1,129 matches
-
lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n față, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiți sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri. {EminescuOpI 73} Ea se uită... Păru-i galben, Fața ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaștri Toate basmele s-adună. {EminescuOpI 74} LACUL Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
scară Și la codru pleacă iarăși. Sara vine din ariniști, Cu miroase o îmbată, Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. Dar prin codri ea pătrunde Lângă teiul vechiu și sfânt, Ce cu flori pîn-în pământ Un izvor vrăjit ascunde. Îngânat de glas de ape Cînt-un corn cu-nduioșare Tot mai tare și mai tare, Mai aproape, mai aproape; Iar izvorul prins de vrajă, Răsărea, sunând din valuri - Sus în codri de pe dealuri Luna blândă ține strajă. Ca din farmec
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
forme. Drumul iernatic se desfăcea voluptuos ca o femeie obscenă întinsă sub globul Lunar. Caii l-au înțeles pe omul înmărmurit de frumusețea înghețată și au pornit încet, în timp ce un vânt hain a vălurit o pânză de zăpadă peste tabloul vrăjit. Luna se rostogolește printre apele cerului până se îneacă și rămâne ca o migdală inflamată în gâtul zării. Acum iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
I-au ars cu flăcări magice toată gelatina-creier, i-au înțepat cei treisprezece mii de ochi cât să vadă moșul și pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au lipit-o cu saliva lor vrăjită. Proful mișca din cap ca și cum ar aproba perfecțiunea asemănării. Și-și luă zborul. Ateriză pe o palmă. Își frecă lăbuțele supărat și ridică ochii. Uriașe cât cerul, treisprezece mii de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri ca cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pretenția asta. Nu cred că poate ști cineva asta, cu excepția lui Dumnezeu. Cred că oricine susține că ar cunoaște intențiile lui Dumnezeu se dovedește extrem de înfumurat. Voia să se uite la ceas, dar se abținu. Puștii îl priveau neîncrezători, nu vrăjiți, așa cum se așteptase. — Există o gamă largă de aspecte legate de genetică, spuse el. Haideți să trecem mai departe. — Dr. Bellarmino, zise un puști din stânga. Voiam să vă întreb despre boala personalității antisociale. Am citit că există o genă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bărbat frumos! Cu sabia sclipitoare, tânărul actor face câteva mișcări rapide, fandează, închide foarte bine în partea dreaptă, en garde!, joc perfect de picioare, înscrie o tușă, aproape nu se vede metalul prin aer, Anita își ridică pleoapele, îl privește vrăjită, actorul se mișcă elegant, atacă, spintecă aerul cu grație, trece pe lângă fată de câteva ori, e un dans care ține de ceva vreme. — Și când o să mă omori?, îl întreabă Anita. — Capul ți s-a tăiat de mult, apleacă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mare. Copiii au mai mult timp să se joace, să citească și să se odihnească. Îmi place acest anotimp pentru că este multă culoare în jurul meu, este cald și pot merge la mare. O VIAȚĂ NOUĂ Crăiasa Primăvara, cu penelul ei vrăjit a pictat copacii, florile, câmpul. Cu bagheta fermecată a făcut albinele să zboare și gâzele să umble. Din depărtări se aude tânguirea ostenită a cocorilor. Se vor odihni și apoi vor începe să-și facă cuibul. Vor cloci ouțele mici
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
avut nici un plan dinainte. M-ai absorbit din clipa când te-am Întâlnit În avionul ăla. Din clipa În care m-ai privit și mi-ai spus „Nici măcar nu știu dacă am un punct G !“ Am fost pur și simplu vrăjit. Nu din motive profesionale, ci de tine. De personalitatea ta. De fiecare amănunt. Chipul Îi e străbătut razant de un surâs. De felul În care Îți alegi În fiecare dimineață horoscopul, până la faptul că ai compus o scrisoare ca din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
