1,530 matches
-
numai foc și jertfă-nrourată, Un anotimp etern, fără erată - Corabie ce văzul mi-l înhamă! Abia te simt, dar sufletul te cere Să te întorci la mine-n priveghere, Dușmanca mea iubită, soră, mamă... SONETUL XIII Revii venind cu vuietul privirii Ce răzvrătește fulgerele toate, Ești fără milă, trage-mă pe roate: Ea, Dragostea, înspină trandafirii! Oprește-mă să-ndur și nu socoate Că-n nimbul florii se ascund toți mirii! Plătesc cu viața prețul ostoirii, Greșalele iubirii-mi sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vărsa marea de liniște în țintirim, urnind din veghe negre pietre, în umbra lor mai vii să fim. Divin plutea din vremuri crude, încât și-acum ies din privire armii de fluturi nevăzuți, făpturi de abur către fire. Totul e vuiet, clocot, vis, plutire, spaimă, tremur, beznă, duh însemnat de mușcătura cuiva suav irupt din gleznă!
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
care mai chioare mai jerpelite Și iată - vei auzi parcă în tine însuți - cum pentru orice minusculă fericire e pregătită de mult - în anxioase culise - o cădere banală de cortină și câteva ropote de aplauze hilare vor înghiți într-un vuiet grotesc toată scena toată tărășenia și iată - va bolborosi chiar gura ta fără tine - și iată - chiar te și vezi - cum vei coborî lent ori poate în trombă pe un peron pe cât de străin pe atât de recognoscibil (cândva chiar
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
o vînătoare din timpul regimului sovietic care i-ar face pe toți să pălească de invidie. în stepă cade prima ninsoare. E vremea ca lupii să plece la vînătoarea de saigale (un soi de antilope). Deasupra stepei se aude un vuiet ciudat, cu totul altul decît vîjîitul furtunii două elicoptere survolează zona. "De unde să știe ei, lupii de stepă, că prada lor tradițională, saigalele, erau necesare pentru completarea planului de predări la carne, ș...ț că asta era singura soluție de
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
tunetul artileriei care se spărgea deasupra lor. Mulți se înecau. Unii, puțini, care-și făcuseră din această retragere o misiune eroică, izbuteau să ajungă dincoace cu steagurile pe care le salvaseră. Se scuturau ca niște cîini, clănțănind din dinți. Un vuiet continuu - singurul pod, tragic și imaterial - unea cele două maluri. La un moment dat, pe cheiul aglomerat își făcu apariția un ofițer superior. Stînd în picioare în automobil, cu binoclul automat de gît, dirijă ieșirea din port a tuturor ambarcațiunilor
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Divine din noi. 1023. Sărutul este inima ce șterge lacrima depărtării dintre două suflete. 1024. Care tren nu-și are calea lui sau Destin viața sa? 1025. Pacea inimii stă în steaua să. 1026. Forță apei vieții se regăsește în vuietul cascadei ce cade odată cu noi spre moarte. 1027. Îndoială este o clipă ruptă de fiecare dintre noi. 1028. Lacrima este rugul aprins al simțirii. 1029. Întreaga viață s-a născut din furtună de a fi noi înșine dar condamnați să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
știu pentru ce, până când. Iubește viața așa cum iubești ghizii ei fără sens - îngân ca un cuc, azvârlit într-un cuib străin, așteptând. Ce-i de văzut în cuibul pierdut? Liniștea? Așteptarea, ca un șarpe unduit prin valul de sare? Ce vuiet, ce hohot, ce muget afund... Moartea e vie, e peste tot. În mijlocul vieții - aceeași suferință mare. . (Din volumul Orbita zeului, în lucru)
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
fi reușit nici dacă aș fi devenit "perforator," cum spune cam ambiguu poezioara cu "perforatoare". Primele poezii recognoscibile (de mine) ar fi grupajul din Steaua, cu acel vânt care "bate din Ave Maria," poezii din al doilea carnet, pline de vuietul Sibiului si de fiori mistici. Copilăria poetică mă emoționează. Simt cu simpatie gingășia turmentatului tânăr care le-a scris cu litere stângace, dar mari. Să vezi și să nu crezi, dar Marea Căutare continuă: e pe-aici pe undeva Nemo
