat felul În care arăta, schimbă repede subiectul. Când trebuie să naști? o Întrebă, printre păhărele de votcă. —Peste vreo lună. Tocmai ne-am Întors din ultima noastră călătorie În Europa. Doctorul Sasson ar pune să fiu arestată dacă ar ști că am mers cu avionul. Sylvie, l-am zărit pe soțul tău la Londra. Acum două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În calendarul meu mental, să pun cap la cap datele... era aproape exact cu două săptămâni În urmă, nu-i așa, când un putusem să dau de Hunter... deși, cine știe ce puteau să facă două sau poate trei deja, păhărele cu votcă, atunci când era vorba de abilitățile mele de a contabiliza timpul și evenimentele? Era ridicol. Phoebe bătea câmpii. —A stat la hotelul lui din Paris tot weekendul, am spus eu cu fermitate. A avut Întâlniri de afaceri. —Soții absenți! Ha, ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trebui să te gândești la cum să-ți salvezi căsnicia, i-am spus, nu la... invitații la petreceri. Petrecerile sunt importante când ești... Marci dădu băutura pe gât cu o repeziciune alarmantă și apoi articulă cu dramatism: —...singură. Bei o votcă? —Unde-i Lauren? Nu trebuia să fie aici? N-a mai apărut. Îl are la ea acasă pe tipul ăla, Cinci Orgasme. Încearcă să-și scoată din minte ziua de aniversare a căsătoriei, care e azi. E și ea deprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
exilat nu se simte bine, dacă nu își ponegrește țara de origine. De SIDA se mai vindecă unii, de autorlâc - nimeni. Una dintre misiunile genelor umane e să secrete alergii la succesele semenilor. Sensibilitatea artistică a rușilor trece și prin votcă. Subtilitatea excesivă se poate apropia de rezonanța vidului. Are și inutilul poezia lui. Printre cântece și înjurături, bețivii își expun și sistemul lor filosofic. Când se întorc bărbații acasă, unele soții se uită la ceas, altele în calendar. Mulți tineri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lumea artistică un etcetera printre alții cu același statut deși am auzit, din nou, cuvinte frumoase despre mine (unele din complezență festivă, desigur). Și, crede-mă, nu băusem decât două pahare de șampanie, nu fusesem atrasă în capcană de celebra votcă rusească... O furie subită m-a aruncat asupra stăpânului meu, care stătea, aparent inofensiv, abandonat într-un colț al apartamentului. Am luat șevaletul, l-am izbit de podea, de pat, de șifoniere, de pereți, până când am reușit să-l distrug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
singură glumă și i-am zis-o. Era gluma pe care, vă imaginați, dacă o știam până și eu, nu mai râdea nimeni din cartier, ascultând-o... Americanii au pregătit un spion pentru ruși. Ajunge spionul yankeu la Moscova, bea votcă pe rupte, dansează cazacioc în draci, vorbește rusește ca rușii, și totuși rușii l-au dibuit că-i spion american. Cum?... Mucoșii din clasă, tăcere de mormânt. Erau din cartierul meu. Doamna, navetistă de centru, departe de glumele răsuflate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zece ore pe zi. Salariul lui Vasile era bunișor și unde mai pui că beneficia și de o reducere de 10% pentru ce cumpăra din magazinul unde lucra. Pe 30 ale lunii primea salariul și atunci cumpăra o sticlă de votcă și un baton de salam. Pîinea și muștarul îl aducea Radu, un amic vechi, coleg de școală. În afară de bunătățile luate pentru el mai cumpăra și pentru Codrin ceva, iar pentru Maria lua alune. La Radu mai erau trei amici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era nimic. Am căutat din nou prin fișet și prin restul camerei ca să fiu sigur. Scoțând dosarul roșu și vârându-l sub braț, am ieșit de-acolo, am stins lumina și-am încuiat ușa în urma mea. Am scos sticla de votcă din raftul frigiderului - căpătasem obiceiul de-a bea o dușcă sau două vinerea seara, când mă uitam la video, și uneori și după-amiaza, la televizor - și am turnat jumătate de pahar mare peste gheață. Ian își făcu din nou apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peste gheață. Ian își făcu din nou apariția în bucătărie, acum curajos, de parcă nu i-ar fi fost niciodată frică în viața lui, și se gudură pe lângă picioarele mele. Am deschis o conservă cu ton pentru el și-am luat votca și sticla cu mine, în living. Televizorul, marele element normalizator. L-am deschis și m-am trântit în sofa, cu votca la picioare, cu dosarul roșu alături. Înainte să deschid dosarul și să scot foaia de hârtie, am luat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
