1,953 matches
-
putea mai face dacă tu nu vrei și pace - sau cum ași putea întoarce realul în ireal - și nu oricum, si primăvară nu mai vine - rugîndu-mă de timp să nu mă chinuie - mă doare - mă doare ... , și tot răul și zbuciumul din mine, aceasta rană a dezonoarei noastre în veșnică flacăra a iubirii. Cineva poate ar zice - poate și tu - căci prea dramatizez acest fapt împlinit. Azi noapte un vis groaznic m-a facut din nou să sufăr - erau ca niște
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
tine, ce s-a întîmplat cu tine de te pîngăresc acele mîini reci și perfide aruncîndu-te-n dizgrația lor de oameni răi - ca niște scîrbe cu ochi de iele și dinți de șarpe și plini de viermi. De ce oare! ... - e mult zbucium și jale-n mine - băiat bătrîn - povara-i grea și timpul nu-mi mai vine! De ce oare - nu mi-e bine! Nu mai am curajul nici să gîndesc - mie frică și de mine. Stau așa și sufăr încet dar bine
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
acea pădure virgina o fi așa opaca și rece ce-mi acoperă privirea și văzul dincolo de iubire. - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit și învălui cu brațele tale de fier - sînt fără vlaga - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afara - cu zbuciumul din mine înțeles căci eu mă bat cu tine - timpule - mă oropsești zidule - e oare vis sau e destin - în lupta mea cu el cu tine timp, destin în oboseală voastră languroasa și vicleana - nu fi perfida - oare de ce - de ce
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
iubești pe cineva și îl pierzi, îl cauți mereu. Marea este o atracție, iar noi, cei din alte părți ale țării, nu-i rezistăm, și o căutăm mereu. Știm că de acolo pornește melancolia. Dar, tot de acolo, pornește și zbuciumul valurilor. Sufletul domnului Stan este unul zbuciumat. Lectura paginilor de dragoste este inedită și autorul încearcă să ne descrie lupta sa cu destinul implacabil, care ne demonstrează că în viața oricui se întâmplă ca oamenii să vină și să plece
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
tăceri m-aș fi stins, Niciun tren spre zenit n-aș fi prins, N-atingeam, prin cuvânt, nemurirea! Scufundată-n noiane de ceață, Mă pierdeam printre nori, căutând Galaxia de sori tremurând, Rămâneam doar o tristă paiață. Și atinsă de zbuciumul sorții, N-aș avea un refugiu stabil, Aș dansa un tango inutil, Așteptând vălul tainic al morții. Referință Bibliografică: DACĂ TU NU ERAI... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1583, Anul V, 02 mai 2015. Drepturi de Autor
DACĂ TU NU ERAI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371302_a_372631]
-
din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți/ de atâta privit spre spațiul virtual". (Caprioara nebună) Nu de puține ori, căutându-ne sinele, ne putem rătăci prin labirintul vieții. George Roca are capacitatea de a limpezi zbuciumul sufletesc, stăpânind parcă o iarbă a fiarelor cu care dezleagă tainele omenescului din noi, netezind drumul spre lumină și însuflețind versul pe care ni-l dăruie. Nu de puține ori am admirat ținuta verticală a omului George Roca răsfrântă și
GEORGE ROCA: „POEME BILINGVE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344736_a_346065]
-
umblă desculță prin gând și cântă a nemărginire. Și doare-acest nod de curând pe care nu-l poate desface decât mâna ta și mă dor și-aceste poeme, stângace ce-abundă cu toate de dor. Mă doare această risipă de zbucium, de zgomot, de timp și zborul tardiv cu-o aripă prin cel mai ciudat anotimp ce are și iarnă și vară și toamnă-n același buchet legate cu-o umbră de sfoară. Mă doare-acest cerc incomplet... Referință Bibliografică: Cântec (7
CÂNTEC (7) de AURA POPA în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344797_a_346126]
-
Gomboș Publicat în: Ediția nr. 16 din 16 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Omul zilelor noastre se luptă pentru a nu pierde sentimentul transcendenței. Ideea că este pe pământ pentru un sens care depășește viața lui precară de aici, e zbuciumul lui. El se adaptează imanenței, veacului. Efortul luptei spre a nemuri îi ia locul o practică, pe care o ideologizează, în vederea realizării fericirii terestre. La el, acțiunea capătă un primat asupra contemplației. „Homo Faber” triumfă asupra lui „Homo Sapiens”. Nu
DESPRE RAPORTUL INTELECTUALILOR CU BISERICA, ASTAZI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344936_a_346265]
-
lacrimi calde, timide, mă înfior Casa cu prag de vise cu dragoste-mi pătrunde În dulci vedenii strânse-ntr-o oază de lumină ! Cu pașii osteniți mă-ndrept spre clipe-astrale Când mă răsfață, tainic, o pace ce-i străină De zbucium, de neliniști, de temeri abisale. Casa cu prag de vise, mirifică grădină... IZVORUL... Undeva, la poalele munților sub vraja cristalului susură, de taine plin, izvorul revărsat în cascade de duioșie și-n mângâieri divine... E izvorul inimii căușul palmelor mele