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
Copilăria poetică mă emoționează. Simt cu simpatie gingășia turmentatului tânăr care le-a scris cu litere stângace, dar mari. Să vezi și să nu crezi, dar Marea Căutare continuă: e pe-aici pe undeva Nemo. Andrei Codrescu Șantier Păduri de vuiete și foc ridică pulberea din loc Și la căldura razelor de soare Îi dă putere, formă și culoare. Fiecare sunet își cunoaște Putințele mărimii Dar toate se înalță Cu buza arsă De văpaia înălțimii. De-aici la steaua Cea mai
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
citit ce i-au făcut în manualele alternative? - Nu-mi place istoria, Doamne... Dar eu aș propune să-l convingi pe Lucifer să se ocupe de țara aceea... - Și tu începi? Nu mi-ajunge consilierul cu probleme geografo-economico-demografice? Și mare vuiet s-a auzit atunci, iar Atotputernicul a dispărut ca ras de o încrucișare de radiații între Cernobîl și Kozlodui... Drept urmare, zona a rămas fără nici un Dumnezeu pentru o perioadă nelimitată. Acesta este adevărul care a dus la manualele de istorie
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
de ce încap în el atâtea piramide de ce „pisica verde proaspătă ca iarba” vine la el să-l întrebe despre perși Eustache - așa-l cheamă o urăște pe Frida stă adesea pe un scăunel suflă într-o trompetă și scoate un vuiet monoton și câlțos ca lâna de oaie rămasă toamna pe câmp în scaieți ne asurzește pe toți când își curăță instrumentul din muștiuc în loc de salivă sar niște litere mici ca puricii și de neînțeles - am jucat totul pe o carte
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
neînțeles - am jucat totul pe o carte zicea eu nu mai scriu cu cuvinte scriu numai cu alfabetul ăsta e mai sigur așa țâșnesc din tufișuri și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi îi atârnau ciorchini de clepsidre „știi - eu n-am avut adulteță am avut numai pubertate și senectute
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
duritate. Ziarul „Reci” („Graiul”) portretiza-comenta în modul următor: „...ca un adevărat urmaș al lui Cezar, Marinetti nu se poate mulțumi doar cu propria patrie, - el dorește să impună urbi et orbi dispoziția sa de provincial, înnebunit de năvala automobilului, de vuietul fabricilor, și iată-l pe el - milanezul - care vrea să milanizeze întreaga cultură spirituală a omenirii. Asemenea oricărui alt provincial, el este sincer convins că proiectul său de urbanizare a artei ar fi ceva absolut nou și nespus de revoluționar
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
vizitându-i pe celebrul poet simbolist Veaceslav Ivanov și pe renumitul regizor și teoretician de teatru Fiodor Komisarjevski. Și era firesc ca cel care declarase că un automobil e mai frumos decât Victoria din Samothrace să fie încântat de: „Neostoitul vuiet, duduit, urlet al claxoanelor de automobil, de vocile trecătorilor, toate astea acționând ca un bici asupra lui Marinetti, care se înviorează, ochii îi lucesc, zâmbetul nu-i părăsește chipul”, - astea, precizează corespondentul, fiind aflate chiar de la protagonistul reportajului sau doar
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
mă dor și mă ard Pe mine razele soarelui nu mă-ncălzesc deși fierbinți doar îmi mângâie față plâng în tăcere căci mă doare viața Pe mine asaltul vântului nu mă-nspăimântă deși îl simt trecând vijelios peste sat îi ascult vuietul grav dureros supărat
Pe mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83291_a_84616]
-
am hrănit cu smirnă și-au răsărit chiparoși; ai alergat să ajungi lângă mine, sunt mai bogat cu o zi lumină împrăștiată-n văzduhul cerat. Când curge marea vine furtuna, fug peștii în larg dar cântecul, plânsetul, râsul violei netezește vuietul și nu-l poți evita. Acum sunt peste tot și nicăieri știu că exiști, e suficient... și nu e.
