KorAP: Find »[drukola/base=weber & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...142 >

3,544 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

jos, la baza lanțului trofic? La un pas mărunt de voluntariat. Cam asta înseamnă îngrijirea contra cost. Adunați trei oameni lacomi în același loc și n-o să vadă care le sunt valorile nici dacă le dai cu ele pe la nas. Weber zâmbi neutru. —Iată și cea mai de preț comoară a lui Mark. Ținea între degete poza unei case modulare înguste, cu pereți laterali de plastic, pe care generația lui Weber ar fi numit-o casă din prefabricate. Asta e Homestar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
sunt valorile nici dacă le dai cu ele pe la nas. Weber zâmbi neutru. —Iată și cea mai de preț comoară a lui Mark. Ținea între degete poza unei case modulare înguste, cu pereți laterali de plastic, pe care generația lui Weber ar fi numit-o casă din prefabricate. Asta e Homestar. De fapt, ăsta-i numele firmei care face case la comandă. Dar așa-i spune el, ca și cum ar fi singura din lume. Fratele meu rebel și al dracu’ n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
oraș? Parcă i-ar fi fluturat un mandat pe sub nas. — Unde să mă duc în altă parte? Sunt șomeră. Nu știu cât timp o să mai dureze. E foarte de-nțeles, afirmă el. Doar nu-i scotocesc prin lucruri. Închise ochii și păli. Weber luă o fotografie cu cinci bărbați hirsuți cu chitări și tobe. Ea deschise iar ochii. —Ăștia-s Cattle Call. O trupă jalnică de garaj care cântă în barul Silver Bullet, de la periferia orașului. Au cântat și în noaptea accidentului. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ști ce se întâmplă la abator... Întrebați-l pe Mark. O să vă treacă definitiv pofta de mâncare. Știți, trebuie să le reteze coarnele pentru ca animalele înnebunite să nu se împungă între ele. Pofta ei de mâncare nu părea prea afectată. Weber scormonea în pizza lui hawaiiană de parcă ar fi făcut studii de etnografie. În cele din urmă, mâncarea se termină, ca și cuvintele lor. Sunteți gata? întrebă ea, prefăcându-se că ea era gata. La Dedham Glen, Weber ceru să rămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
părea prea afectată. Weber scormonea în pizza lui hawaiiană de parcă ar fi făcut studii de etnografie. În cele din urmă, mâncarea se termină, ca și cuvintele lor. Sunteți gata? întrebă ea, prefăcându-se că ea era gata. La Dedham Glen, Weber ceru să rămână singur cu Mark timp de o oră. Prezența ei ar fi putut pune în pericol exactitatea testului de reactivitate a pielii. —Dumneavoastră sunteți șeful. Ea își netezi sprâncenele și se îndepărtă cu pas legănat. Mark era singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de la stat. Dacă un copil râgâie în biserică, părinții lui pot fi arestați. Purta căciula tricotată pe care o avusese și cu o zi în urmă, chiar dacă stătea într-o cameră închisă și era vară. —Azi ai venit singur sau...? Weber se mulțumi să ridice din sprâncene. —Poftim. Ia loc. Odihnește-te. Ar trebui să fii un moșulică, ai uitat? Croncăni ca un corb. Weber se așeză în același scaun ca și cu o zi în urmă, în fața lui Mark, scoțând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
în urmă, chiar dacă stătea într-o cameră închisă și era vară. —Azi ai venit singur sau...? Weber se mulțumi să ridice din sprâncene. —Poftim. Ia loc. Odihnește-te. Ar trebui să fii un moșulică, ai uitat? Croncăni ca un corb. Weber se așeză în același scaun ca și cu o zi în urmă, în fața lui Mark, scoțând aceleași gemete pe fondul aceluiași râs. —Te deranjează dacă dau drumul la reportofon cât stăm de vorbă? —Ăla-i un reportofon? Mă iei la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Nu te uita așa. Nu făceam nimic, te luam și eu la caterincă. Îi dădu înapoi aparatul minuscul. Ia zi, de ce-ai nevoie de reportofon? Ai probleme sau ce? Își plimbă degetele în jurul urechilor. — Ceva de genul ăsta, recunoscu Weber. Folosise reportofonul și cu o zi în urmă. Atunci nu putuse să ceară permisiunea, așa, pe nepregătite. Și totuși avea nevoie să poată reconstitui prima întrevedere cuvânt cu cuvânt. Miza pe faptul că va obține permisiunea retroactiv. Și acum o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
