1,107 matches
-
pomenire: prof. Ioana Irimia, Laurenția Poenaru, Rodica șcraba, Constantin Chirilă, precum și Fabrica de Morărit și Panificație „Pangran” Iași. Măicuța aștepta, parcă știa că trebuie să vină cineva. Era prin curte. Mereu cu treabă. Se simțea presată de timp. în sufletul zbuciumatei mame, presimțirea că nu-și va mai vedea fiul, devenea tot mai grea, mai apăsătoare, cumplit de dureroasă. Iar în timpul puțin pe care simțea că-l mai are se gândea la ce trebuie să facă pentru ca fiul Ilie să fie
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în timpul puțin pe care simțea că-l mai are se gândea la ce trebuie să facă pentru ca fiul Ilie să fie liber. Unde să meargă? Ce drum să facă? La ce uși de palate să mai bată? Câteva din aceste zbuciumate gânduri au rămas înregistrate pe casetă audio și rămân zguduitoare mărturii de nepăsarea oamenilor politici, a guvernanților, față de soarta Basarabiei și a pământului Sfânt românesc înstrăinat, furat,abandonat, și chiar donat.................. „Plec la Chișinău, la parlament, dar încă o dată la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
locomotori, îi așteaptă pe cei 24 de pelerini care peste câteva minute vor pleca spre Franța. E ora cinci dimineața; a început să se crape de ziuă și Bucureștiul trezit din somn se pregătește să înceapă o nouă zi a zbuciumatei sale existențe. Afară e răcoare, dar se anunță o zi senină și luminoasă de primăvară. În fața sediului “Caritas” e mare forfotă. Una după alta sosesc mașinile cu bolnavii și însoțitorii lor, aduși din colțuri ale capitalei. “Bună dimineața»! «Lăudat să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
eroic în apărarea simbolului național. Adevărați eroi, domnule! Cinste lor! Eternă recunoștință! Patria ubi bene! (Patria este acolo unde mi-e bine!) Și lor le era foarte bine. Dormeau somnul nevinovat al întâilor născuți. După un somn reparator, scurt și zbuciumat, presărat cu vise fantastice în care predominau scenele sângeroase cu lupte la baionetă împotriva ungurilor hrăpăreți ca la Mărășești, pe Siret, împotriva nemților, care nuș' ce naiba mai căutau și ăștia pe-aicea în sfârșit nepoții lui Attila erau făcuți harcea-parcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
deplină. Întreaga natură își făcea somnul regenerator, pregătindu-se pentru o nouă activitate intensă. Sus, pe firmamentul ceresc, stelele mici și jucăușe își făceau rondul de noapte, supraveghind ca niște bodyguarzi conștiincioși liniștea și integritatea materiei vii de pe pământul nostru zbuciumat de seisme geologice și sociale. Acolo, undeva în miezul pământului, ca și în cele mai de jos straturi sociale, era o stare de agitație și nemulțumire ca un huruit îndepărtat, prelung și rău prevestitor. În această acalmie nocturnă cu consecințe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
semnifice faptul că afacerea s-a încheiat, iar mai departe fiecare să-și vadă de treaba lui conform înțelegerii. Era cald și frumos; o zi luminoasă cu un imens cer albastru, de unde soarele își trimitea căldura binefăcătoare peste planeta noastră zbuciumată. Tulburarea crescând în intensitate, și presimțind ce o aștepta, vrând printr-un gest hotărât și disperat să-și salveze viața, pisica printr-un efort concentrat și-a înfipt cu putere, brusc, dinții ascuțiți în palma șintărului. Acesta, luat prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Viața Și ideile și rostul toate țării-i aparțin... El înseamnă pentru țară ce înseamnă dimineața Pentru smulgerea din noapte a poporului român. Câte secole lucrară energiile omeniei Unui neam cum e al nostru, ca să-l dăruie din nou Devenirii zbuciumate, glorioase a României, Pe acest bărbat de geniu, și neînfricat Erou!“ („Ceaușescu“, Vatra, ianuarie 1988) FELEA Victor Scriitorii noștri au înțeles, cu profundă seriozitate, îndemnul rostit de tovarășul Nicolae Ceaușescu la recenta Conferință națională a scriitorilor de a crea o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
vechi realizări care în acest răstimp atât de scurt au schimbat fața țării.“ („Cetățean al Republicii“, Scînteia, 30 decembrie 1958) „Poporul român s-a identificat cu politica partidului său comunist pentru că acest partid a fost și este singurul din istoria zbuciumată și de atâtea ori tragică a națiunii noastre, care a spus adevărul la bine și la greu; care n-a făgăduit în gol, ci a mobilizat; care n-a ascuns, ci a indicat calea de rezolvare; care n-a fâlfâit
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