viața lui, și se gudură pe lângă picioarele mele. Am deschis o conservă cu ton pentru el și-am luat votca și sticla cu mine, în living. Televizorul, marele element normalizator. L-am deschis și m-am trântit în sofa, cu votca la picioare, cu dosarul roșu alături. Înainte să deschid dosarul și să scot foaia de hârtie, am luat câteva gâturi zdravene ca să-mi calmez nervii. Iată ce scria: Imaginează-ți că ești într-o barcă, pe un lac. E vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
improbabile locuri. Viața va supraviețui mereu, se spune. Stai absolut nemișcat. Continuă să te uiți în apă. Continuă să te uiți cu mare atenție. Am citit textul de câteva ori. Am pus pagina înapoi în dosar. Am golit paharul de votcă. M-am frecat la ochi. Am spus: Iisuse! Mi-am mai turnat un pahar și m-am tolănit în sofa. Motanul a trecut pe lângă mine, ignorându-mă complet. Frigiderul huruia. Restul se reducea la ploaia bătând în geamuri și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în geamuri și la dramele nocturne ale insectelor. Nimic nu avea absolut nici un sens sau, dacă avea, eram prea obosit, prea sleit de puteri ca-l să înțeleg. Am închis ochii și m-am concentrat asupra arsurii, învârtejirii și clinchetului votcii și asupra simplelor greutăți cursoare ale respirației. M-am trezit pe sofa, în toiul unei vii amintiri a celei de-a doua întâlniri cu doctorița Randle. — Dar nu este... am spus cu voce tare, apoi m-am oprit, dându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și relațiile lor cu spațiul înconjurător, toate culorile, lumina, umbrele, texturile, tot spațiul, toată presiunea aerului și toate undele sonore deveniră de-o precizie tăioasă, totul nemilos focalizat. Ochii mei larg deschiși, sărind de la una la alta, descoperiră paharul de votcă din poală. Am încremenit. L-am ridicat cât am putut de încet și grijuliu, străduindu-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și fronturi de furtună. M-am gândit la fragilele spirale de culoare ale uleiului în apă, la trista rostogolire și dispersare a galaxiei, la margaretele ca niște rotițe zimțate în iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și luminii din pahar. Îți tăia răsuflarea, era prea clar, prea mult. Ochii mă usturau și mă înțepau și mi-am dat seama că plângeam. O mișcare mi-a distras atenția. Mi-am re-focalizat ochii, uitându-mă pe lângă paharul de votcă la zumzetul electrostatic al televizorului. Am rămas absolut nemișcat câteva secunde înainte să așez paharul pe podea, având grijă să nu-mi dezlipesc ochii de la ecran. Era ceva îndepărtat și viU în adâncimile zgomotului alb - o alunecare însuflețită de gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luându-mă complet prin surprindere. — Clio? am spus. Legătura se întrerupse definitiv. Pe scrinul lui, motanul ridică un ochi, clipi o dată și adormi la loc. Stând turcește pe patul din hotelul Willows, am scotocit în rucsac, am scos sticla de votcă la jumătate de litru, i-am desfăcut dopul și-am tras o dușcă. Pachetul încă nedesfăcut aștepta lângă mine. Apelant necunoscut spunea ecranul verde. Cu grijă, am pus mobilul pe noptieră. Apelantul necunoscut ar fi putut fi un membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
genunchi și mi-am prins capul între brațe. Ce să fac ce să fac? Gândește gândește gândește. Am întins un picior și m-am dat jos din pat împleticindu-mă, slăbit și amețit, uitându-mă în jur după sticla de votcă, pentru a mă asigura că nu o băusem pe jumătate sau chiar toată fără să-mi aduc aminte. Nu o băusem; era încă acolo, nu fuseseră luate din ea decât câteva înghițituri. Am pus biletul împăturit de la domnul Nimeni înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apă. — Ți-am spus c-o să se întoarcă, zise, așezându-se din nou lângă foc. Ian torcea, dând din cap în ritmul fălcilor care mestecau lacome. — Așa-i, am încuviințat. Apoi am zis: Tocmai mă gândeam că n-am adus votca. Ea se crispă. — O scăpare. Dar nu face nimic, o să-ncerc să spun povestea cu mintea limpede. O pauză. — Nu știu cu ce să încep. — Păi... începe cu începutul, continuă până la sfârșit, apoi oprește-te. Scoase un hohot scurt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
arătasem nimic nimănui. De altfel, În ultimul an fusesem victima mai multor inițiative ratate, nu doar pe plan literar, ci cam pe toate planurile. Joy’s, deschis deja de șapte-opt luni, nu mergea bine: consumație la limita supraviețuirii, bețivăneală cu votcă ieftină ori lăbăreală cu o Cola În față, chelneri hoți, animație culturală când și când, și aia numai cu artiști și scriitori cu ifose, de-abia câțiva decenți. Nu era un dezastru, dar pierdusem startul și publicul fin. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]