7,506 matches
-
ea e volatilă, insesizabilă, indestructibilă. Ea se amestecă cu aerul. Pe vremea arhitecturii, ea se făcea munte și lua cu nădejde în stăpînire un veac sau un loc. Acum ea se face stol de păsări, se împrăștie în cele patru zări și ocupă dintr-o dată toate punctele văzduhului și ale spațiului", colorează un discurs de bun simț cultural, aș zice. Care face din citit un ritm de viață. E o cîștigare a bunăvoinței în aceste rînduri de început de carte, făcute
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
purtătoare de mesaj dincolo de conotațiile care pot fi asociate sculpturii în exercițiul direct al lecturii.Diversitatea materială și unitatea formală a acestei sculpturi arată, cel puțin la un prim contact, o încercare de îmblînzire a firii, a stihiei materiei, în zarea unui orizont spiritual care transcende specificul frust al substanței concrete din care obiectul se naște. Dar dacă îi lipsește ceva sculptorului, în sensul apartenenței sale la generația 80, dar îi confirmă consubstanțialitatea cu generația 70, sînt jocurile imaginative, bucuria ludică
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
Naturalețea, firescul unor gesturi dintr-o bucată, pe care nu le înmoaie ezitări de tot felul, sînt ceea ce poezia, așa cum a înțeles-o, o vreme, Geo Bogza, are de redobăndit. Dincolo de flama scandalului căutat, se văd și mai bine aceste zări pe care le amînă fricile noastre de faptă, într-un poem-conversație povestită, circulînd alte sentimente decăt violentele iubiri pentru care debutul lui Bogza plătește. Am în față manuscrisul evocării, fiindcă nu scrisoare este, De vorbă cu M. Blecher, apărută în
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
erijată în matcă absolută a operei, valoarea ei literară a fost neglijată." Până aici a fost refuzul. Să cităm în continuare propunerea, incitantă, a Monicăi Spiridon: „Compartiment de sine stătător - însă nu insular -al creației, gazetăria eminesciană trebuie așezată în zarea operei întregi, așa încât să se vadă articulațiile solide ale întregului. Analiza poate demara, convergent, dinspre publicistică spre restul operei și invers." (p. 5) În măsura în care se ține de cuvânt (și se ține!), Eminescu sau despre convergență e un eseu inconturnabil. Nu
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
atât în comunism cât și în lumea haotică de astăzi, fluturii își ard aripile la lumina unor lămpi artificiale. „De asta am făcut acest spectacol, ca să sting lumina ucigașă și să deschid fereastra ca să intre soarele". Putem privi mult în zare și greu am mai putea zări, la orizont, un asemenea punct de pornire pentru o creație, indiferent de natura ei. Și cum persoana creatorului este cu totul aparte în actualul context cultural, tot astfel este și opera sa. Dar muzele
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
prin nimic de Coșbuc: tabloul e concentrat, schițat din cîteva linii, o guașă impresionistă. Melodia discretă topește contururile, întîmplarea ajunge la noi sub forma unor vagi impresii: „Abia o creangă s-a mișcat, Și-n freamăt lung, neașteptat,/ Lumina-n zări se stinge.../ Un roi de frunze joacă-n drum -/ Tot codru e-un vîrtej acum,/ Și eu pornesc a plînge...// Cad în genunchi, prins de fiori... Răzbubuind din nor în nor,/ Un trăsnet se descarcă! Zic Tatăl nostru și Grivei/ Se
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Mucaliți și deopotrivă bine așezați în spațiul literaturii, protagoniștii dialogului se întind pe 10 pagini din revistă (din 295!) fără a cădea în păcatul plictisului. Matei Vișniec se dovedește același intelectual atras de toate zările culturii: de la clocotul pitoresc al Bucureștiului și pînă la forfota elitistă a Parisului, de la atmosfera Cenaclului de luni și pînă la culisele Festivalului de la Avignon, nimic nu scapă ochiului vorace al dramaturgului român. Întrebat dacă în devenirea unui artist perseverența
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
Chiar și emoțiile: „Doamne al lor, emoțiile mele sunt mai adevărate/ decât aceste cărți care mușcă ziua și noaptea din mine/ drumurile mele printre oameni/ întâlnirea cu femeia/ iubită frigul pe care îl îndur, căldura care mă alungă/ de pe țărmuri zările sufocate de cei așteptați/ dimineața/ aceasta în care am umblat cu picioarele prin iarba din/ jurul casei păsările astea sunt mai adevărate/ decât cărțile care mușcă ziua și noaptea/ din mine/ Doamne al lor, dar eu nu pot să aleg
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
sa... în afara faptului că-și trăiește viziunile ca pe un film, rulat din secvență în secvență ca pe o poveste continuă. Iubirea pierdută este încă așteptată, are multe ceasuri ce o pot întoarce cândva, iar corabia se vede încă în zare!