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
are o încărcare sublima, care servește drept scenă pentru rolul tainic pe care natura îl plămădește pentru oameni. “ Fuego - momente de relaxare în Munții Făgăraș Liniștea sufletului, a minții, a spiritului creator e desăvârșită de ceasurile ce vin după un zbucium deplin, după emoțiile intense, după momentele de muncă asidua și roditoare. Această stare de relaxare completă naște noi și noi pasiuni și mai presus de toate, te face sa redescoperi și acorzi o altă însemnătate valorilor proprii. Turneul național de
MOMENTE DE RELAXARE IN MUNTII FAGARAS de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345776_a_347105]
-
mângâiat pe creștet! BALADĂ PENTRU ADOLESCENȚI (George Roca) (fiului meu) Eu te-nțeleg prea bine, chiar și-atunci când nu mi te destăinui. Știu ce gândești! Fost-am și eu pe-aceeași stradă pe care îți plimbi pașii! O, dulce adolescență, zbucium și reverie, și dac-ar fi să fie, mâine-aș schimba cu tine s-o iau de la-nceput! Observ că-ți pare rău după copilărie și ești mâhnit, parcă esti scos din fire... Gândești adolescent A ta privire zboară discret
STRADA NOASTRĂ LUI GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345828_a_347157]
-
pe el. Se întinse lângă fată și începu atacul direct, atacul frontal, asupra unei redute care voit se lăsa cucerită. De data aceasta dragostea dintre cei doi a fost plină de pasiune, cu clipe succesive de liniște sufletească sau de zbuciumul trăirilor celor două suflete ce-și transmiteau unul celuilalt sentimentele, temerile sau bucuriile momentului, când fiecare sărut sau îmbrățișare era o comunicare cu simțurile celuilalt, cu gândurile lui, devenea un răspuns sau o întrebare. Trăiau momentul cu bucuriile și clipele
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347818_a_349147]
-
de protocoluri, promotor cultural, traslator sau traducător. Romă, orașul visurilor mele... unde îmi duc veacul de aproape 17 ani! În ultimii ani am început să scriu poezii și în limba italiană. O parte din ele sunt zvâcniri interioare, iubire sau zbucium. Altele le-am dedicat cu mult drag soțului meu. Am avut admiratori ai poeziei mele (Vântul - Îl Vento) personalități precum cantautorii Renato Zero și Lucio Dalla. Poate într-o zi relația se va materializa într-un proiect... o nouă melodie
LIRICA IUBIRII de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347310_a_348639]
-
aleargă/ unele după altele” („ce dimineață”), pentru că „doar una... încetinește/ se lasă sărutată.../ La mulți ani, mamă!”. Se pare că această din urmă amintire, care a generat și altele de acest fel, au determinat autoarea să încheie capitolul printr-un „zbucium” dureros, pe care toate persoanele sensibile îl simt în toată adâncimea lui: „... zbucium ce țipă departe/ pământul mirosind a moarte/ tăinuind o altă tăcere/ resturi de vise/ un băț de chibrit/ o durere”. Spre deosebire de poeziile cuprinse în acest capitol și
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
La mulți ani, mamă!”. Se pare că această din urmă amintire, care a generat și altele de acest fel, au determinat autoarea să încheie capitolul printr-un „zbucium” dureros, pe care toate persoanele sensibile îl simt în toată adâncimea lui: „... zbucium ce țipă departe/ pământul mirosind a moarte/ tăinuind o altă tăcere/ resturi de vise/ un băț de chibrit/ o durere”. Spre deosebire de poeziile cuprinse în acest capitol și de cele publicate în volumele amintite mai sus, cele ce urmează în capitolul
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
respire cuvântul/ rătăcit în cerul gurii/ și împietrit/ în noaptea când înfloream/ m-am rătăcit în tine/ primăvară/ și am învățat numele tău/ iubire...”. Acasă, „neobservată,/ iubirea mă arde/ rămâne tăcută pe val/ o lume de vise ascunde/ și-un zbucium răscolind ireal/ e oarbă cărarea spre tine/ e orb și doru-n pustiu/ tăceri - disperări scuturate/ prin gânduri ce nu se prescriu/ Acasă „tremură plăcerea vie, se dezmiardă-n tinerețe,/ chiar de-i veștedă și tristă,/ poartă-un rest de frumusețe
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
n-am trecut urc muntele și apoi văd ce se deschide în zare între zenit și nadir laturile piramidei uneori se înnegurează muchiile devin ascuțite le ating și creasta gândului redevine ocean o clipă mai târziu - cât o viață netrăită zbuciumul continuă declar pace cu gândacul prezentului îl privesc mergând pe tavanul dormitorului cade și el în clipa în care pasărea nopții își deschide aripile visurile toate îl învelesc și-l dau de pământ ca pe o cheie magică a vieții
PRAG PUTREZIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347399_a_348728]
-
