5,438 matches
-
dansatoare ce abia învățase primii pași. Lăstarii zilei se arătau ofiliți și semințele roșii încolțiseră peste tot, în bălegar și în dosul caselor, unde umbra era prielnică și aracii cu muguri la rădăcini: ce era să fac? Un timp, am zăcut pe cimentul din fundul curții: nu mă mișcam, nu încercam să mă ridic, mă inventam într-un somn ce nu era decât al meu, nu pridideam să închid ochii pentru a zidi înăuntrul lor femeia pe care abia o cunoscusem
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
penele pământ ale ierburilor precum un altar de sâmburi pe care-l ridici. Oare el unde este, de cine te temi doarme-n sâmburele catedralei de maci o lacustă mă sperie, are aripi de întuneric pe malul Styxului unde mai zaci. Cântec inițiatic X Emisferele sângeră hohote de zgură îmi cară umbra imaginea tatălui și-a mamei decupată dintr-un tablou îmi spun tot noapte bună, bună lună nebună beznă de lună călător doar c-o aripă ce oracol să bântui
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
se bat orbește în bezna chiliei, Gorgonie îl omora pe Varlam, ultimul care apăruse, Gherman, îl sugruma pe Ștefan, Iosofat care se izbise cu ceafa de ușă, trăgea să moară și tot da spasmodic din picioare. Estimp, copila, părând adormită, zăcea în pat dezvelită. Ușa chiliei se deschide deodată. Scena se luminează. Apare bătrânul stareț, Gherontie. Cât de teribilă fusese ispita, dacă nici el nu-și face cruce... O fărâmă, o mică fărâmă de dorință, bine ascunsă, zace și în cugetul
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
nu e asimilată și mesajul cărții rămîne suspendat. Două poeme la început și ici-colo cîte un vers timid în secțiunea care dă și titlul cărții e prea puțin. Europa nu e îngropată în versuri funerare, e mai degrabă lăsată să zacă departe de cimitir. Apoi, toate tendințele și topoii poeziei generației sînt de găsit în poemele europei: micile traume ale copilăriei, conviețuirea chinuită cu realitatea, sila de real, mizerabilismul cotidianului, sexualitatea alienantă, tendințele suicidale și incestuoase, solitudinea urbană, revolta socială & religioasă
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
mă mulțumesc cu ceea ce găseam eu a cogita despre ei, ci m-am sprijinit cu sîrg pe propria lor exprimare". Dorința criticului e de-a restitui obiectului său aura emoțională ce-l însoțește, adică de-a actualiza virtualitățile empatice care zac în adîncul scriiturii, particularizînd-o nu doar ca real ireal, ci și, complementar, ca ireal real: ,Petre Stoica a ales drept titlu pentru cele mai frumoase poezii ale sale un substantiv foarte nimerit: Suvenir. Cuvîntul își compensează relativa lipsă de vigoare
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
ampla retorică barocă și furia investigației au fost supuse unei ordini severe, la limita geometriei. Adîncit în lumea infracelulară, în structurile microscopice prin care dau năvală minusculele fluvii de seve, pictorul a inventat Grădinile suspendate, aceste cosmogonii decorative în care zac laolaltă gheața și magma incandescentă, profunzimile nopții și orbitoarele explozii de lumină. De la contemplația firii el a trecut, mai apoi, la contemplația culturală și Grădinile s-au antropomorfizat, au luat chipul personajelor lui Arcimboldo, într-o teribilă demonstrație a traseului
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
după un drum atât de lung. Sufletul meu era răscolit de durere, de speranță, de vise. Mergeam pe străzi, aveam din nou pământul sub picioare. O dată cu seva ce năvălea spre ramurile copacilor, urcau și în mine puteri nebănuite, puteri ce zăcuseră îngropate adânc în suflet...” „Ultima piruetă” este un roman realist, deși are o tentă de poveste. Opoziția dintre esență și aparență, precum și permanenta actualizare a trecutului, fac ca viața reală, precum și percepția lumii să fie invadate de tragic. De exemplu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prin istorii, cercetând profund, / „fruncea“ de peatuncea devenit-a fund... [Geminae frontis...]) etc. Ar mai fi de observat că pe tulpina împrimăvărată a epigramei, Ion Pachia-Tatomirescu a altoit exemplar nu numai autoepigrama (supra), ci și epitaful: Pe-al meu mormânt zac multe oale sparte - / că doar de viespi în viață-avusei parte ...! («Epitaful epigramistului Ioan Viespan» / Ion Pachia-Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 134). Tot în revista Tim 17 (nr. 2, 27 februarie 1990, p.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