la recunoaștere era la limita de sus a normalului. Dar avu dificultăți la emoțiile exprimate de mimica obișnuită. Răspunsurile lui aveau tendința să alunece spre frică și furie. Totuși, în condițiile date, punctajul lui Mark nu indica nimic din ceea ce Weber ar fi numit patologic. Putem să mai încercăm ceva? întrebă Weber, de parcă ar fi fost cea mai firească cerere din lume. —Orice. Dă tot ce poți din tine. Weber scotoci în geantă și scoase un mic aparat de măsură a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
dificultăți la emoțiile exprimate de mimica obișnuită. Răspunsurile lui aveau tendința să alunece spre frică și furie. Totuși, în condițiile date, punctajul lui Mark nu indica nimic din ceea ce Weber ar fi numit patologic. Putem să mai încercăm ceva? întrebă Weber, de parcă ar fi fost cea mai firească cerere din lume. —Orice. Dă tot ce poți din tine. Weber scotoci în geantă și scoase un mic aparat de măsură a reacției galvanice a pielii. —Ce-ai zice dacă te-aș cupla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
în condițiile date, punctajul lui Mark nu indica nimic din ceea ce Weber ar fi numit patologic. Putem să mai încercăm ceva? întrebă Weber, de parcă ar fi fost cea mai firească cerere din lume. —Orice. Dă tot ce poți din tine. Weber scotoci în geantă și scoase un mic aparat de măsură a reacției galvanice a pielii. —Ce-ai zice dacă te-aș cupla la niște aparate? Îi arătă lui Mark electrozii care se prindeau pe degete. Practic, îți măsoară conductivitatea electrică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Deci, cum ar veni, ca un detector de minciuni? — Da, cam așa ceva. Mark chicoti. Nu mă-nnebuni! Acu’ mai vii de-acasă. Dă-l încoa’! Întotdeauna am vrut să fraieresc o chestie din asta. Întinse mâinile. Cuplează-mă, domnule Spock. Weber îi făcu pe plac, explicându-i fiecare pas. —Majoritatea oamenilor prezintă o creștere a conductivității pielii când văd o fotografie cu cineva drag. Prieteni, rude... Toată lumea transpiră când o vede pe mămica? — Exact! Bine era dacă mă exprimam și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
frânt și să vadă încercările lui Mark de a se repovesti pe sine într-o istorie continuă. Mark își ridică mâna fără fire. — Promit că voi spune adevărul... etc. etc. Așa să mă ajute Doamne-Doamne. Se uitară împreună la fotografii. Weber luă la rând pozele lui Karin, urmărind oscilațiile acului și notându-și niște cifre. —Hei! Homestar! Asta-i casa mea. E un lucru frumos. Au construit-o pe mititica asta după indicațiile mele personale. Acul dansă din nou. —Ăsta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
în orice - deci - situație. Dacă ai chef să te distrezi total, pe-ăștia doi trebuie să-i suni. Poza cu sora lui - Karin pe post de vampir gotic - produse o conductanță mică. Închise ochii și dădu fotografia la o parte. Weber insistă. —E cineva cunoscut? Mark privi poza lucioasă, de format 10/15. —E... știi tu. Fata din Familia Addams. Acul oscilă la fotografia străbunicului. —Patriarhul. Gagiul ăsta? Când era copil, stătea în casa aia de pământ și prin acoperiș a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
intrat o vacă. Frumoase vremuri erau pe-atunci. Abatorul IBP îi produse un spasm anxios. — Aici lucrez eu. Doamne, au trecut săptămâni întregi. Sper din tot sufletul că-mi țin locul. Ce zici? Conștiinciozitatea mai durabilă decât propria-i utilitate - Weber văzuse asta de multe ori. Cu douăzeci de ani în urmă, Jessica, fiica lui de opt ani, cât pe ce să moară din cauza unui apendice crăpat, își recăpătase cunoștința înnebunită că avea să întârzie cu referatul ei despre dansul mierii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
mai bun lucru care mi s-a întâmplat de la moartea tatei. Au nevoie de mine ca să le pun pe picioare sculele alea. Trebuie să iau legătura cu șeful meu cât mai repede. Să vedem ce pot să aflu, îi spuse Weber. Acul oscilă iar la fotografia îngrijitoarei lui Mark. —Păpușica Barbie! Da, deci știu că tipa asta, Gillespie, e practic cam de vârsta ta. Dar tot mișto e. Uneori am senzația că e singura persoană reală care a supraviețuit Invaziei Androizilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
