4,194 matches
-
există nici lună nici soare și sorți de izbândă nu mai sunt. Singura soluție e survolarea „miticei păduri”, dar, la coborârea din slăvi, calul năzdrăvan atinge un copac și tot codrul cu fiarele lui flămânde se trezește. Norocul vine din partea zânei care își calmează lighioanele și pământeanul e îmbiat în palat. Ținutul e un topos edenic utopic: florile nu se ofilesc niciodată, frunzele nu cad, zefirul blând adie învigorator, animalele nu se sfâșie între ele etc. Și ce-i mai important
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
că presiunea timpului a fost definitiv învinsă: „Petrecând vreme uitată/ Într-atâta frumusețe,/ Fața lui, înnobilată/ Scânteia de tinerețe,/ Semn că timpului măsură/ îi găsise...și...dovadă/ Că-n râvnita aventură/ Îi fusese dat să șadă” (p.58). Cele trei zâne, dintre care cea mai mică îi va deveni soție, locuiau aici de la începutul lumii. E o oază unde uitarea îl face fericit. Fericirea, individuală sau colectivă, n-are însă istorie. Ea se este (vorba lui Nichita Stănescu) și atât. Doar
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
din genune” și unde vânturile despletite îi trezesc „gândurile toropite/ De plăcerile rapace” și, mai ales, „Dorurile lumii toate:/ Dor de mamă, dor de tată”, fericitul cantonat de milenii în tinerețe veșnică redescoperă neliniștea muritorului revoltat de altădată. Cele trei zâne, văzându-l cum se topește pe picioare, conchid, în cele din urmă că „Nemurirea-i/ Visul viselor deșarte” și-l lasă să plece. Cal și călăreț, străbat în sens invers „ani-lumină/ În făptura unei clipe”. Natura sălbatecă și ostilă de
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
a lui treaptă,/ Toamna-și scutură veșmântul”; Plânge copacul de lângă fântână,/ Adâncul de ape se rupe și el...”; O, tu, toamnă, doamna mea,/ Spune-i vântului să stea,/ Oprește-i dezlănțuirea/ Și alungă-i rătăcirea!”. Este ca și când poeta, asemenea unei zâne cu bagheta sa fermecată, însuflețește tot ce atinge. Este acel ceva care mă îndreptățește să afirm căpastelul este cheia de boltă a liricii poetei. Vera Crăciun adulmecă, simte plurisenzorial și rezultatul acestor senzații se transpune în percepții și reprezentări transfigurate
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
Emanuela privi totuși cu interes încăperea: „Deci aici face dragoste Condurache când își aduce iubitele”, gândi ea cu o anumită nuanță de curiozitate în gând. „Și ce pat mare are. Îi mai lipsește baldachinul ca să fie unul din poveștile cu zâne și cu prinți. Văd că zâna este deja pictată pe tăblie. Oare el o fi prințul?” În spatele ei apăru profesorul care și-a dat seama că fata a greșit ușa de acces spre living. - Ai fost curioasă să-mi vezi
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
Deci aici face dragoste Condurache când își aduce iubitele”, gândi ea cu o anumită nuanță de curiozitate în gând. „Și ce pat mare are. Îi mai lipsește baldachinul ca să fie unul din poveștile cu zâne și cu prinți. Văd că zâna este deja pictată pe tăblie. Oare el o fi prințul?” În spatele ei apăru profesorul care și-a dat seama că fata a greșit ușa de acces spre living. - Ai fost curioasă să-mi vezi dormitorul? o întrebă Condurache luând-o
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ALEXANDRA MIHALACHE - POEMELE VISULUI IMPLINIT Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1321 din 13 august 2014 Toate Articolele Autorului ANOTIMPURILE SUFLETULUI E primăvară, chipul tău de zână Cu buzele ce-nmuguresc a dor, Când florile în doină te îngână, O pasăre mă cheamă... Vreau să zbor! E vară-n părul tău... Licori de aur Și soarele în noi s-a cuibărit, Când văi își împletesc cununi de
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
fără portativ Răscoală neagră se-ntindea pe cer, Cobind se adunau triburi de ciori; Se-nvălmășeau ca boabe de piper, Potop înaripat și negru-n zori. Mut se-mpleticeau sălcii bătrâne Șoptind bizar, sub cer capitonat. Toamna și Iarna tot zâne bune, Îmi bat la geam jilav, anticipat. Pogoane-i risipit un gând sub nori, Sorb patima din somnul abisal. Tăceri de plumb și timpi apăsători, Rod tărăgănat un destin total. Nu vii! Doar tu nu vii s-auzi în ploi
ROMANŢĂ FĂRĂ PORTATIV de STELIAN PLATON în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/368395_a_369724]
-
