1,689 matches
-
judecați. Îi vede totdeauna ca pe acei călători care stau față în față în trenurile, acum rare, în care această dispunere a locurilor mai există: nu alături de ea, în același sens, ci în față, de cealaltă parte a măsuței unde zace cartea pe care ea o scrie. Ei nu sînt decît atît. Sexul opus". Chiar dacă autoarea insistă în acest avertisment asupra faptului că problema adevărului autobiografic nu se pune, ea admite că, de vreme ce produce și țese firele acestei ficțiuni, nu poate
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
Trilogia antică, Șerban caută în continuare răspunsuri la întrebările lui Brook: "Ce relație e între teatrul vorbit și cel nevorbit? Ce se întîmplă cînd sunetul și gestul devin cuvînt? Ce loc ocupă cuvîntul în expresia teatrală? E vibrație? Concept? Muzică? Zace cumva în structura sunetului vreo limba uitată?" Este fascinantă căutarea lui Andrei Șerban. Este fascinant să descoperi cum și-a format echipa de la La MaMa, în cap cu actrița Priscilla Smith, cum a plecat cu artiștii într-o aventură spirituală
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
cu un rol de teatru și pe care scria cu creion roșu Richard ÎI. Caietul circulase din mină în mînă. Cînd ajunsese la mine, citisem din el, silabisind: Acolo, în tăcere, e substanță... Umbră durerii mele... e foarte adevărat, ea zace înăuntru, dedesubt, iar aceste manifestări exterioare sînt doar umbre ale chinului nevăzut. Pe urmă, versurile acestea, scrise pe franțuzește și care pînă azi mă silesc să aflu de cine sînt și sper că voi află, într-o zi: De Chine
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
încep să iasă de sub niște vagoane trase pe linie moartă, deranjați probabil de vântul care a început să bată. Ești proastă, de ia te superi! Gara Obor are 5 linii, dintre care 4 sunt funcționale. Pe cea de-a cincea, zace uitat de timp un șir de vagoane ruginite, devenite adăpostul câinilor comunitari. Peronul care separă linia doi de linia trei, este crăpat și vegetația a început să crească din acele crăpături. Pe acest peron, un tânăr face nervos curse, vorbind
Povești din gara uitată a Capitalei. Reportaj by Nae Catalin () [Corola-journal/Journalistic/81243_a_82568]
-
bărbat în vârstă de 20 de ani, originar din statul New Jersey, care e tatăl unui elev. Bărbatul a pătruns în școală cu două arme de foc asupra sa, îmbrăcat în negru și purtând o vestă antiglonț. Cadavrul presupusului agresor zace într-o sală de clasă. Printre cele 30 de victime înregistrate până la această oră, se numără și membri ai conducerii școlii din New Town, oraș situat la aproximativ 100 de km nord de New York.
Atac armat cu 30 de morți într-o școală din SUA. Obama a plâns, șocat de tragedie by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/57146_a_58471]
-
frige pe români la buzunar cînd mulți dintre ei n-au nici un ban de mîncare. Și pentru ca umorul negru să fie total, Mihai Buculei lucrează în același atelier în care Boris Caragea a ostenit la statuia lui Lenin, cea care zace acum în curtea așezămintelor Brâncovenești de la Mogoșoaia. * De mult umor, dar involuntar, dă dovadă procurorul general Joița Tănase într-un interviu de o pagină de ziar acordat JURNALULUI NAȚIONAL. Vă cităm titlul: Joița Tănase dezvăluie că procurorii săi nu mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
interval, teritoriul poeziei n-a fost chiar un deșert), ci și lipsa de pedagogie. Poate că, dacă tot are pasiunea duratelor lungi, Răzvan Țupa își va fi amintind o epigramă veche (e drept că n-a împlinit încă veacul): „Aici zace bietul Sorbul/ Cu succesele-i în șir/ Îl ucise Mihalache/ Comparându-l cu Shakespeare”. Cronicarul trage speranță că, spre deosebire de autorul Patimii roșii, debutanta de azi n-a luat prea în serios acolada. La polul opus, un alt poet din încă
Coperte by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3815_a_5140]
-
gândim noi - următorul plagiat: Orologiul sună oră de dreptate, La Bruxelles, în poartă, oare cine bate ? -Eu sunt, dom' Barroso, eu Vosganian... Și-am venit din partea-l domnu' Tăricean... Dar, deschide-mi ușa, că la noi e lată: Oastea penelistă zace sfărâmată; -Eu credeam că-n poartă-I Leonard Orban... -De nu ești acela, mai așteaptă-un an... -Bolintineanu, îi zic. Felicitări! Dacă nu te ogoi îți prevăd un viitor strălucit pe filiera Jilava-Aiud-Rahova-Poarta Albă... -Mersiu! CE MAI AUZIM LA TELEVIZIUNI
La Bruxelles, in poarta, oare cine bate? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10148_a_11473]
-
