1,680 matches
-
zis-o ca s-o faci pe fătucă să plângă? O dau gata chestiile astea cu artiștii fomiști, poeții care scrie în mizerie și fără nici o perspectivă în bancă. E o crimă să-i zici de-astea, la câtă sensibilitate zace-n ea. Să vezi ce-o să mă toace acu’, să fac ceva pentru tine. De-asta i-am și dat puțin moral, dezvoltarea cu ocarina, să nu sufere din cauza ta. Îi place la nebuneală când se crede utilă, dă perspective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care trebuie să o Înmagazineze un mare savant pentru a demonstra cât de vitală este pentru om agresivitatea și să obțină apoi premiul Nobel pentru biologie? Copiii, după părerea acestuia din urmă, trebuie feriți mai Întâi de agresivitatea care zace În ei și abia apoi de cea a oamenilor mari. În Încercuirea de la sfârșitul lui noiembrie ’42 deja nici unul dintre voi nu-și mai amintea de copilul nebun de pe malul Donețului. Iată-vă scăpați cu toții vii și nevătămați (ba poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe care părinții noștri au adorat-o sub trei forme duiferite tu care-ți arăți puterea în cer, pe pîmânt și sub pământ tu care ești văzută printre nimfe vânând fiarele pădurii fă-mă să descopăr, te implor locul unde zace dragul meu stăpân și fă ca toată viața să urmez pilda ta de milî și dragoste”. Întâmplarea, sau luna mișcată de ruga lui Medor, a destrămat norul și razele ei au inundat valea cu o lumină strălucitoare ca ziua. În
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
noastră moștenire, lăsată de părinți... Au plâns lângă pământul pe care l-au primit Și l-au vegheat în noapte, dormind pe lăicere, Pentru că-n vremuri grele, acesta i-a hrănit Și pentru ei fusese, speranță și avere... Acum, pământul zace, arid și nelucrat Și-n fiecare casă, cămara este goală Pentru că “stăpânirea”, se pare, i-a uitat Iar bietul de țăran, n-are ce pune-n oală...
DUP? DOU?ZECI DE ANI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83791_a_85116]
-
păcat, care nu duce la moarte. 18. știm că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuiește, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzește, și cel rău nu se atinge de el. 19. știm că suntem din Dumnezeu și că toată lumea zace în cel rău. 20. știm că Fiul lui Dumnezeu a venit, și ne-a dat pricepere să cunoaștem pe Cel ce este adevărat. și noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85039_a_85826]
-
cele mai umede, ceea ce face ca ceapa să fie foarte eficientă. Pandit Razdan speră să scoată boala din corpul său, distrugând microbul în focul mistuitor al cepei. Pentru a potența efectul cepei, consumă o cantitate mare din acest remediu, în timp ce zace și luptă disperat cu panica pe care o simte clădindu-se în corpul său scuturat de frisoane. Astfel alege Amar Nath să facă față bolii. Este ceva real: acest ipohondru se confruntă cu personificarea trup și suflet a celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plângăreț. Nu primește răspuns. Pagină separată Nici nu mai așteaptă ca trupul neînsuflețit al lui Pandit Razdan să se răcească, înainte de-al alunga din casă. Sevitorii îl târesc până în fața porții din față și îl aruncă în stradă. Pran zace în praf, simțindu-și hainele duhnind a ceapă. Mulțimea se adună în jurul lui, fascinată de evenimentele fără precedent ce se petrec sub ochii ei norocoși. Portarul plesnește din lathi, iar Anjali începe să redea din cuvântarea pe care o ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Asta este, era somnoros chiar când îl îmbrăcau. Acum, de ce s-or fi apucat să facă așa ceva? Asta-i o întrebare. Trebuie să fi avut un motiv. Apoi, Pran trece printr-un moment în care întrezărește răspunsul și în răspuns, zace o idee și la loc de taină în aceea idee, zace gândul că probabil cel de-al doilea lassi a fost cauza. Și în clipa în care își dă seama că cel de-al doilea lassi special este special într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