este nimic întâmplător, așa au fost făcute Legile cu un scop precis! Ceea ce are de făcut astăzi societatea românească este de a pune din nou în prim plan problema unei lumi mai bune și mai drepte. Din toți acești ani zbuciumați se poate trage concluzia că nici socialismul care a fost nu a dat rezultatele așteptate, nici revenirea la un capitalism sălbatic n-a fost de bun augur. Soluția trebuie găsită între aceste două sisteme, soluția corectă există și se poate
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
săruta îndelung, îl conducea în sufragerie ; îl punea pe canapea, se așeza lîngă el și, ținîndu-i în continuare mîna strîns, dar de data asta punîndu-i-o în poală, începea să-i istorisească pentru a nu știu cîta oară episoadele din viața zbuciumată pe care o dusese. Acesta era, de fapt, modul în care îl liniștea pe Daniel, pentru că, o dată povestea începută, băiatul asculta fermecat tot ce îi spunea, cu un interes și cu o supunere destul de greu de priceput pentru agitația vîrstei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
viața comunităților rurale, din înțelepciunea experienței de viață pe care vârstnicii o împărtășeau copiilor și tinerilor, din credința adânc sădită în sufletele trăitorilor de atunci... Munca Moto: ,,Sfânta muncă e aceea, Ce răsplată-n ea-și găsește”... În îndelungata și zbuciumata dăinuire a poporului român, munca trudnică a fost aceea care i-a asigurat supraviețuirea și statornicia pe aceste meleaguri bântuite de furtunile învârtejite ale istoriei. Truditorii pământului, care își lucrau țarina cu dragoste și sudoare, au învățat din experiența milenară
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bariere. Numai ungherele unde se jucase Nicky cu Alin odinioară mai păstrau amintiri plăcute. Patul în care era așteptat Valentin la ore târzii îi părea un obiect lipsit de valoare sentimentală. Numai cerul rămăsese același. Trebuia să treacă și peste zbuciumatele amintiri și chinuitoarele iluzii. A. Cenușiul dezamăgirii Relația dintre ea și Valentin se răcise. În locul dragostei, în cuibul de nebunii se instalase indiferența și ura. Tot ce fusese frumos între ei, înfiripat cu migală în zeci de zile și nopți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
urmă cu vreo trei decenii, prin romanul Ziua magnoliilor viscolite, Constantin Munteanu ne-a spus că "așa s-a înnobilat oțelul fostei industrii grele românești" și, din dragoste și ură, solidaritate și indiferență deopotrivă, s-a decantat aurul sufletelor noastre zbuciumate, ale celor care am populat Gulag-ul României anilor '70-'80. Acum, el ne-o repetă, republicându-l. Ce s-a ales din oțelul nobil, ajuns fier vechi, și cât aur a mai rămas în sufletele celor care am supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-n stânga. Deci, telegrama ta. Am izbucnit în plâns. Scumpa mea, îți dedic aceste ultime ore din an; bineîn țeles că o să ciocnim un pahar, noi două, peste capetele aplecate ale celorlalți; peste spațiu, inimile noastre se vor întâlni, zbuciumate și îngrijorate, dar credincioase. Să se sfârșească acest coșmar și să fim iar împreună! Este o urare, e singura dorință pe care mi-o pun; dar știu din experiență că dorințele cele mai fierbinți se împlinesc foarte rar. Să fie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de Medici și Naturaliști Iași (unde o perioadă a fost secretar al Societății și revistei pe care o edita), Societatea de Biologie, filiala Iași, Societatea de Istoria Medicinii din București și Societatea de Istoria Medicinii din Paris. După o viață zbuciumată, cu multe insatisfacții ,adversități și frustrări diabolice, ce l-au obligat la un consum de energie fizică și intelectuală, dr. Constantin Bart a încetat din viață în ziua de 21 aprilie 1978, iar urna a fost înhumată în Cimitirul Eternitatea
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
dr. Ion Nicolau, personalitate complexă în care se reunea pregătirea de pediatru și om de laborator cu spiritul enciclopedic al Școlii Cantacuzino. Perioada în care Clinica Infantilă a fost condusă de prof. dr. Ion Nicolau a fost, probabil, cea mai zbuciumată din istoria sa: anii celui de-al doilea război mondial, refugiul și la întoarcere (1945), transformările profunde survenite după august 1944. Spitalele sunt preluate de Ministerul Sănătății așa încât iau sfârșit inițiativele particulare. Rămâne doar posibilitatea de a imprima caracteristici personale
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
