1,014 matches
-
ademeniri, cu bucurii și uimiri ascunse, speriat, derutat de neputința alegerii. Mulți ani am hălăduit în Bibliotecă trufaș, cu o semeție a ignorantului. Sfidam tainicele ei legi, credeam că ignoranța mea este mai puternică decât misterul ascuns, că voi putea zburda la nesfârșit, în necuprinsul ei. Că nu mă voi pierde niciodată. Că voi sfârși prin a o birui. Credeam că voi învinge Biblioteca, fiindu-mi menit să o îngenunchez, descoperindu-i toate cotloanele. După mai bine de treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
liber, descătușat. Se reducea acest dor de libertate la mici fronde juvenile, adolescentine. Ușor reprimate și sancționate de cei apropiați - părinți, rude, profesori ș.a. Încetul cu încetul devenisem docil. Mai bine spus, îmi recunoscusem țarcul în care aveam dreptul să zburd. Puteam să fac oricâte năzdrăvănii în țarcul meu. În facultate, am simțit și m-a înrăit sufletește, într-un fel, frica. Un altfel de frică, dar tot păcătoasă. Intrasem din nou la facultate, după un șir de rătăciri care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
năframe, dar și chimire. În spatele casei se mai află hambarul cu acaretul și tot felul de alte angarale. Am uitat ceva ? Casă, mîncare, bîrfă... Toate țin de spațiul domestic atribuit/impus femeii. Pe urmele acestor cuvinte și lăsînd imaginația să zburde dincolo de ele, se configurează astfel un adevărat matriă moniu, urmele unor preluări și domesticiri seculare ale căror eroine anonime au fost femeile. O viață privată strîngătoare, care a luat caimacul vieții publice războinice a bărbaților și a adunat grijulie ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
-te mai întâi cu tine însuți. Ca să știi unde te afli, trebuie să știi unde ai fost. Au friguri tragice cei care au descifrat invizibilul din noi. Încerc să-mi controlez gândurile. Dar îmi place și când le las să zburde în buiestru. Nu piramidele, ci caracterul se construiește cel mai greu. Intelighenția înseamnă substanța cenușie responsabilă. Să căutăm corbi albi. Poate există! În privința misterului marilor descoperiri, lucrurile sunt totuși clare. Nu contează mărul, ci capul peste care cade. Subconștientul este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
plictiseală ar putea fi înlocuită cu 60 de minute de iubire. Pe Don Juan îl pune pe fugă timpul și aspirația spre absolut. În rememorarea tinereții lor, bătrânii nu uită să spună ce donjuani feroce au fost. În privirile îndrăgostiților zburdă licurici. A doua căsătorie este adulter, ori pedeapsă? Cine își inițiază partenerul într-ale iubirii are loc rezervat în rai. „Iubiți și faceți ce vreți!” spunea Sf. Augustin. L am ascultat și uite ce a ieșit! După exuberanța tinereții, iubirea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Și, deodată, nu mai are chef de joacă. Navigația de pe Styx este garantată tuturor. Chiar și după ce coborâm în mormânt, cei apropiați aruncă în noi cu bulgări de pământ. Sper să fiu așteptat dincolo cu stegulețe și pancarte. In tinerețe zburdam singur. Acum simt că vine o urâtanie din urmă. Apropierea morții ne transformă în disperați, nu în filosofi. Pe termen lung, învinge tăcerea. Unele popoare îi dau și agoniei un iz de voluptate. Nu poți fugi prea mult din calea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
foc jucăuș în centrul tribului deasupra căruia incașii își frigeau copanele de bizon; în jurul lui o mulțime de copii, veseli și neștiutori; strânși de mâini, sar și țopăie până la extenuare. Ce frumos tablou!... Numai copii, naivi, nevinovați, exaltați și vioi zburdând odată cu flăcările ce se reflectă în bujorii din obrajii lor!...". Cu gândul la tabloul în centrul căruia ardea leanca, simți cum cineva îi ia încet cartea de care uitase... tot ca prin vis, un îndemn abia șoptit pe care în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
singur mă căznesc să conduc gospodăria. Mama e mai tot timpul tristă și nu mai are forța pe care o avea când trăia tata. Chiar ea mă sfătuia să mă căsătoresc. Casa e mare, grădina, livada, curtea, acareturile... Pot să zburde cinci-șase copii în ele, însă nu am găsit o fată potrivită. Acum e altceva, mă iubește și o iubesc. Are 22 de ani. Cu șapte ani mai tânără ca mine. Ca fată e destul de matură., interveni soția lui Bidaru. Veți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