roșu sidefat și o gamă de tonuri verzi, ce păreau că vor coborî de pe pânză În mijlocul camerei, dispuși să ne amuze. Pictura lui Îmi dădea o anume stare emoțională. Nu mai contau artiștii pe care-i cunoscusem până atunci. Eram vrăjită și absorbită de personajele lui...de peisajele lui... -Nu te-am plictisit? Vrei să-ți Închei visul? -Nu, povestește mai departe! Avea o privire triumfătoare și ironică atunci când mă pamam cu glas tare, ca o adolescentă ce Îmbracă prima rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ger sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte, incandescente cântece vrăjite, incantații străvechi, madrigaluri abia îngânate, ce sună ca ambra, ca mierea, ca steaua polară, când frigul se preschimbă în albastre lumini. beție ușoară, străluminată de drumul cel lung al mirării, șerpuindu-i sub piele într-un dans iscusit. vă spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cineva milostiv să-mi pună pe umeri o hermină, să-mi adăpostească creștinește goliciunea, să-mi ofere în locul tremurului, salvatoare, rugăciunea. dar nici rugăciunea nu-i tăcere, îmi zic, parcă trezită. ochii mei însă dorm, plasa visului pescuiește în ei vrăjită. mâna întind să m-asigur, că amuleta nu mi-a fost dosită. pasărea cu o singură aripă nu-mi dăruiți nimic de ziua mea, lăsați-mi libertatea de-a visa că abia urmează să mă nasc, că tot ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lespezi de bazalt cenușiu, peste care pășesc cu fereală. doar în ochi mai mijesc mlădițe mierii ca de salcie, ascultă cum tandru trosnesc, se eliberează din trunchi, ca dintr-o platoșă strâmtă, să-și risipească în jur polenuri descântate, aproape vrăjite. e atâta putere în stropul de soare care pupila îmi violează că, pe loc, privirea mea stinsă arde totul în jur ca un acid, purificată de tenta putridă. ce se întâmplă în aer, în mine și în pământ, câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mă străbate pe șira spinării, două torțe în mâinile calde țiu iar în plex mi se zbate un greier ce-și prefiră subțirele-i glas până-n steaua polară ce stă fixă, luminând cu recele-i sclipăt un colț de lume vrăjită. o, ce cântec fierbinte, mustos, gâlgâie în carne, între osul meu sacru și polul cel mai de jos al planetei naufragiate în mine. îngerul armoniei, cu fața lui netedă, înflorită acum în surâs, la tăcere mă-mbie. fulg de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ce-a spus Iisus! 2012 Încerc să aflu viitorul Mă-mprăștie televizorul cu o treime de minciuni; uit gustul apei din izvorul bibliotecii cu minuni. Mă tulbură televizorul cu o treime de ispite și ne ncurcă-n muncă sporul cu silicoanele vrăjite... a mai rămas doar o treime în care pot să mai gândesc ce este pe ecran firesc, la o anume înălțime. Încerc să aflu viitorul și ce nu este-n el anost; când semeni bălării, ogorul nu are rod, nu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ușor obraznic, dar și intim totodată. îTrebuie să mă placi, trebuie să mă placi!) — Nu, asta e greșeala lui Oliver. îAm presupus că se referea la Stalin.) Nu poate să pronunțe nici un nume fără să adauge un „i“ în coadă. Vrăjită, i-am urmărit gura frumoasă, cu o formă așa de stranie, care rotunjea întrebările absolut obișnuite pe care mi le punea. De unde eram, câți ani aveam etc. etc. Dar răspunsurile mele erau cu mult mai entuziaste decât acelea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înconjoară o lagună și frumusețea ei este frumusețea mării și a cerului și culorile variate ale lagunei și grația cocotierilor. Dar locul unde trăia Strickland avea frumusețea grădinii Raiului. Ah, ce n-aș da să puteți vedea locul acela încântător, vrăjit, un colț ascuns de restul lumii având deasupra azurul cerului și de jur împrejur vegetația luxuriantă. Era un adevărat ospăț al culorilor. Și era înmiresmat și răcoros. Nici nu se pot găsi cuvinte pentru a descrie Paradisul acela. Și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
istoriei înnegurate a Pământului, când lucrurile nu erau încă fixate într-o formă irevocabilă. Erau luxuriante într-un mod amețitor. Erau încărcate de aromele grele ale tropicelor. Păreau să posede o patimă sumbră numai și numai a lor. Erau fructe vrăjite pe care dacă le gustai îți puteau deschide poarta către cine știe ce taine ale sufletului, precum și către palatele misterioase ale imaginației. Erau întunecate de niște primejdii neașteptate, iar dacă le mâncai te puteai preface din om în fiară ori în zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