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
miracol, dar pînă la urmă rămîi, nu rareori, cu senzația aridă că în dosul profanului nu se află decît vidul.) În primul rînd, realitatea dublă de sus, din munte, percepută pe latura lui profană. După o lungă perioadă cenușie, cu zările închise, în cer se deschide brusc „o fereastră a Postăvarului”: „Se sparg norii! Se ridică ceața! [...] ... de la Cabana Sașilor veneau strigăte, care anunțau soare și lumină. Se vede Brașovul! Se vede Rîșnovul!» povesteau cu uimire oamenii... Grupuri de schiori coborau
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
anunțau soare și lumină. Se vede Brașovul! Se vede Rîșnovul!» povesteau cu uimire oamenii... Grupuri de schiori coborau în grabă spre S.K.V., să se încredințeze de miracol”. Iar, succesiv, aceeași realitate pe latura ei sacră, negînd-o pe prima: de la o zare la alta, „prin porți de lumină”, oamenilor „buimăciți” li se arată un Ierusalim plutitor, vîrtos închegat, ca în Psalmi (122, 3) și în Apocalipsă (21, 10): „«Priviți!» strigă cineva. Zarea se despicase și un cerc plutitor de lumină albastră se
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
realitate pe latura ei sacră, negînd-o pe prima: de la o zare la alta, „prin porți de lumină”, oamenilor „buimăciți” li se arată un Ierusalim plutitor, vîrtos închegat, ca în Psalmi (122, 3) și în Apocalipsă (21, 10): „«Priviți!» strigă cineva. Zarea se despicase și un cerc plutitor de lumină albastră se deschidea ca un oraș fantomatic printre nori. Draperii de fum se dădeau deoparte, zidurile de ceață se năruiau. O cetate scînteia în soare cu acoperișuri de metal, cu suliți și
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
pînă la noi lumina strălucitoare de pe plăcile metalice, cu care e acoperit. În față orizontul era închis de cele din urmă ramuri ale rîpoșilor munți de marnă cenușie ai Neamțului, care se întindeau ca o fișie de fum plumburiu pe zarea cerului depărtat... Alăturea în umbra depărtării, stătea nemișcată și gînditoare, pare că, vestita Cetate a Neamțului, cetatea lui Ștefan, martoră nepieritoare a gloriei noastre trecute.” (Amintiri dintr-o călătorie, I). Nimic nu lipsește - nici figurile tocite prin uz, mai ales
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
și studiourile private, printre care și cel al lui Paul Wenninger, unul dintre artiștii prezenți în noiembrie la București, la Austrian Dance Days. Pentru a ilustra faptul că ambientul cultural al Vienei este prielnic și unor artiști veniți din alte zări, Forumul Cultural Austriac ne-a adus spectacolul Made in Russia, conceput și interpretat de Andrei Andrianov și Oleg Soulimenko, acesta din urmă locuind actualmente la Viena. Un performance pornit de la biografiile celor doi, legat de întâlnirea lor cu cineastul francez
Zilele dansului austriac by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5083_a_6408]
-
cât se diminuează această rezervă, a celor ce sunt în afara cunoașterii utile, cu atât crește vina. Nu pe altă logică se sprijină predicile cumpătării. Ai tot ce-ți trebuie este o formă de astâmpăr. Dincolo de eclectismul simbolurilor, bătând în multe zări, e felul cel mai esențial în care Oul dogmatic recuperează mesajul creștin. Folosul lucrurilor nu se confundă cu folosința, iar rostul pentru care sunt făcute nu-i același cu îndreptarea pe care le-o dăm. Așadar, tâlcul oului, un soi
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
se propaga din interpretările sale, sfidînd contingentul. L-am auzit cîntînd ultima oară, cu doi ani în urmă, pe o colină de la marginea Sighetului, cînd se știa deja grav bolnav. Vocea sa avea amploarea unei rezonanțe a peisajului înverzit, a zărilor largi. În vălurirea amară a unui bocet, era evocată soarta celui ce pleca din viața pămîntească, întins în copîrșeu, singur, alături doar cu Dumnezeu. Cutremurătoarele imagini melice au stîrnit lacrimile ascultătorilor. Era despărțirea cîntărețului însuși de lume, seninritualică, așa cum cerea
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
repetat și cu mare atenție cauciucurile de suprafața apei, iar la un moment dat sări pe neașteptate de pe scara de frânghie pe motoretă, demarând furios. Începea să se lumineze. Isac era mâhnit. Într-un sfert de oră, motoreta dispăruse în zare. Isac mai apucă să doarmă o oră. A doua zi îi povesti radiotelegrafistului ce i se întâmplase noaptea trecută. Acesta ridică din umeri, dar fiindcă Isac tot insista, începu să râdă. O oră mai târziu, tot vasul știa că Isac
