1,547 matches
-
homeric Pământului (1 și urm.) -, mamă universală cu temelii trainice, străbună care hrănește la sân tot ceea ce există... Tu poți da viață muritorilor, și tot tu le-o poți lua..." În Choeforele (127-128), Eschil slăvește la rândul lui Pământul care "zămislește toate ființele, le hrănește și le primește apoi din nou sămânța roditoare". Profetul Smohalla nu ne spune cum anume s-au născut oamenii din Mama telurică. Unele mituri americane ne arată însă cum s-au petrecut lucrurile la început, in
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
moarte și o înviere rituală. La numeroase popoare primitive, neofitul este așadar "ucis" în chip simbolic, băgat într-o groapă și acoperit cu crengi și frunze. Când iese din mormânt, este socotit a fi un om nou, pentru că a fost zămislit pentru a doua oară, chiar de către Mama cosmică. Femeia, Pământul și fecunditatea Femeia este așadar legată în chip mistic de Pământ; zămislirea apare ca o variantă, la scară umană, a fertilității telurice. Toate experiențele religioase legate de fecunditate și naștere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
telurice. Toate experiențele religioase legate de fecunditate și naștere au o structură cosmică. Sacralitatea femeii depinde de sanctitatea Pământului. Fecunditatea feminină are un model cosmic; Terra Mater, universala Genitrix. În unele religii, Pămîntul-Mamă este socotit a fi în stare să zămislească singur, fără ajutorul unui partener. Urmele acestor idei arhaice se regăsesc în miturile partenogenezei zeițelor mediteraneene. După Hesiod, Gaïa (Pămîntul) l-a zămislit pe Uranus, "o ființă asemenea ei, putând s-o acopere în întregime" (Teogonia, 126 și urm.). Și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
model cosmic; Terra Mater, universala Genitrix. În unele religii, Pămîntul-Mamă este socotit a fi în stare să zămislească singur, fără ajutorul unui partener. Urmele acestor idei arhaice se regăsesc în miturile partenogenezei zeițelor mediteraneene. După Hesiod, Gaïa (Pămîntul) l-a zămislit pe Uranus, "o ființă asemenea ei, putând s-o acopere în întregime" (Teogonia, 126 și urm.). Și alte zeițe din mitologia greacă au zămislit fără ajutorul zeilor. Antonomia și fecunditatea spontană a Pămîntului-Mamă dobândesc așadar o expresie mitică. Acestor concepții
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acestor idei arhaice se regăsesc în miturile partenogenezei zeițelor mediteraneene. După Hesiod, Gaïa (Pămîntul) l-a zămislit pe Uranus, "o ființă asemenea ei, putând s-o acopere în întregime" (Teogonia, 126 și urm.). Și alte zeițe din mitologia greacă au zămislit fără ajutorul zeilor. Antonomia și fecunditatea spontană a Pămîntului-Mamă dobândesc așadar o expresie mitică. Acestor concepții mitice le corespund credințele legate de fecunditatea spontană a femeii și de puterile ei magico-religioase oculte, a căror influență asupra vieții plantelor este hotărâtoare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de obște" (Epistolă către Tit, 1, 4). "Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am născut fiind în lanțuri, Onisim" (Epistolă către Filimon, 10). Nu este cazul să ne oprim asupra deosebirilor dintre "fiii" pe care îi "zămislea" "întru credință" apostolul Pavel și "fiii lui Buddha", sau cei pe care îi "aducea pe lume" Socrate, ori "nou-născuții" din inițierile primitive. Deosebirile sânt evidente. Puterea însăși a ritului era cea care "ucidea" și "învia" neofitul în societățile arhaice, tot
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
putea duce până în pragul Nirvanei. La rândul său, Socrate spunea că face exact ceea ce face o moașă, adică ajuta la "venirea pe lume" a omului adevărat pe care fiecare îl purta în sine. Pentru Sfântul Pavel, situația este diferită: el "zămislea" fii spirituali prin credință, adică printr-o taină întemeiată de Cristos însuși. De la o religie la alta, de la o gnoză sau de la o înțelepciune la alta, tema străveche a celei de-a doua nașteri capătă valori noi, care schimbă uneori
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
iasomie. Când mama-i plecată de lângă pruncușor, Inima-i tresaltă răpusă de dor, Pe ascuns atâtea lacrimi pierde Până ce revine și pruncul își vede. Visul ei de mamă adesea se îmbină Lin-încetișor cu raza de lumină Privește icoana ce a zămislit Și rostește-n taină: Bine ai venit! RUGĂMINTEA 15 AUGUST Maic-a lui Isus e zi de sărbătoare, Este și ziua mea, frumoas-aniversare, Cu duh ocrotitor adu- ți de vrei aminte Și dragoste din cer te rog astăzi trimite. De ziua