numai cu forme geografice frumoase, dar și cu oameni frumoși sufletește. Dar și pentru că Basarabia este „Pământ străbun din zestrea dacilor”. În același ton este scrisă și poezia „La mulți ani, Limbă Română!” Aici țara este numită „Mamă România” și zână iar poporul este „Bravul meu popor!” Cuvinte dure, vehemente folosește poetul împotriva vânzătorilor de neam asupra cărora el invocă blestemul. Cele mai frecvente cuvinte sunt: ciocoiul, „tiranii/ crescuți în ritul drăcesc”; clanul grotesc, ipocriți, „șarlatanii trădători de țară”, „criminale eresuri
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
De-ați tulburat și apele-nghețate/ Împăunați cu titluri de lichele/ Ați trădat țară, grai și libertate!” (Ați dat cu pietre). O dovadă a acestui fapt remarcabil este că Virgil Ciucă scrie cuvântul țară, totdeauna cu majusculă, numind-o Mamă, zână și Cetate, Neamul străbun căruia i se închină, găsindu-le acestora, atributele cele mai frumoase și emoționante. Dovadă că spune adevărul și că acest adevăr îl doare nespus, este faptul că autorul nu se ferește, nu îi este frică de
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
Am căutat prin versurile nude/ Cetatea unde gândul te ascunde/ Vroiam s-asculți poeme să-ți aline/ Tăcerile când n-ai zilele senine// Am căutat să aflu de-o cetate/ Cu uși și porți închise cu lăcate/ Unde te ține Zâna să mai scrii/ Povești cu feți frumoși penru copii// Te-am căutat din zori la asfințit/ Te-am căutat, dar nu te-am mai găsit...” (Am căutat). Cel mai ades, în poezia lui Virgil Ciucă, răzbate cuvântul Dor, aproape în
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
a zâmbit, din nori ieșise mândrul soare Și florile albastre deodat-au răsărit! Toți plopii fără soț i se plecară-n zare, Din Nistru până-n Tisa blestemele-au pierit! Și-l însoțeau cinci îngeri din cinci părți ale Țării, Alături de cinci zâne din basme românești... Și-atunci s-a stins furtuna din valurile mării, Dar s-a mutat în trupuri și suflete-omenești. S-a-ntipărit pe Țară umbra-i de Domn fierbinte; Natura cea valahă așa l-a proclamat! El, Eminescu, însă, era modest
REVINE EMINESCU ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368448_a_369777]
-
o reînvie, pentru că, iată, a făcut „Pact cu amintirea”. Aici, în urna viselor, găsește: „Culori, trăiri, petale, zbor, / Amestec de trecut curat / Frământă coca unui dor / Și nu se lasă alungat.” (Petale de maci). Copilăria, în viziunea poetei este „o zână din poveste” și „făcătoare de minuni”. Ea rămâne sfântă pentru toți oamenii și de multe ori te reîntorci la ea cu nostalgie, să mai retrăiești clipele inocenței de odinioară. Întoarcerea acasă, de oriunde ai fi, înseamnă întotdeauna, un bun prilej
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Acasa > Impact > Istorisire > TE AȘTEPT Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te aștept Autor Urfet Șachir Te aștept, o, zână bună, Pe cărările-ți de lună, Cu bagheta-ți fermecată Pe aleea înstelată! Seceri bine inima mea Cu dorul tău și dragostea. Rup cuvintele-mi argintii De din ceruri cu stele mii. Le dau drumul din înalt, Ca o ploaie
TE AŞTEPT de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368484_a_369813]
-
și țări nemaiauzite de nimeni. Mă luptam cu întunericul, cu frigul, cu fluviile ce se revărsau în calea mea, cu dragonii deznădejdilor și cu mlaștinile neiubirii, căutând palatul Ilenei Cosânzene. După ce am ajuns, am trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Dar Zâna Primăverii, ne-a promis că vom trăi veșnic, și ne-a transformat în ghiocei. De atunci, de fiecare dată, când natura e searbădă, când nu mai are speranță, eu și soția mea, având cu noi armătura iubirii, luptăm mereu împotriva
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
O carte de povești nemuritoare Ce m-atrăgea ca un magnet spre dânsa, Iar eu am mângâiat-o ca pe-o floare... Când am deschis-o, m-am văzut departe, În țara basmelor cea fermecată, Cu o baghetă, ca o zână bună, Voiam să fac o lume mai curată, Să vadă mama, tata ce putere Mi-a dăruit, azi, Moșul Nicolae Și câtă bunătate-n inimă mi-a pus Și cât senin pe fruntea mea bălaie. 6 decembrie 2014 Referință Bibliografică
A VENIT MOŞ NICOLAE! (POEZIE PENTRU COPII) de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367869_a_369198]
-
albastră eu tot n-am știut, Aș bate cucul de casă c-are totul cunoscut. Când nu te-ai știe adorată Tu tot ai fi, Chiar de asta palpabil cumva n-ai ști, De-ți vine să-nflorești precum o zână, Tu ști să zâmbărești ca cea mai bună ! Acu în seara senină, încă călduroasă, Printre zâne una-i toată prefrumoasă, Are zâmbet diafan, superb, permanent, Inspirând poeții ce mâzgălesc pergament.. https://www.youtube.com/watch?v=n-Onwg9WCdI Referință Bibliografică: Cât