această căutare, printr-un joc de oglinzi paralele, se naște neîncetat romanul însuși. Promisa călătorie de creație la mama se va transforma într-o deplasare de urgență: bătrîna mamă din roman alunecase și căzuse în grădina propriei case. Neputîndu-se ridica zăcuse întinsă pe pămînt două zile și două nopți, dar... rămăsese în viață. Reîntors la Paris la masa de lucru, eroul romanului se pune pe treabă: scrie zilnic două-trei pagini pe care i le faxează mamei. Romanul se încheie printr-un
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
căreia poetul nu se cuvine a aborda "ideile" ci de-a dreptul "lucrurile": "not ideas, but things": "Cineva zice că textul e negru. Dar negru!?/ Negru sînt plictisul, prostia și ura. Negru e lipsa de imaginație./ Negre sînt mineralele care zac în mine și se răzvrătesc/ împotriva petalei rătăcită în pale de vînt și apoi oiprită între/ liniile unei stampe japoneze.// Pentru că negrul are nuanțe.// întunericul umblă pe o mie de picioare de broască țestoasă/ în spate cu o mie de
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
era legată de Peter Bell și de fotografia din ziar; cineva i-o arătase. în mod normal, Grady i-ar fi trîntit telefonul; dar acum, cînd pînă și podeaua părea imaterială, se crampona de sunetul vocii surorii ei. Lîngă pat zăcea o păpușă de cîrpă, o fetiță urîtă și fanată, cu lațe de păr roșu, încîlcit; se numea Margaret, avea doisprezece ani, sau poate mai mult, pentru că arătase destul de jigărită chiar și cînd Grady o găsise pe o bancă din parc
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
Iar pe de altă parte spargerea în țăndări a acestui porțelan acoperit cu desene visătoare, revolta oricărui semnificat explicit prin izbucnirea în trombă a expresivității autonome, magmatice. Subconștientul iese la suprafață ca patos asociativ antirațional. Poezia se izbește de violența zăcînd în propriile-i adîncimi ce nu s-au lăsat domesticite. Expresia o sacrifică în ipostaza sa de mărturie relativ coerentă, logică, spre a rămîne, în superbia-i nereținută, informală, singură în măsură a o reprezenta. E o exorcizare a ,conținutului
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
te naște/ în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte, cu degetele ca niște sfîrcuri roșii și palpitînde/ cu care îi apeși ușor pielea pîntecului ce tremură excitat./ o, mamă iubită, o, femeie ce te naște în vid/ hîrtiile în devălmășie zac pretutindeni/ îngropat din ele te ridici ca dintre valuri/ albe de var./ țipătul femeii în fața dezastrului/ trupului tău explodînd în erecție/ soarele a găsit o fisură prin care să intre/ în camera în care scîncește un copil/ cu capul tău
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
În '41, În aprilie, au fost uciși mii de oameni, erau și femei cu copii În brațe, pentru că voiau să fugă În România. Să scape de comunism. Un uncheș de-al meu, Visarion Puiu, fratele mai mare al mamei, a zăcut ani buni la Gherla [13] pentru că era preot și, nu de oricare. El s-a luptat să arate că ideologia comunistă, marxist leninista, este total Împotriva lui Hristos. L-am văzut târziu, pentru că el rămăsese În țara când s-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
puțin credibile, ŕ la Hollywood. Tot realismul îl salvează pe Greengrass. Gestul pasagerilor este unul eroic (și cu puține șanse de reușită, întrucît nici unul dintre ei nu știe exact cum se pilotează un avion de acel tip, iar piloții profesioniști zac înjungheați pe podeaua cabinei), însă filmul nu lasă nici o urmă de îndoială asupra faptului că un asemenea contraatac nu ar fi fost posibil dacă, așa cum a arătat și Comisia pentru studierea evenimentelor de la 11 septembrie, pasagerii nu ar fi aflat
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
Film Vecini de coșmar 2 Neighbors 2: Sorority Rising, SUA, 2016 Regia: Nicholas Stoller Cu: Chloë Grace Moretz, Zac Efron, Roșe Byrne Gen: Dramă Durată: 91 minute Premieră: 20 mai Distribuitor: Ro Image 2000 Comedie cu tineri neliniștiți Mac (Rogen) și Kelly Radner (Byrne) urmează să devină părinți pentru a doua oară și nu își doresc decât liniște! Dar
Filmul Vecini de coşmar 2 în cinema [Corola-blog/BlogPost/96732_a_98024]
-