centrul comunitar al Blocurilor Estice, există o bibliotecă mică, cu două rafturi de cărți: Învață singur tâmplărie, Arta croșetatului, O sută una rețete de vară și așa mai departe. Dar culcată pe prima copertă, sub alte cărți, cu cotorul sfâșiat, zace Don Quijote, ediție ilustrată pentru copii. Triumfător, îi arată lui Inés descoperirea. - Cine e Don Quijote? întreabă ea. - Un cavaler în armură, din vremuri de demult. El deschide cartea la prima ilustrație: un bărbat înalt, slăbănog, cu câteva fire de barbă, îmbrăcat
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
conform căreia străbuneii mei pe linie maternă (Păunii) ar fi venit din Transilvania. Dar adevăratul "certificat" de ardelean mi l-a semnat Al. Cistelecan: într-o cronică la Levitații deasupra hăului el spune: "în sufletul ortodox al lui Emilian Galaicu-Păun zace un protestant și chiar în expresionismul crucificării el exploatează mai curînd o tradiție catolică decît una bizantină". Ergo: sunt un fel de greco-catolic ("unit") basarabean lăsat... la Vatra... M.V.: Iată că s-ar putea afla cum a apărut "post-numele" din
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
scot în mod decis spiritul românesc dintre limitele tot mai desuete și mai împovărătoare ale colectivismului, îi deschid orizonturi integraționiste. Prin recursul la "instanța supremă" a intelectului, Aderca aspiră, în chip reflex, la o "protecție" luminată, "europeană", împotriva barbariei care zace în instinctualitatea masei la care apelează misticii colectivismului. Cititorul actual poate descifra în asemenea rînduri o profilaxie antitotalitara. Evreu, deci aparținînd unei nații mult încercate, Aderca avea, teoretic, două posibilități de defensivă: fie aceea de-a se solidariza strîns cu
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
atârnă. O scrisoare atârnă. O notiță atârnă. O carte de vizită atârnă. O invitație atârnă. O vedere atârnă. Un număr de telefon atârnă. Un prospect atârnă. Un telefon stă. O vază stă. O scrumieră stă. Un raft stă. Un ziar zace. Un manuscris zace. O carte zace. Ceea ce atârnă este sfâșiat ceea ce stă este aruncat la pământ ceea ce zace este împrăștiat în aer. Asta numesc eu sărbătoare. Dumnezeul meu îmi vede semnul de rea purtare. El cunoaște gândurile mele necuviincioase. El
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
atârnă. O notiță atârnă. O carte de vizită atârnă. O invitație atârnă. O vedere atârnă. Un număr de telefon atârnă. Un prospect atârnă. Un telefon stă. O vază stă. O scrumieră stă. Un raft stă. Un ziar zace. Un manuscris zace. O carte zace. Ceea ce atârnă este sfâșiat ceea ce stă este aruncat la pământ ceea ce zace este împrăștiat în aer. Asta numesc eu sărbătoare. Dumnezeul meu îmi vede semnul de rea purtare. El cunoaște gândurile mele necuviincioase. El este lângă mine
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
atârnă. O carte de vizită atârnă. O invitație atârnă. O vedere atârnă. Un număr de telefon atârnă. Un prospect atârnă. Un telefon stă. O vază stă. O scrumieră stă. Un raft stă. Un ziar zace. Un manuscris zace. O carte zace. Ceea ce atârnă este sfâșiat ceea ce stă este aruncat la pământ ceea ce zace este împrăștiat în aer. Asta numesc eu sărbătoare. Dumnezeul meu îmi vede semnul de rea purtare. El cunoaște gândurile mele necuviincioase. El este lângă mine când eu stau
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
Un număr de telefon atârnă. Un prospect atârnă. Un telefon stă. O vază stă. O scrumieră stă. Un raft stă. Un ziar zace. Un manuscris zace. O carte zace. Ceea ce atârnă este sfâșiat ceea ce stă este aruncat la pământ ceea ce zace este împrăștiat în aer. Asta numesc eu sărbătoare. Dumnezeul meu îmi vede semnul de rea purtare. El cunoaște gândurile mele necuviincioase. El este lângă mine când eu stau la picioarele scării și mă uit pe sub fusta negustoresei de mărfuri Christa
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
client livid. E asemeni picăturilor de profunzime neagră pe care uneori sufletul le distilatează și care dau un ghiont binefăcător: Pleacă! Îndemn să deschizi ochii. Case suedeze răzlețe O învălmășeală de brazi negri și de raze de lună fumegânde. Aici zace afundată coliba și nu e nici un semn de viață, până ce roua dimineții murmură și un bătrân deschide, - cu mâna tremurătoare - fereastra, eliberând o bufniță. Și în depărtare noua casă fumegă, pe colțul cearșafului întins la uscat fâlfâie un fluture, în mijlocul
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
plăcut ce am văzut anul acesta. Adică despre lansările noilor titluri, despre lumea întâlnită, despre faptul că, în condițiile date, cărțile s-au vândut mulțumitor. Or, mie tocmai în succesul de acest fel, periodic și sărbătoresc, mi se pare că zace marea primejdie: ca întreaga piață de carte să fie redusă la zilele „de târg”. E bine că editorii își recuperează banii investiți, ba chiar le mai rămâne ceva pentru relansarea activității. Dar e rău că numai de două-trei ori pe