treaba pentru care hotărâserăm să ne adunăm. Multe, alte amintiri și întâmplări au fost readuse după ani în lumina gândurilor și preocupărilor noastre. S-a petrecut în cadrul intim, aproape familial, care ne-a legat și mai mult de trecutul nostru zbuciumat, dar și de prezent și viitor, în noile condiții ale vremii noastre. La această adunare a participat și fostul nostru profesor și director Gh. V. Gâlcă. Când l-am invitat, m-a primit foarte călduros cu o ceașcă de cafea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și se ofereau să mă ajute. Era bine, dar emoțional sufeream cu toții, fiind departe unii de alții. Cu calm și echilibru moral și material îmi continuam viața și scriam lungi și duioase scrisori către fiică, așa cum scriam soției în tinerețea zbuciumată și amenințată de război! Ani întregi, un număr impresionant de scrisori au circulat între Bârlad și Paris, apoi de câțiva ani vorbim săptămânal la telefon, iar vara petrecem o lună la Bârlad sau în alte locuri, de preferință Cârțișoara-Făgărașului, de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lupte cu încrâncenare pentru a învinge greul din calea ei! N-am făcut rău nici chiar neprietenilor mei, i-am încredințat judecății Domnului, însă am luptat să-mi apăr cinstea, dreptatea și dragostea de viață! Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
odată cu întâlnirea noastră neașteptată, acel Dumnezeu a trimis în preajmă-ne trei semne bune pe care n-avem dreptul să le nesocotim. Puțini sunt cei pe care El îi anunță astfel. Ți-ai regăsit somnul nopții întru odihnirea sufletului tău zbuciumat. Ți-au înflorit mușcatele ca niciodată, întru bucuria sufletelor noastre curate, căci și florilor le trebuie curățenie în aer pentru a se înălța. Ți-a apărut deasupra ușii un cuib de rândunele pentru înnobilarea locului acestei întâlniri. Nu sunt coincidențe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
orfană?) a cunoscut un francez. Ea era foarte frumoasă, el era foarte inteligent și dintr-o familie nobilă. Se iubeau mult și erau o pereche minunată; au fost și ocrotiți de soartă, toate problemele care frământau pământul în acei ani zbuciumați ocolindu-i și pe ei și pe părinții tatălui meu. Fiind bogați s-au retras în Elveția unde au petrecut ani minunați, și eu, copilă fiind, alături de ei eram păpușa și sufletul atât a bunicilor, cât și a părinților și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a murit în 1955. Este înhumată la cimitirul Bellu din București, în parcela Eroilor Patriei. În memoriile sale descrie, în principal, năzuințele Basarabiei de a se desprinde de ocupantul sovietic, acestea fiind o cronică fidelă a unei epoci din istoria zbuciumată a Basarabiei. Amintirea ei a rămas mereu vie în sufletele zecilor de promoții de eleve de la Școala Eparhială. Au trecut peste 60 ani de la primul refugiu al basarabenilor și astăzi încă, în fiecare an, la 21 noiembrie, de hramul capelei
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
a stins din viață la Iași, la 28 mai 1986, chiar în ziua împlinirii vârstei de 72 de ani. Un ciclu de 72 de ani reprezintă a unitate perfectă de măsură a timpului cosmic la scara umană. După o copilărie zbuciumată, prin moartea prematură, la doar 37 de ani, a tatălui (pe când ea avea doar șapte ani, iar fratele său, George, trei aniă și după anii adolescenței marcați de lipsuri și de dificultăți, Lena Zubatăi urmează îndemnul familiei și se înscrie
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Națiunile Unite a ren)scut sentimentul c) statul evreu „nu va fi recunoscut printre celelalte națiuni”. În timp ce Israelul lupta pentru supraviețuire, În tot felul de dezbateri i se cânt)reau p)cațele și În special problemă palestinienilor. În acest secol zbuciumat, un mare num)r de oameni au fugit din numeroase ț)ri. În India, În Africa, În Europa, milioane de ființe umane au fost puse pe fug), str)mutate, Înrobite, Înfierate, aruncate peste granit), l)sate s) moar) de foame
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ni se prezintă de obicei, ci avea expresia unui om hăituit de destin, suferind, cu ochii holbați, fața crispată, pumnul strâns, privind parcă spre un viitor care nu promitea nimic sigur. Era fotografia compozitorului exilat, măcinat de Îngrijorările timpului istoric zbuciumat (secolul XX, Între cele două războaie), timp În care Își compunea creația. „Am pus În această operă toată substanța ființei mele, tot sufletul meu.“ Mă interesa această poveste a identificării lui Enescu cu Oedipe, care mă trimitea la ideea identificării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]