CÂT DE FRUMOASĂ … de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367956_a_369285]
-
nu te-ai știe adorată Tu tot ai fi, Chiar de asta palpabil cumva n-ai ști, De-ți vine să-nflorești precum o zână, Tu ști să zâmbărești ca cea mai bună ! Acu în seara senină, încă călduroasă, Printre zâne una-i toată prefrumoasă, Are zâmbet diafan, superb, permanent, Inspirând poeții ce mâzgălesc pergament.. https://www.youtube.com/watch?v=n-Onwg9WCdI Referință Bibliografică: Cât de Frumoasă ... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1734, Anul V, 30 septembrie 2015
CÂT DE FRUMOASĂ … de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367956_a_369285]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului ACASĂ Ascunde-mă în ghicitori și plânge-mă prin doine, grăiește-mă prin zicători și descifrează-mă din noime Și apoi caută-mă-n basme și povești cu feți-frumoși cu zmei și cu fantasme cu zânele din codrii neguroși Găsește-mă în dor și pune-mă-n icoane Așază-mă-n pridvor să mă răsfăț în soare și du-mă iar acasă la noi, în satul bătrânesc, și pune-mă la masă și dă-mi ca să
ACASĂ de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367991_a_369320]
-
prea cuminte? Când vântul scutură - a câtă oară?- minunile prea lunii mai fierbinte Din căldură neînțeleasă-a datei, cănd ochiul soarelui străluce cu putere Și-adesea mă străbate cu auria-i forță, mă simt un nimeni fără mângâiere Și fiecare zână a zânei farmec are, din șansă ei divină-ntoarce cursul Ce-o face o eternă zi cu-ardoare și-n nemurire nu-i apune visul Nici nu pierde-a verii posesie ce-a datoriei însăși iubirea ta absoarbe Și nici
SĂ TE COMPAR C-O ZI DE VARĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368012_a_369341]
-
Când vântul scutură - a câtă oară?- minunile prea lunii mai fierbinte Din căldură neînțeleasă-a datei, cănd ochiul soarelui străluce cu putere Și-adesea mă străbate cu auria-i forță, mă simt un nimeni fără mângâiere Și fiecare zână a zânei farmec are, din șansă ei divină-ntoarce cursul Ce-o face o eternă zi cu-ardoare și-n nemurire nu-i apune visul Nici nu pierde-a verii posesie ce-a datoriei însăși iubirea ta absoarbe Și nici a umbrei
SĂ TE COMPAR C-O ZI DE VARĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368012_a_369341]
-
din 09 mai 2015 Toate Articolele Autorului Nostalgie Alergăm prin pădurea copilăriei mele Printre tufe de șoc înflorit și salcâmi. Eram plină de speranțe și îmi simțeam sufletul ușor, Iar pădurea mă ținea pe genunchi și-mi spunea povești cu zâne. Pe vremea când eram copil pădurea mă iubea, Păsările mă ridicau în zbor, Iar lumea o priveam de sus. Alergăm printre tufe de salcâm, Mă îmbătam de sălbaticia năvalnica și tinerețea naturii. Ce sclipiri de metal avea soarele! Ce murmur
NOSTALGIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368019_a_369348]
-
Vine-mplinirea și îmi alintă visuri și gânduri, în timp ce-ascult săgeți albastre vibrând în țintă și promițându-mi un nou tumult. Vine dorința, mă ia de mână și dăm o raită prin zbor voios, ea preschimbată-n superbă zână, eu părând umbra lui Făt-Frumos. Alter ego Mă opresc privind mereu în urmă și revăd urcușul meu bizar, care chiar dacă-ntr-o zi se curmă, va sfârși făcând din pisc altar. A fost greu. Destinul n-a fost darnic. Pe
VINE... ALTER EGO de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368054_a_369383]
-
în zbor, Fără să simt. Înnebuneam albinele sălbatice, Le băteam cu bețe uscate în stupi, Pana mă alergau și ciupeau fără milă, Sărăcuțe ființe nevinovate și harnice. În pădurea mea dragă Merele și perele sălbatice aveau gust de povești cu zâne, Și dacă le mâncăm Mi se împlineau toate dorințele Și mă întâlneam cu zână pădurii Și Baba-Cloanța. Nu aveam casă, nu aveam somn, Nici macar oglindă să văd dacă am crescut, Nu-mi pasă de rochițe, pieptănături sau alte moravuri de
COPILARIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368056_a_369385]
-
stupi, Pana mă alergau și ciupeau fără milă, Sărăcuțe ființe nevinovate și harnice. În pădurea mea dragă Merele și perele sălbatice aveau gust de povești cu zâne, Și dacă le mâncăm Mi se împlineau toate dorințele Și mă întâlneam cu zână pădurii Și Baba-Cloanța. Nu aveam casă, nu aveam somn, Nici macar oglindă să văd dacă am crescut, Nu-mi pasă de rochițe, pieptănături sau alte moravuri de fetițe, Eram copil, viața era în mâinile mele Și mă asculta. Referință Bibliografica: Copilărie
COPILARIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368056_a_369385]