De?ertul negru by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83908_a_85233]
-
său haiku, al 18-lea citat: Pescăruș pe mal privind nemișcat marea filozofând zen. Florin Grigoriu, București, 17 noiembrie 2010 HAIKU Pe țărmul mării nicio urmă-n nisipul ud - doar veșnicia Seară de vară - cvartetul de broaște și răpăitul ploii Vuietul mării și-n surdină brotacul - vremea-n schimbare Frunze uscate - peste noapte pașii toamnei pe iarbă Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-ncețoșată Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri Licăr pe
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii și pescăruși - orchestra mării Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Vuietul mării - printre valuri mă întrec cu pescărușii Lăstuni atingând cu aripile marea - călduri de august În miezul roșu gustul pământului negru - atât de dulce TANKA Spinul ascuțit din umbra parfumată sfâșie pielea - pe degete, rubinii petalele clone Vară toridă din
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui înflorită-n rigolă - strop de lumină Prinzând în triluri și razele de soare - rândunelele
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
toate mă caută! Poate-am ajuns când trebuia să plec și neîncăpând în timp răsăritul acela târziu s-a contopit în apus. Cioburi de cristal Pâlpâirea focului de maci și unduirea lanului de grâu; soarele veghind rotirea unui șoim și vuietul pădurii, ca un râu. Peste toate numai un cuvânt ce nu putu fi oprit să cadă. Am plecat, soarele, încă urcând, aduna niște cioburi grămadă. Prunul alb Ieri am ajuns la prunul bătrân, Prunul cel alb din vâlcioară-n aval
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
oricât ar îndrăgi Soarele nu se va despărți de Pământ, iar de se va trezi cândva pornind către Soare vor fi doar împreună. (Luceafărul de seară apare ca să vestească ziua cea următoare pentru turma ciobanului). Dar sigur n-ai înțeles vuietul pădurii de fagi care cheamă, ne cheamă, în limba sa preromână, ca o apă lesne curgând, ca o adiere caldă de vânt care ne ține legați de cei foarte dragi ce sunt astăzi plecați. Iar, strămutare E ultima miercuri, Dacă
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
E unic în lume Elena Marin Alexe Îmi șovăie pasul în drumul spre casă Și-atunci când mă clatin, Isus nu mă lasă. De cad, mă ridică, mă ține de mână, Când ploaia ce curge, cu vântul se-ngână. Prin vuietul mării și mândre talazuri, Oprește furtuna alungă necazuri. Cărările mele Îi sunt cunoscute Și glasul din taină se-apleacă s-asculte. De sunt întristată, iar drumul prea greu Spre slăvi mă ridică, s-ating curcubeu. Cu drag mângâiere așază pe
E unic ?n lume by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83358_a_84683]
-
bucurie; se clătina pămîntul desfată strigătele lor. 41. Zvonul acesta a ajuns pînă la Adonia și la toți cei poftiți care erau cu el, tocmai în clipa cînd sfîrșeau de mîncat. Ioab, auzind sunetul trîmbiței a zis: "Ce este cu vuietul acesta de care răsună cetatea?" 42. Pe cînd vorbea el încă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Și Adonia a zis: "Apropie-te, că ești un om viteaz, și aduci vești bune." 43. "Da", a răspuns Ionatan lui Adonia, "domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
pe Cheretiți și Peletiți și l-au pus călare pe catîrul împăratului. 45. Preotul Țadoc și proorocul Natan l-au uns împărat la Ghihon. De acolo s-au suit veselindu-se, și cetatea a fost pusă în mișcare: acesta este vuietul pe care l-ați auzit. 46. Solomon s-a și așezat pe scaunul de domnie al împăratului. 47. Și slujitorii împăratului au venit să binecuvinteze pe domnul nostru împăratul David, zicînd: "Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
de bătrînețe. 5. Domnul spusese lui Ahia: "Nevasta lui Ieroboam are să vină să te întrebe de fiul ei, pentru că este bolnav. Să vorbești așa și așa. Ea cînd va veni, se va da drept alta." 6. Cînd a auzit Ahia vuietul pașilor ei, în clipa cînd intra pe ușă, a zis: "Intră, nevasta lui Ieroboam, pentru ce vrei să te dai drept alta? Sunt însărcinat să-ți vestesc lucruri aspre. 7. Du-te, și spune lui Ieroboam: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]