or fi apucat să facă așa ceva? Asta-i o întrebare. Trebuie să fi avut un motiv. Apoi, Pran trece printr-un moment în care întrezărește răspunsul și în răspuns, zace o idee și la loc de taină în aceea idee, zace gândul că probabil cel de-al doilea lassi a fost cauza. Și în clipa în care își dă seama că cel de-al doilea lassi special este special într-un mod extrem și foarte excentric, aude mânerul ușii învârtindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de război. Ocazional, visele îi sunt întrerupte de câte un vizitator. De cele mai multe ori, e vorba de Balraj. Rutina este aceeași. Zornăindu-și cheile, luptătorul descuie ușa, intră, mișcându-se cu stângăcie, se uită prost dispus spre locul în care zace Pran, cu ochii săi roșii, plângăcioși, apoi se întoarce și încuie ușa cu grijă în urma sa. Uneori mai aduce mâncare sau o altă cupă cu lassi. Alteori, vine să-l lege de pat și să-l biciuiască. Face asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vede pe fereastră. Peretele astfel scrijelit naște noi forme, imagini și aventuri și acestea imprimă ritmul zilelor și nopților lui, unde căldura și răcoarea se succed în cicluri mai rapide. Când nu cojește peretele și nu discută cu vizitatorii săi, zace cu ochii în gol și mai ia câte o înghițitură din sticla cu apă pe care Balraj i-o așază zilnic pe pervaz. Sticla este mică și cu toate că Pran are grijă să-i ajungă, seara e întotdeauna goală. Noaptea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să vină de pe alt tărâm. Într-o zi, Balraj nu mai apare. În locul lui sosește Ma-ji, însoțită de un bărbat slab, nervos, care rămâne în ușă cu pumnii încleștați, de parcă Pran ar fi vrut să se năpustească spre el. Băiatul zace încolăcit în pat, cu genunchii strânși la gură. Își privește noii vizitatori cu oarecare curiozitate. N-a mai văzut-o pe Ma-ji de când l-a îmbrăcat în prima noapte. Arată ca un cadavru, numai piele și os. Când intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Majoritatea bărbaților sunt tineri și poartă uniforme ale Serviciului Civil. Unul dintre ei, abia un puștan, cu părul blond, se uită la Khwaja-sara și tresare ca de parcă l-ar durea ceva. Lângă el, cu capul bălăngănindu-i-se în piept, zace un bărbat între două vârste, congestionat. Pare adormit complet, cu nerușinare. — El este? — Da, el. Acela, copile, este blestematul maior Privett-Clampe, reprezentantul diplomatic al Angliei. Este un om foarte puternic și influent, dar pe măsură de prost. Cu toate că e aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
estompată de un văl de fum, care se lasă asupra lui Pran, învelindu-l într-o pătură iritantă, cenușie. Pagină separată Pe măsură asha își pierde efectul, în sufletul lui Pran se strecoară un sentiment de dezgust. Uluit și rănit zace pe pat, încercând să învăluie într-o cochilie tot ce i s-a întâmplat. După o vreme, o pereche de hijra apare ca din ceață și-l duce înapoi la zenana, unde fotograful, al cărui ackhan de brocart are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi servitoare, bodyguarzi, spioni, lingușitoare, pot aplica pedepsele și arbitra disputele, trăiesc într-un spațiu restrâns din afara zenanalei, pregătite să răspundă la chemarea stăpânelor. Vocile lor aspre taie aerul cum scârțaie lama foarfecelor pe un material. Trece timpul. Noaptea, Pran zace cu ochii deschiși în micul său alcov fără ușă, aproape de dormitorul lui Khwaja-sara. Vrea să-și facă un plan de evadare, dar n-ar ști de unde să înceapă. Situația pare fără speranță. Spre dimineață, ascultă sforăitul ascuțit al eunucilor, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
păstrat și la asta se gândesc și oamenii când îl văd. Prostituatele și doamnele de la cercul teosofic, turistele de la Cook și cele ce pierd vremea la magazinul de paan, toate sunt convinse că dacă îl fixează îndeajuns, pot desluși ce zace în spatele măștii frumoase pe care o afișează Bobby. Le creează un fel de dependență. Îl face ațâțător, prețios. Însă n-ar mai avea această aură, dacă ar ști de ce face ceea ce face. Este desigur lașitate, dar el își spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