gălăgioase. Shelby (Chloë Grace Moretz), Beth (Kiersey Clemons) și Nora (Beanie Feldstein), pline de viață și dornice de haos nu se vor lăsa expulzate din suburbii cu una cu două. Tocmai de aceea Mac apelează la singura lor speranța: Teddy (Zac Efron). Fost inamic în primul film „Vecini de coșmar”, Teddy pare singurul capabil să pună la cale un plan pentru lichidarea distracției din cartier. Nicholas Stollers a debutat în 2008 cu comedia „Forgetting Sarah Marshall”. Următorul lui proiect a fost
Filmul Vecini de coşmar 2 în cinema [Corola-blog/BlogPost/96732_a_98024]
-
de fapt până la lectura lui n-am cunoscut-o aproape deloc pe autoare. O știam pe traducătoarea literară, pe autoarea de dicționare, pe generoasa colegă care m-a ajutat să-mi ofer prima traducere (opt povestiri de Julio Cortázar ce zăceau de ani de zile la Cartea Românească, dinainte de 1989) la BPT, vorbind personal cu editorii, în fine o știam pe șefa secției de traducători din cadrul Uniunii Scriitorilor, dar nu-l cunoșteam pe omul Micaela Ghițescu. Ai zice că aproape involuntar
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
aproape identic În albaneză, care este de asemenea o limbă veche, Înrudită cu româna. Verbele din limba română sunt aproape toate neregulate. Vă dau un exemplu: a zace și a face, care par identice, doar că la imperativ formele diferă: zaci, respectiv fă. Nu există reguli de formare a pluralului În română, doar niște „linii directoare”. și aici aduc doar un exemplu: ploaie ploi cu șiroi - șiroaie. Unde e regula? Noi avem trei genuri: masculin, feminin și neutru, dar desigur avem
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
Greene să fi avut un accent mai bun). Glouar, a repetat Greene, noțiunea care stimulează spiritele nobile. Eu, dac-aș fi avut o pensie de trei sute de lire pe an, plătită trimestrial, aș fi trăit numai pentru Glouar. Aș fi zăcut dimineață de dimineață în pat, citindu-l pe Cicero. I-aș fi imitat atât de bine stilul, că nici nu ne-ai fi putut deosebi. Asta-i ceea ce numesc eu o scriere bună, asta-i ce numesc eu Glouar. Dar
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
Ideea care-l frământa de fapt era cea pe care însăși Lucinda i-o vârâse în cap - anume că era îndrăgostită de Dennis Hasset. Ea făcuse tot posibilul pentru ca ideea să prindă rădăcini. Lăsase zile în șir plicurile umflate să zacă pe policioară. Îi spusese că e îndrăgostită. Petrecuse ore întregi, duminica, la masa ei de scris. Scrisorile deveniseră atât de umflate încât, ca să fie bine sigilate, aveau nevoie de cantități uriașe de ceară roșie. Ideea prinsese rădăcini și, dată fiind
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
compunerea. Cînd muzica sintactică învinge cotidianul, cînd peisajul se delocalizează, iar biografia dispare, atunci ia naștere poemul în proză reușit: Și coardele vorbiră prelung și trist. Eu n-aș fi voit să le ascult, căci știam bine amara durere care zăcea în glasul lor, dar ele suspinară așa de rugător și notele se tînguiau așa de sfîșietor, încît am rămas pe loc. O notă stîngace sălta tremurînd ca o umbră ce se mișcă fantastică într-o alee umbrită de tei negri
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
porni apoi într-acolo, urmată în tăcere, ca într-o procesiune, de ceilalți. În cameră, singura lumină era cea a veiozei de pe noptiera aflată lângă pat, suficientă însă pentru a desena niște umbre diforme pe capul scheletic al bătrânului care zăcea în așternut, cu fața între două pernițe. Bărbatul părea că doarme. - De cât timp e așa? întrebă accabadora, apropiindu-se de pat. Într-o mișcare spontană ceilalți se așezară în jur. - Săptămâna viitoare se fac opt luni. Dar, dacă luăm
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
problemele vieții, ale mijloacelor de existență. Și acest lucru ea l-a făcut pînă la sfîrșit”. Și următorul portret datorat lui Corneliu Blaga, văr de-al doilea al lui Lucian Blaga, remarcabil diplomat, victimă a temnițelor comuniste în care a zăcut nu mai puțin de 15 ani: „Lucian Blaga era dotat cu o mare sensibilitate, nu numai artistică. Tip nervos, deși în aparență calm, încontinuu sub tensiune. Sistem nervos labil. Și fiindcă era un om muncit mereu de gînduri. Și nu
Blaga, totuși în actualitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4055_a_5380]
-
din belșug. Singur n-am cum să mă simt, de vreme ce-mi place singurătatea. Nefericit nu mai sunt, dar am fost. De ce n-a ieșit mare lucru din nefericirea asta? Probabil că de vină e singurătatea. Absența ei. În loc să zăcem, năuciți, fiecare singur în frigul nefericirii lui, ne-am adunat în turme, încălzindu-ne reciproc.
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]