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
știind prea bine că soțul îi interzicea acest lucru și în cele din urmă face dragoste cu Jorge pe salteaua împrăștiată a patului conjugal, urmând să se căsătorească cu acesta. Scena finală îi surprinde pe cei doi în fața mormântului unde zace Falcon, în fața crucii femeia îl prezintă sfidătoare celui care nu mai poate face nimic, își urcă soțul pe acest mormânt și-l sărută. Nici preotul local, Viviano (Jordi Dauder), un veritabil popă de țară cu toate defectele necesare investiturii, este
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
ieftine, eu voi da aproape un Euro. Mircea Iorgulescu mi-a adus în dar Elogiul bătrâneții al lui Hermann Hesse. Delicatețea lui mă încântă. Mă plâng că, în urmă cu o zi, vizitând a doua oară biserică de alături unde zace Descartes, si întrebând pe un enoriaș dacă nu au vreun text despre locul lui de veci, acesta îmi răspunsese înfipt, cu o ironie greu stăpânita, că nu acolo trebuia să caut eu textul dorit... Dommage! am făcut eu, înțepat. Vasăzică
O cruce ortodoxă pentru Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5743_a_7068]
-
mexican sunt convinși că manechinul este în realitate cadavrul mumificat al fiicei patroanei magazinului, Pascuală Esparza. Potrivit zvonurilor, fiica patroanei ar fi murit chiar în ziua nunții ei, după ce a fost mușcată de un păianjen veninos, iar de atunci ea zace în vitrina magazinului, îmbălsămata. Zvonurile legate de originea manechinului au fost alimentate și de o declarație recentă a uneia dintre angajatele magazinului: ”De fiecare dată când mă aflu în apropierea ei încep să tremur. Mă uit la mâinile ei și
La Pascualita, mireasa din Mexic care stă într-o vitrină din anul 1930 () [Corola-journal/Journalistic/65747_a_67072]
-
crezi că de la această împrejurare ți se trage boala de stomac... Ba de la țigările multe pe stomacul gol, de la cafea, de la romul ăla puturos pe care-l bea la privatizații din Piața Bobocica, de la ouă, de la ciorba asta puturoasă care zace-n frigider de o săptămînă. Are o vîrstă de-acum, a sărit de patruzeci de ani cam de multișor, așa că ar trebui să țină regim, să se protejeze... Soneria, da, e prea devreme totuși ca să se fi întors Mirel de la
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
viața. Cel mai frumos, cel mai deștept etc.”), frica de moarte („în fiecare zi mă gândesc [...] că peste fix 10, 20, 30 de ani, sau poate chiar azi, voi muri cine știe cum.”), coșmarurile („Aproape în fiecare noapte visez o femeie care zace într-un pat imens. Sunt patruzeci și șapte de oameni în cameră, unii cocoțați pe dulap, alții ascunși sub pat, pitiți după ușă sau pur și simplu întinși pe covor”). Și mai sunt Tudor și femeia din tavan, și ei
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
eu voi da aproape un Euro... Mircea Iorgulescu mi-a adus în dar Elogiul bătrâneții al lui Hermann Hesse. Delicatețea criticului mă încântă. Mă plâng lui că, în urmă cu o zi, vizitând a doua oară biserică de alături unde zace Descartes, si întrebând pe un enoriaș dacă nu au vreun text despre locul lui de veci, acesta îmi răspunsese indiferent, cu o ironie greu stăpânita că nu acolo trebuia să caut eu textul dorit... Dommage! am făcut eu, înțepat. Va să zică
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
știrbi naturalețea textului. Începând de la titlul mult prea tehnic: "Așa sunt faliile mele. De aceea le iau așa cum vin, din fluxul normal, inevitabil, al trăirilor, le conștientizez puțin și le scriu... În chip secret, eu cred că în fiecare falie zace un roman potențial extraordinar." De aici secvențialitatea, fragmentarismul, sincopele atât în conținut cât și în construcția cărții. Un fel de falsă promisiune, romanul se încheagă până la urmă și chiar ai impresia unei cărți rotunde, dar acesta este efectul exclusiv al
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
care conține un erotism intens ori care chiar descompune dragostea în gesturi violent-pasionale și adicte, făcând din ea o mistuire (uneori, și o tămăduire). Acest tip de deșert necanonic se prelungește și se infiltrează până în Italia, în vila părăsită unde zace muribundul ars care își rostește povestea de dragoste, unind istoria deșertului cu aceea a războiului și cu povestea infirmeriei improvizate. De la Cairo și de la deșert învață Almâsy inclusiv cum un bărbat pustnic poate deprinde erotica extremă, întrucât maestrul lui Almâsy
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]