braț. Apoi, o pornește cu atenție înapoi, pe drumul pe care a venit. Bărbații au dispărut. Se asigură că nu mai sunt acolo. Pe Bridgeman l-au tras pe o alee între zidul unei clădiri înalte și curtea unui constructor. Zace pe spate cu brațele desfăcute. Pare liniștit de la distanță. Prea liniștit. Mai așteaptă puțin, urmărindu-l de la distanță câteva minute. Da, bărbații au plecat. Se poate apropia. Mort, Bridgeman nu arată mai bine decât atunci când era viu. Partea stângă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu el, o turbină care se învârte repere, mai repede, cu el în centru... Se trezește și-și simte câmpul vizual îngustat de niște capete. Star, Gittens, un custode în uniformă, un bărbat cu părul negru, slinos și mustața ceruită. Zace pe podeaua rece de marmură. Cineva i-a desfăcut gulerul. Star vorbește repede în franceză cu o persoană pe care n-o poate vedea. Gittens îl privește cu o îngrijorare autentică pe chip. — Te simți bine, amice? Ai amețit. Pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o secundă deasupra taberei expediției, chipurile se înfioară și devin neclare pe măsură ce este aruncat înapoi, aspirat prin moalele capului în trupul său, acum acoperit într-un noroi dur, o formă argiloasă în interiorul căreia totul este topit, fără formă și curge. Zace acolo mai multe ore sau zile, în timp ce torțele ard și sunt înlocuite, iar urmele mâinilor se mișcă pe traiectorii predeterminate, precum constelațiile într-un planetariu. Uneori, novici vin să-l hrănească, înghesuindu-i o fiertură în gură, calmându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
societate nouă, cea mai secretă din toate, care poartă numele ierbii dure, cu firul lat pe care Fotse o numesc iarba acelor. Partea de iarbă care crește sub pământ nu are început nici sfârșit, este un covor de fibre care zace ascuns sub pământ, dar care te poate străpunge cu vârfurile sale dure și te poate tăia dacă faci imprudența s-o calci în picioare. La fel și societatea ierbii acelor, care nu are conducător, nici centru care se dezvoltă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mereu spre tine... Bahică Mai toarnă tu, Bachus licoare divină Și umple-mi pocalul cu vin prefăcut Să beau până ploaia ce cade de-o lună Sădi-va mangrove în solul pierdut. Coboară-ți privirea la muza mea tâmpă Ce zace uitată, răpusa de vin. Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă Primită de dar la schimb cu festin. E ziuă, e noapte, cine mai știe? Rânjește-n perete cadranul pervers, E plină natura de dor de beție înec deznădejdea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
găsesc curajul de a-mi saluta soțul pentru prima dată. Sincer, nu-mi pot aminti înfățișarea lui. Eunucul-șef Shim m-a instruit să nu îmi salut soțul. Goliciunea nu face decât să îmi sporească nervozitatea. Cămașa mea de noapte zace pe un taburet lângă pat. Alături e cămașa din mătase albastră a Majestății Sale, în care se va schimba pentru noapte. — Nu! Cine cred ei că sunt eu? La dracu’! Nu voi permite asta! țipă în camera alăturată bărbatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din jad și felicitări. Toate concubinele fac efortul de a mă vizita. Cele care nu se simt bine, își trimit eunucii cu și mai multe daruri. În camera mea, cadourile se strâng în grămezi până la tavan. Însă în spatele fețelor zâmbitoare zace invidia și gelozia: ochii umflați sunt dovada plânsului și a nopților de nesomn. Știu exact cum se simt celelalte concubine. Îmi aduc aminte propria-mi reacție față de sarcina doamnei Yun. Nu-i dorisem ghinionul, însă nici binele. Am fost ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pecetea roșie imperială, Hsien Feng scapă pensula din mână și își pierde cunoștința. Piatra pentru cerneală cade și îmi stropește peste tot rochia și pantofii. În iulie 1861, sărbătorim cea de-a treizecea aniversare a lui Hsien Feng. Majestatea Sa zace la pat, într-o stare incertă de pierdere și recăpătare a cunoștinței. Ceremonia de aniversare include o adevărată paradă de feluri de mâncare, însă acestea rămân neatinse. Toată lumea simte că moartea împăratului se apropie. O lună mai târziu, Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Imensul pat negru de dragon al lui Hsien Feng se află în mijlocul platformei tronului. Conduși de Su Shun și de membrii cabinetului său, miniștii și oficialii Curții înconjoară silueta palidă de sub plapumă. Soțul meu arată de parcă ar fi murit deja. Zace nemișcat, fără a arăta vreun semn de vitalitate. Nuharoo e în genunchi lângă pat, îmbrăcată într-o robă bej. Suspină în tăcere. Toți ceilalți se află și ei în genunchi. Timpul pare să se fi oprit în loc. Nu există nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]