uitase. Și apoi, ea însăși afirmase că din seara aceea de bal intrasem în viața ei. Poate de atunci, mai știi, începuse să mă iubească. Patefonul tăcu și, în locul lui, Iliuță se apucă să cânte o doină din frunza lui vrăjită. ― Ah, dacă ar ști ei cum îi ascultăm împreună! Uite, lipiți, îmbrățișați, gură-n gură. Mă lipeam de ea, o îmbrățișam, o sărutam. Toate astea mi se păreau așa de ireale, de parcă s-ar fi petrecut în alt veac undeva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
s-o întîlnești. Dumneavoastră, domnilor, zâmbiți când ajungeți în Istoria naturală la pasajul unde Pliniu cel Bătrân susține că zvonurile despre sirene (citez din memorie) "nu sunt povești născocite, ci adevărul curat". Ilustrul predecesor al enciclopediștilor pretinde că vocile tânguitoare, vrăjite, ale sirenelor, "pot fi auzite și azi" în preajma țărmurilor și că o sirenă a fost găsită moartă pe malul mării. Cum să-l luați în serios? Dumneavoastră puteți dovedi oricând, cu câteva argumente simple, că povestea legării lui Ulise de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
argumente simple, că povestea legării lui Ulise de catarg e o minciună simpatică. Uitați, totuși, ceva: că transformarea sirenelor în stânci a fost o mare greșeală a culturii grecești; poate, cea mai mare, întrucît absența sirenelor și a cântecelor lor vrăjite implică riscuri și mai mari decât cele înlăturate de moartea lor. Și nu v-ați temut, oare, niciodată că riscăm să devenim prea pozitivi? Eu, unul, domnilor, cred că n-avem ce căuta la poalele Olimpului decât, cel mult, o dată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
serbările de la Eleusis și cele organizate în onoarea lui Poseidon) când toată gloria masculină a Atenei ieșea pe plajă, s-o vadă pe Frina îmbăindu-se goală, sau să-mi amintesc cum îi transforma Circe în porci, cu o baghetă vrăjită, pe unii (pe care i-aș putea indica eu) pentru a mă vrea, în clipa aceea, "antic". Habar n-aveam, până acum, că marea înflorește. Unul care se pricepe mi-a explicat că fenomenul de înflorire a mării se datorează
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ochi iscoditor. Un om? Greu de crezut că o formă umană ar putea deveni atât de vaporoasă, atât de impalpabilă. Masa de umbră rămânea informă. Gosseyn văzu, acum când se uita mai atent, că se clătina puțin. Sub ochii lui vrăjiți, ea se modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub o presiune interioară. Gosseyn sondă cu prudență în adâncul gazos. Era gata să anuleze energiile potențiale. Dar nu era nimic acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fiecare frunză de trifoi cu cinci foi, fiecare petală de petunie magică, fiecare spinare de furnică albă, fiecare aripă de albină superpolenizatoare, botul și colții tigrului qilin, protectorul cuibușorului tău apretat, la urmă te îmbăiezi și tu în apa cazanului vrăjit, cel mai important este ca miezul să fie impecabil de curat, pentru ca nici o bucățică de înveliș să nu se infecteze. nouă în al treilea loc: tigrul qilin, în joaca lui, împinge cu botul cazanul-vindecător-al lui goibniu, care cade, mânerele i
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe lângă podul fatal al Uitării. Apropiindu-se de el a întâlnit o tânără fată care plângea amar. Aceasta era Flordelis, al cărei iubit, Florismart, după cum am povestit mai sus, avusese soarta lui Roland și a atâtor altora căzând victimă cupei vrăjite. Ea-și povesti Angelicăi nenorocirile, rugând-o s-o ajute la salvarea cavalerului ei și a celorlalți. Pândind un moment prielnic, Angelica a pătruns, grație inelului său, nevăzută în castel, într-un moment când porțile se deschideau spre a primi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să să bage frica în cel mai curajos om. Lângă peșteră se afla legat cu lanț un grifon împreună cu uriașul, era pus acolo să păzească un cal minunat, care pe vremuri fusese al lui Argalia. Calul acesta era o făptură vrăjită, fără seamăn de puternic, de iute și de frumos, care disprețuia hrana semenilor săi - iarba sau ovăsul. Numele lui era Ranican. Acest cal minune, după ce stăpânul său, Argalia, fusese ucis de către Ferrau, pomenindu-se liber s-a întors la peștera
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]