termită în sucul propriu. Dureri de cap. Prima vacanță de primăvară redusă la o săptămână. Ninge peste florile acestei primăveri, în ajun de Florii, peste tot ce e mai pur. Fluștura ninsorii abundente acoperă orice perspectivă de a vedea primăvara zburdând pe dealuri și prin pădurile de-abia trezite din somn. Fulgii spulberați de vânt, îmi plesnesc, ca și atunci, în noiembrie acela, vitreg, năprasnic, obrajii. La trei ani de la trecerea lui I. în lumea veșniciei. Încerc să retrăiesc acele momente
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
domn întrebați?..." Trecuseră niște ani de la "plecarea" KGB-ului, simțisem un aer autentic de libertate în Piața Roșie, dar, iată, trăiam tot sub microscop, ca un microb periculos... Atunci, Z, am înțeles că noua libertate, care-ți dă voie să zburzi peste meridiane și paralele, după pofta inimii, deși poate fi acompaniată de tot felul de boli ale sufletului, dintre care singurătatea și lipsa de repere sunt cele mai grave, este cu adevărat libertate. Dar tot atunci mi-am adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
i-am așezat acolo banii pe care-i câștigasem, ca detectiv, în ultima săptămână, m-am simțit ca un Mecena. M-am retras lângă copacul meu, am continuat să-l ascult și am lăsat, ca de obicei, degetele să-mi zburde, iluzoriu, pe o vioară care nu era lângă mine. Când am dat să plec, Milică, omul care părea că nu vede vreodată pe cineva, s-a oprit din cântat și mi-a făcut semn să mă apropii... De când cânți?... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mea nu este decât o nouă vânare de vânt... Am început să am prieteni, să nu mai fiu singură: El-Zorab, țestoasa, familia lui Antu, vântul, marea, sfinții din capelă... Într-o seară stăteam pe țărm. Îl lăsasem pe El-Zorab să zburde în voie, ceva mai departe de mine. Era o încântare să-l vezi cum se juca, aidoma unui copil, cu valurile care ajungeau la țărm. Deodată El-Zorab a ajuns lângă mine, a început să mă împingă cu botul, de parcă voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sfială, după un timp, El-Zorab vă iubește... Nu m-am putut stăpâni să nu râd. Știți, lady, a continuat Antu, l-am scos în fiecare zi la plimbare pe El-Zorab. După cum m-a povățuit și spaniolul, l-am lăsat să zburde și liber. În două rânduri a luat-o la fugă spre micul port, unde vă conduce ori de câte ori plecați. Când ajungeam acolo, îl găseam lângă țărm, scrutând orizonturile mării. Nu mă aștepta pe mine, lady... N-am mai vorbit mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Tinerețe Au fost clipe de visare, De iubit și de-alinare. Zburdam sprinteni amândoi Când pe deal, când în zăvoi. Îți spuneam povești alese Sub copaci cu frunze dese. Zilele treceau în zbor Și te mângâiam cu dor. Te-am iubit sub clar de lună, Am dus traiul împreună, De-a fost
Tinere?e by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83188_a_84513]
-
sparte. Iaca am terminat treaba, gîndește eliberînd cricul. Mașina se lasă și se tot lasă pe cauciucul care se dezumflă. Asta chiar că mă dă gata. Cum adică? Pune pompa automată, umflă roata și constată că totul este OK. Mașina zburdă veselă, muzica este bună și Simion bate darabana în volan. Deodată își aduce aminte unde merge. Doamne, iartă-mă, săracul tata! Închide muzica și se scufundă în trecut. Lacrimi adevărate se preling pe obrazul său și gînduri noi îi zbuciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
eu... auzi un glas ca un clopoțel de argint,... și căldură tot eu ți-oi da!... - Dar de unde vorbești? - De aici, sunt eu, Lumina! Iepurașul simți un fior în tot trupul, apoi o pace îi străluci toată ființa. Începu să zburde, să se dea de-a tumba, și minune... putea să treacă prin pereți. În momentul când cerea ceva, îi și apărea în față. - Vreau o varză!... și pe dată îi apărea o cogeamite căpățână. - Vreau un morcov!... și dorința i
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
Și au fost gata. Erau de o frumusețe uluitoare și erau Creații din Început ce purtau în ele toate chipurile cunoașterii, toată evoluția planetară. Aveau trup de raze, ochi de safire, guriță mică de cireașă coaptă. Prinseră să sară, să zburde vesele de arta vieții. Puteau, când voiau, să se transforme în piatră, cristal, apă, vânt, cântec, foc, plante, pește, pasăre, veveriță, căprioară, copil, bătrân, și în tot felul de forme ale naturii. Cuvântul Lor era iubitor, ziditor, creator și împlinitor