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
veche, despre obiceiul numit "fiertul mărgelei". într-o anume zi, primăvara, s-ar strânge sumedenie de șerpi mai mici și mai mari, mai tineri și mai bătrâni și toate aceste jivine și-ar amesteca la un loc balele, spumele, veninul, zămislind o piatră scumpă. Șarpele cel mai puternic, care îi dovedește pe toți ceilalți, înghite piatra magică devenind balaur. Iar dacă printr-o mare minune o dobândește vreun om, apăi acela capătă puteri magice, șerpești, de a năpârli, de a renaște
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul cel mai curtat. Aici și-a vârât Necuratul coada! grăi moașa și trimise după baba Sempronia, mare meșteroaie, care stătea afară din târg, sus pe dealuri, și despre care se spunea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fără nici un fel de religioasă credință iar slujitorii oricărei alte-i fabricate religii mă poate declara Eretic - decât criminal, omorând și maltratând locuitorii acestei minunate planete, oameni, ce materiei interstelare i-au trebuit sute de mii de ani pentru a zămisli aceste ființe ce se confundă cu Însăși evoluția cosmosului, fiind protejate de materia cosmică, pentru a trăi, a se bucura și a beneficia de existența lor...! Greșesc cumva...?” „Ai dreptate... aprobă Șeful Șantierului. Și, fiincă a venit vorba de Înmormântări
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-i inima din piept. Coiotul a tranșat corpul monstrului și-a aruncat bucățile peste tot pământul și oriunde ajungea câte-o bucată, un alt trib se năștea. Când Coiotul a stors sângele viteaz din inima monstrului, în lume s-a zămislit cel mai nobil dintre toate triburile: Nez Percé. De aici începe ținutul primitiv, a spus Zach. Serviciul Forestier a ars majoritatea vechilor cabane. Și nimic altceva nu mai poate fi construit. Jina și-a închipuit că tot spațiul respectiv era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
e simplu să vorbești să faci ceva lucrurile acelea se vor întâmpla oricum frumusețea se află peste tot și la un cactus în deșert aș bea apa lui îmbrăcând armura grațioasă a țepilor aș înflori când gândul tău m-ar zămisli prin jungla urbană mă gândesc de câteva nopți la borges avea dreptate spunând că poeții sunt precum orbii - văd în întuneric ce bine! înseamnă că toți oamenii ăștia cu ochi alburii care se lovesc zilnic de mine pe stradă ar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
răsărit, câmpia, bălțile, orizontul, înflăcărate de pâlpâiala apusului de soare. În după-amiaza aceea de septembrie, am rămas așa până ia ivirea primelor stele; era una din acele rare clipe ale lumii când spiritul se simte aidoma naturii care l-a zămislit și care-l străbate, premoniția pieirii și renașterii lui infinite. Simțeam că se întâmplase ceva nerepetabil, că un adevăr fantastic se descoperise pentru prima dată și pierise tot atunci, fără urmă. Eram îmbrăcat într-un costum de vară, gri deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
eu, mâncându-le, mi-adusei aminte deodată de serile petrecute asemeni cu Anna Viaceslava în anul începutului de război, în bucătăria mătușii mele, chiar pe bulevardul acesta mic, eu elev de liceu (extraordinară coincidență pe care numai destinul o poate zămisli), aici pe bulevardul acesta, la căpătui căruia se află grădina publică unde am cunoscut-o pe Keti... Cum trec anii, îmi spuneam, cum rămânem prizonieri, cărui destin? cărei finalități anume? 24. Era o zi mohorâtă de noiembrie când tatăl Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
perfect lagăr de concentrare, greu de recunoscut de către un călător străin din lumea liberă, care în legăturile lui sporadice cu cei de aici, nu afla decât un monoton entuziasm, rostit egal, fără a se lăsa observării semnele prefăcătoriei, căci teama zămislise din fiecare un actor aproape perfect. E greu de înțeles - peste ani va fi și mai greu. E adevărat, rămăseseră revistele, câte mai erau prin casele oamenilor, asemeni celor păstrate, câteva, de doamna și domnul Pavel, dar ținute ascunse aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ales față de imprevizibilitatea ființei ei. Mai erau și alte lumini și întunecimi în joc, mă abțineam cu greu ademenirii lor. Mă privi drept în ochi, trecură câteva secunde, fața ei venea din lungimea unui timp pe care-l credeam uitat, zămislit din hățișuri, spaime și lumini. În clipele acelea aparținui altei vârste, pe care aș fi vrut-o adusă din nou la suprafață, în bătaia serii de-atunci, în dulcea nehotărâre dintre da și nu, dar nu îndrăznii. Privirea-mi stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