bune, mai fericite, mai pline de viață... E noul meu scop. Acum trec prin ceața amintirilor, prin umezeala regretelor, prin gerul care-mi întunecă gândurile. E noapte. O noapte de după trecerea în noul an. O noapte de singurătate clasică, fără zbucium, fără speranțe. Secundele zboară, adunându-se în ani... prea mulți și prea grăbiți... Cum ar fi oare drumul fără obstacole, fără încercări? Unde s-ar mai integra sentimentele, trăirile, emoțiile?! Avem de trăit aventura în toată splendoarea și hidoșenia ei
UN NOU ÎNCEPUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348786_a_350115]
-
Ne-am auzi gândurile și am ști așa ce ”aglomerație” s-a creat într-un spațiu așa de mic(ca să nu zic haos). Ne-am face mai atent alegerile și ne-am cunoaște suficient de bine pe noi înșine. Adormirea zbuciumului interior și cunoașterea sinelui în atare condiții devine posibilă. Acum înțeleg de ce oameni din istoria și cultura noastră veneau și se retrăgeau aici. Rămâneau cu ei înșiși. Din această liniște a locului își trăgeau energia de a ”răzbate” într-o
SĂTUCUL LINIŞTILOR NOASTRE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348813_a_350142]
-
zece ani, până la moarte, cu multe privațiuni și umilințe, pe care cel condamnat să nu mai poată face nimic, pentru slujirea căreia s-a consacrat cu întreaga ființă, i-a petrecut în însingurare și mare tensiune interioară și lăunitrică, un zbucium ce nu i-a îngăduit nici măcar terminarea unor lucrări teologice, de mare însemnătate, de care s-a preocupat, între care un amplu tratat mariologic. După cum am spus, Securitatea consemna toate predicile Episcopului orădean, astfel că în dosarele sale din arhiva
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. DR. IOAN MIRCEA GHITEA, EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960). MONOGRAFIE ISTORICĂ, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, 2012, 410 PAG de STELIAN [Corola-blog/BlogPost/348844_a_350173]
-
mândra tinerețe, Pe trupuri ca de zei, Veșminte îndrăznețe. În florile dorinței Stamine de candoare Și arșița ființei Prea mult risipitoare. Vâltoarea vieții fură Toți anii plini de floare Și soarta nu se-ndură... Amară întomnare! Cireși prin anotimpuri Cu zbucium în rafale, Lăsăm în urmă muguri Cu seve-adânci, vitale. Vor înflori-n lumină Și ne vor da de știre, C-adânca rădăcină Trăiește întru 'nnoire! Referință Bibliografică: Au înflorit cireșii... Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1580, Anul
AU ÎNFLORIT CIREŞII... de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348941_a_350270]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > LAUDĂ BRAȚELOR Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 416 din 20 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Privesc mâinile tale Două făclii care luminează sufletul dincolo de aparente. Două izvoare de forță și tandrețe, de zbucium și noblețe. Brațele tale cuprind întreg universul și împletesc o mreaja, unde mă simt ca o nimfa învăluita în mătasă. Lasă brațul să mă culc pe el, să simt cum ma fluidizez și mă amestec cu sângele tău care prinde
LAUDĂ BRAŢELOR de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346780_a_348109]
-
filozofiei Parinților Bisericești latini și greci, cititorul făcând cunoștință cu nume ca: Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Tertulian, Dionisie, Sfântul Ioan Damaschinul, Sfântul Ambrozie, Boethius, papa Grigore cel Mare, și mulți alții. Cercetând substraturile acestor mici digresiuni, cititorul va recunoaște zbuciumul luptelor metafizice, dintre apologiile Patristice și obstinația reflexelor filozofale ale cercurilor intelectuale păgâne. Interferând istoric, ca un fir roșu pornind din suburbiile medievale și continuând până spre finele secolului XII. Luând pulsul acestor încrâncenări, cititorul este in-vitat pe urmă, într-
FILOZOFIA IN EVUL MEDIU de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346900_a_348229]
-
continuat și continuă - mai ales acum după recâștigarea libertății cuvântului - să aducă laude înălțătoare și slăvitoare lui Dumnezeu, evocări ale frumoasei tradiții a sărbătorilor creștine, dar și rugăciuni sau adevărate confesiuni în care sunt dezvăluite toate frământările, greșelile, rătăcirile, tot zbuciumul sufletului omenesc păcătos, cu care - la cine aleargă să fie ajutat să meargă spre desăvârșire? La Cel fără Început și Sfârșit, la Cel ce trăiește înafara Timpului, la Creatotul Universului, care sub Chipul Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh
ANTOLOGIE -POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346914_a_348243]
-
morții În urma lor cadavre se-nșiră tăinuind Omenitatea sumbră îngenunchiată sorții. O dâră de mizerii în urma lor purtând, Mai negri ca disprețul pe săbii lunecând. VI Încet își încordase penultimul străjer Trompeta cea de groază împrăștiind sentința, Sub dealurile-n zbucium, dorm spaima și fiorul Cu moartea-n fruntea oștii cerșindu-și biruința; Eu mă-nfior privindu-i, tresar la orice semn Ce liber i-ar sloboade din gropile păgâne Cu miile de-a rândul legați de-un sfânt blestem. Dar iată
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]