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
strălucitoare și răcoroasă a soarelui - ce va fi curând părăsită pentru întunericul dintr‑o cameră nesănătoasă - Hans dă zglobiu șuturi în ghemotoacele de hârtie și alte gunoaie, închipuindu‑și că pasează mingea sau că‑și driblează adversarul. Anna încearcă să zburde și ea pe lângă el, vioaie și mlădioasă, arată însă obosită, rigidă și stângace. Lumina nu e mediul propice Annei, așa cum nu e nici natura, ci artificialitatea. Acolo înflorește ea, în schimb aici nu există decât lumină primăvăratică, praf, gaze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mulți copii În casă, se dusese vestea, unul i-a venit tocmai de la Satu Mare, așa că, pentru Început, a mai cumpărat câteva parapante, a Învățat și el să zboare, apoi și-a diversificat oferta, a mai achiziționat și câteva motociclete enduro, zburdau puștanii cu ele pe dealuri. Celor mai mici, pe care nu-i putea lăsa să zboare decât În parapanta dublă a instructorului, le-a făcut pistă de rolere În fundul curții. Ar mai fi ceva de amintit În cazul lui Sorin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
loc, iar un medic militar Înalt, desemnat pentru această misiune, se ridică de la masă, le face semn celor În cauză și, Însoțit de ofițerașul Înfierbîntat, Îi trimite În spatele zidului de saci de ovăz. Lipsesc cam zece minute: cînd reapar, negrii zburdă de fericire, cu chipurile brăzdate de un imens zîmbet de fildeș și se foiesc În jurul ofițerașului ca niște copii zvăpăiați. Aproape că se gudură pe lîngă el, Încearcă să-i sărute mîinile, Îl bat pe umeri cu labele lor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
văzuse indieni - pentru el era o poveste veche, care nu-l mai impresiona. CÎt despre oamenii lui, se pare că exuberanța ciudată care-i cuprinsese de dimineață nu se stinsese Încă și le adresau indienilor glume obscene și „rîdeau și zburdau ca nebunii“. Totuși, În ziua aceea n-au coborît pe uscat. Spaniolul cel chior era istovit, iar echipajul era epuizat: au mîncat ce mai aveau, niște stafide, brînză, au băut vin și, după ce au pus oameni de strajă, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai ies până la cimitir, mă mai duc după țâgări și coniac, dar ea, sărăcuța, stă numai în bârlog. La trei dimineața mi se dă voie să merg la culcare. - Uite cum i se închid ochii. Văleu, à son âge eu zburdam, mă duceam la baluri. E-he, ce valsuri mai făceam cu maiorul Copou! - Nu bre, era locotenent când dansai matale cu el. Colonel l-o făcut abia în ’30, când l-ai cunoscut pi Miluțî. - Așa-i, așa-i, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Eu vin din țara lui Miază-Zi. Babei Ierni îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua, brândușe galbene precum soarele, toporași albaștri ca seninul cerului. Înverzesc câmpurile, înfrunzesc pădurile, înfloresc poienile și pajiștile. Aduc înapoi păsărelele cu cântecele lor, scot mieii să zburde la lumină. Ehei, a glăsuit la rându-i fata de alături numită Vara, zilele mele-s lungi și-nsorite, ca să aibă oamenii vreme bună de lucru, iar nopțile puține atât cât să se odihnească după muncă. Eu aduc rodul bogat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-liniștea nopții; -răsăritul lunii, apariția stelelor; -farmecul grădinii; parfumul florilor; -vietățile întunericului; -frumusețea nopții. Legenda buburuzei Eugen Jianu Au ieșit la soare ghioceii albi, brândușele galbene și toporașii albaștri. Albinele își deretică stupul; că mâine o să iasă la treabă. Mieii zburdă pe pajiștile abia dezgolite de nea. În ogradă găinile scurmă și cotcodăcesc.Toată lumea are treabă; nimeni nu stă degeaba. Mângâiată de soare, buburuza cea mică și roșie a ieșit și ea din crăpăturile scoarței copacului unde a stat pitită până
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Asta pană în ziua în care s-a întâlnit cu sticletele. — Ce mai faci, vecine? îl întrebă cucul. Nu te-am cam văzut de multișor. — Mă bucur și eu de soare și de pădure; că tare frumos e să poți zburda după placul inimii și să te poți bucura de libertate. — Asta așa-i. Nu prea m-ai văzut, continuă sticletele, fiindcă mai ieri am fost prins într-o colivie. Nu pot să spun, îmi dădeau oamenii tot ce-mi trebuia
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]