omul acesta, cu frunza aceasta, una din noianul împrăștiat de furia vântului, dusă alandala, în plutire de viață. Arta îl preia doar și-l duce în lumea fără de contururi, fără de umbre, fără de seve și fără de magmă. Dintr-un nimic creatorul zămislește un alt nimic, care pare că este viață, care pare adevărat, care pare că liniștește și alină. Viața doar se trăiește. O știu abia acum, când îi văd capătul, când coborând pe acest Bulevard văd cât de puțin înseamnă mulții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prin care își va însori viața viitoare. Rănile sale vor fi mărturie după care Dumnezeu va recunoaște că aici pe pământ a slujit aproapelui, a iubit pe Hristos. Fie ca pulberea să se întoarcă în pământul din care a fost zămislit, iar sufletul să se întoarcă la „Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor”. Dormi în pace, drag camarad! Dumnezeu să-ți primescă faptele. Exemplul tău de luptă, dăruire și înaltă trăire, să inspire pe cât mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
născocesc legi peste legi, care să suprime orice amintire. Între „Lacrima” din actualul volum și „Nu înstrăinați pământul”, e deslușit un orizont de idealuri sublime. Cu lacrima pocăinței începe curățirea și lupta ființei umane către scopul pentru care a fost zămislită, cu lacrima începe iertarea, lacrima e mărgăritarul sufletului, lucrare și semn al Dumnezeirii în noi. „De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte. Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
adepți, iar comitatul Los Angeles mi-a oferit o alocație de mulți dolari ca să-mi hrănesc odraslele. Anumiți cinici mă consideră o fanatică și o profitoare de pe urma ajutoarelor sociale, dar vocile lor sunt cele ale diavolului. Nu crezi că a zămisli o bună progenitură albă pentru sora Aimee este o misiunea nobilă? Buzz îi răspunse: — În mod sigur. Chiar mă gândeam s-o fac și eu. Doamnă, unde e acum Coleman? Am să-i dau niște bani și-mi închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Iacov, care erau împreună moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe. 10. Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. 11. Prin credință și Sara, cu toată vîrsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșia Celui ce-i făgăduise. 12. De aceea, dintr-un singur om, și încă un om aproape mort, s-a născut o sămînță în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
îi necinstise odată artificiul orgiilor sterpe. . . Mi-o închipuisem mai pală încă, cu o cingătoare invizibilă, defilând zveltă până la urmă, modelele cele mai noi în fața clientelei grăsune. . . și vreo lună lipsise de la post, bolnavă. Așa îmi închipuiam că s-a zămislit ciudatul idolatru. . . Apoi transpuneam: vedeam o nemțoicuță cu o cămașe de mătase galbenă sub halatul 45 de spital, pe car o zărisem odată în trecere, aplecată peste un viermuș de copil galben, pe care-1 ținea în poală. Un păr imens
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe iubitul inimii mele? " 4. Abia trecusem de ei, și am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat, și nu l-am mai lăsat pînă nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit. 5. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp, nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea. 6. Ce se vede suindu-se din pustie, ca niște stîlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
zică: "Sunt ispitit de Dumnezeu." Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El însuși nu ispitește pe nimeni. 14. Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuși și momit. 15. Apoi, pofta, cînd a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul odată făptuit, aduce moartea. 16. Nu vă înșelați, prea iubiții mei frați: 17. orice ni se dă bun și orice dar desăvîrșit este de sus, coborîndu-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]