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
-se frenetic, pentru ca mai apoi să coboare din nou. Isac se uita la păsări și își dorea să poată alege la fel ca ele unde să zboare și unde să se oprească. Visa să zboare în urma vapoarelor sau departe în zare. Fără să-și dea cu adevărat seama, începu să imite bătăile de aripi ale albastro- șilor. Boțmanul îl văzu întâmplător și chicoti, căci Isac nu-și dezlipise picioarele de pe punte... Traducere realizată de studenții din anul II ai secției de
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
Spre deosebire de alții, eu nu sunt atât de surprins de anumite plecări din partid”, a declarat, joi seară la postul B1 Tv, președintele Senatului, democrat-liberalul Vasile Blaga, susținând că acestea nu sunt decât migrări spre alte zări, în speranța falsă de asigurare a unui loc ”mai călduț” în Parlament. ”Guvernăm în cea mai dificilă perioadă după al Doilea Război Mondial. Am luat măsurile pe care le-am luat, ele au fost dureroase, sigur că oamenii au fost
Blaga despre ”trădările” din PDL: Plecări spre alte zări () [Corola-journal/Journalistic/45241_a_46566]
-
am reușit să explicăm foarte bine lucrurile acestea și atunci, o parte dintre colegi, cei mai tineri, în speranța, iluzorie după părerea mea, că își vor găsi un loc mai călduț pentru a fi realeși în Parlament, pleacă spre alte zări", a susținut Vasile Blaga. Deși regretă faptul că printre cei care au decis să părăsească PDL se numără și "colegi cu experiență în partid, oameni de 15 - 20 de ani în partid", decizia lor nu poate fi numită decât ”trădare
Blaga despre ”trădările” din PDL: Plecări spre alte zări () [Corola-journal/Journalistic/45241_a_46566]
-
atunci când un membru de partid nu se mai regăsește în ideologia respectivei formațiuni, în măsurile luate, cel mai indicat este să plece și să înființeze un alt partid, precizând că el nu va părăsi PDL " Nu mă duc spre alte zări în speranța de a-mi găsi un loc mai călduț", a afirmat democrat-liberalul Vasile Blaga.
Blaga despre ”trădările” din PDL: Plecări spre alte zări () [Corola-journal/Journalistic/45241_a_46566]
-
perechi de-ntinse mâni. Trudit sub veghea ta-ngenunchiu Troiță din bătrâni. E drumul lung de unde viu, De unde și de când nu știu, Iar drumul necălătorit S-afundă-n infinit. Și taina - singură i-o știi: Cu întreite mâni de lemn Îmi scrii pe zările pustii Izbăvitorul semn. Tu umbră n-ai să mă umbrești Troiță zugrăvită, Tu nu ești verde și-nverzești Nădejdea veștejită. Și parcă lemnul tău sărac Deodată se destinde Și crește uriaș copac Tot ceru-n brațe de-l cuprinde. Sus
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
poduri!/ Mi-a mai rămas și-un ram de tei./ Îl vrei, stăpâna mea, îl vrei, / aici, pe câmpul unde în vechime zeii/ n-au trecut decât călări,/ unde pietrele-și arată colții albi, și iarba/ fuge speriată-n verzuiele zări?...” (Amfion constructorul). Lepădarea naturii de îndrăgostit, și a îndrăgostitului de toate posesiunile lui ia dimensiunile unui joc cvasi-cosmogonic, în care toate se reașază sau, mai curând, își caută locul, deranjat prin căderea dintr-o stare zeiască, de început. În zămislirea
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
și cărți interzise, dar și convorbiri amiabile cu Victor Achim și Ilie Merce. Zeci de scriitori care petreceau cu frenezie laolaltă, fie acasă, fie la restaurantele și casele de creație ale Uniunii până în decembrie 1989, s-au spulberat în patru zări chiar în primele zile ale lui 1990, uneori cu ură de moarte. Locotenenți ai lui D.R. Popescu, oameni livrați integral, chiar decenii de-a rândul, siajului partinic au devenit peste noapte aprigi acuzatori ai foștilor stăpâni. Am participat la zeci
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
patru sau șase, numai cu pișcoturi de casă, ceva aperitive și prăjituri, mai mult sau mai puțin udate cu ce îngăduia piața, de la „Ruon de”, un rom vietnamez infect, până la zaibărul de la țară. Ca să nu mai spun de vinul spumos „Zarea”, care se vindea la... florărie și care te balona falstaffian la modul criminal. Aaaa, dar stai așa: nu zici c-am dat-o gata, prin 1987-88, pe micuța, drăgălașa Anke Pfeiffer de la Akademie für Wissenschaft din Berlinul de Est, cu
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]