asta, Gillespie, e practic cam de vârsta ta. Dar tot mișto e. Uneori am senzația că e singura persoană reală care a supraviețuit Invaziei Androizilor. Reacționă și la poza lui Bonnie Travis. De fapt, urmărind acul în timp ce Mark cerceta fotografia, Weber descoperi ceva ce Karin Schluter omisese să-i spună. Mark dădu din cap la vederea pozei cu Cattle Call. Acul nu părea să indice că Mark asocia trupa locală cu anxietatea ultimei sale nopți ca om întreg. —Băieții ăștia sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să cânte prea curând la Omaha sau de-astea. Dar au ceva talent și amintesc un pic de High Lonesome, două chestii greu de combinat, îți spun eu. Te duc să-i asculți, dacă vrei. Ar putea fi interesant, răspunse Weber. Pentru părinții lui Mark, încă o linie dreaptă. Mark își vârî mâna liberă sub căciula tricotată, întinzând-o pe dinăuntru. — Știu ce vrei să spun. Ăsta seamănă cu Harrison Ford, care se dă drept taică-meu. Astălaltă - așa a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
drept taică-meu. Astălaltă - așa a zis cineva că arăta maică-mea într-o zi bună. Dar nu-s nici pe-aproape, să știi. Stai așa un pic. Adună teancul de fotografii, mototolindu-le. De unde le ai? În mod stupid, Weber nu era pregătit pentru această întrebare. Trecu în revistă minciunile posibile. Își odihni fața în pumn, îl privi pe Mark în ochi și nu spuse nimic. Mark intră într-o vrie a teoriilor. —Le ai de la ea? Nu înțelegi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
un nou trecut. Și pentru că nimeni altcineva n-are mai mult habar, rămân cu el pe cap. Lovi cu dosul palmei fotografia cu părinții lui. Aruncă teancul de poze pe masă, între ei doi, apoi își smulse electrozii de pe degete. Weber luă fotografia cu tatăl lui Mark Schluter. Poți să-mi spui ce anume nu ți se pare...? Mark îi smulse fotografia din mână. O rupse la mijloc, tăind cu precizie în două capul tatălui său. Îi oferi bucățile lui Weber

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Weber luă fotografia cu tatăl lui Mark Schluter. Poți să-mi spui ce anume nu ți se pare...? Mark îi smulse fotografia din mână. O rupse la mijloc, tăind cu precizie în două capul tatălui său. Îi oferi bucățile lui Weber. —Un dar de la Domnișoara Spațiul Cosmic. De pe coridor se auzi un oftat. Mark se ridică în picioare. Hei! Dacă vrei să mă spionezi, vino încoace... Țâșni spre ușă, gata de urmărire. Karin se rostogoli în cameră. Trecu în fugă pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
alta și cercetă ruptura. —Poate fi lipită, declară ea la sfârșit. Își privi fratele, clătinând din cap. De ce faci asta? Se așeză pe pat, tremurând. Și Mark se așeză, spăsit în fața unui lucru prea grav ca să fie trecut cu vederea. Weber se mulțumi să observe. Asta-i era fișa postului: să observe și să relateze. Timp de douăzeci de ani își construise reputația de a demasca inadecvarea tuturor teoriilor neurale în fața marii autorități: observația. — Ce simți în acest moment? întrebă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
măcar cinci secunde. Mi-e frică să nu i se fi întâmplat ceva. Karin Schluter îi imită suspinul. Își ridică palmele și făcu doi pași spre ușă, apoi se opri și se așeză. Reportofonul mergea. O parte a minții lui Weber își nota deja acest moment nefiresc. Mark se juca cu galvanometrul. Ochii lui aruncau priviri înfricoșate prin cameră. Ținea firele electrice în mână. Apoi, își încleștă pumnul, de parcă ar fi fost scuturat de un curent electric, și se ridică în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
electrice în mână. Apoi, își încleștă pumnul, de parcă ar fi fost scuturat de un curent electric, și se ridică în picioare. —Ascultă. Chiar acum mi-a venit o idee. Putem încerca o chestie? Poți să...? Mark îi oferi senzorii lui Weber. Weber vru să refuze, cât mai blând cu putință. Dar timp de două decenii de cercetări de teren, nimeni nu refuzase să se supună testelor sale. Zâmbi și-și fixă contactele pe vârfurile degetelor. — Când ești gata, trage. Mark Schluter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
în mână. Apoi, își încleștă pumnul, de parcă ar fi fost scuturat de un curent electric, și se ridică în picioare. —Ascultă. Chiar acum mi-a venit o idee. Putem încerca o chestie? Poți să...? Mark îi oferi senzorii lui Weber. Weber vru să refuze, cât mai blând cu putință. Dar timp de două decenii de cercetări de teren, nimeni nu refuzase să se supună testelor sale. Zâmbi și-și fixă contactele pe vârfurile degetelor. — Când ești gata, trage. Mark Schluter își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]