1,562 matches
-
și limba, căutând răspunsuri la întrebările vieții. Ovidius a fost primul cântăreț al meleagurilor noastre. Cartea lui Vintilă Horia Dumnezeu s-a născut în exilîJurnalul lui Ovidius la Tomisă îl prezintă pe Ovidius departe de Roma, de civilizație, iubirile și zeitățile latine. Un nou zeu se naște sub cerul iudaic, aducând cu sine pacea și nemurirea. E Fiul Omului, întrupat pentru a lua asupră-și durerile și speranțele omenirii. Sensurile devin atunci limpezi. Bătrân și bolnav, Ovidiu găsește alinare între geții
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
Diana pentru Zâna și consideră că Sânziana se revendică din Sancta Diana, fiind "o formă eufonică, analogistică, de ordin secundar" a lui Sânzana, iar închinătorii Dianei - Dianatici, zănatici 19. Pe urmele lui Vasile Pârvan, pentru E. Lozovan, faptul că Sânziana, zeitate lunară, provine din Sancta Diana "nu ridică nicio dificultate fonetică", ipoteza provenienței din Sanctus Johannes fiind "o imposibilitate fonetică și istorico-religioasă" - identificarea cu Sf. Ion este mai târzie - iar derivatul dianatici, înseamnă "posedați de Diana", în românește zănatici, "nebuni, fanatici
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cele trei aspecte ale ipostazei: ca zână selenară, ca zână a florei medicinale și ca zână a mării (s.a)"31. Această perspectivă relevă complexitatea mitologică a Ilenei Cosânzene și relativizează distincția foarte fermă între zână htonică (Ileana Cosânzeana) și zeitatea lunară (Iana Sânziana)32, având în vedere că Diana este zeitate cinegetică și lunară deopotrivă. De altfel, interpretarea lui Kernbach nu se susține etimologic, deoarece Cosânzeana își are etimologia în sânziana (zeița Soarelui)33 și nu în cosângeana, etimologie pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
florei medicinale și ca zână a mării (s.a)"31. Această perspectivă relevă complexitatea mitologică a Ilenei Cosânzene și relativizează distincția foarte fermă între zână htonică (Ileana Cosânzeana) și zeitatea lunară (Iana Sânziana)32, având în vedere că Diana este zeitate cinegetică și lunară deopotrivă. De altfel, interpretarea lui Kernbach nu se susține etimologic, deoarece Cosânzeana își are etimologia în sânziana (zeița Soarelui)33 și nu în cosângeana, etimologie pe care și autorul o consideră incertă 34. În acest sens, Ivan
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
revelația bruscă a tainelor ultime 207. În ultimele două apariții soarele îl lovește deasupra "ca pe un munte"208, apoi ultima oară când îl întâlnește îi dă impresia unei apariții de sfârșit de lume", "argintat în bătaia lunii"209, o zeitate lunară, o forță a naturii. Numele personajului principal a avut, înainte de toate, o interpretare strict biografică: I.P. Culianu considera nuvela o alegorie care îl are ca obiect pe Corneliu Zelea Codreanu, evidentă chiar în numele personajului, Cucoaneș "cel retras în considerațiile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
două ocurențe în fragmentul citat - ca mijloace de redare a siguranței care guvernează existența plină de greșeli a lui Gavrilescu). În perspectiv esteticii tantrice - nuvela văzută ca scenariu al stării de Bardo, descrisă în Cartea tibetană a morților - eroul înfruntă zeitățile cosmice, simbolizate în text prin cele trei fete, în realitate forțe psihice de care sufletul a fost legat în existența terestră 329. O altă interpretare vede în cele trei, țiganca, grecoaica, evreica, spirite ale unor străvechi civilizații, modalități spirituale pentru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este Una (Uni, zeița etruscă identică Junonei), menționat de Eliade în însemnarea din 30 noiembrie 1959 a Jurnalului inedit 547. Dacă în Întoarcerea din Rai numele este o modalitate transparentă de redare a frumuseții și măreției femeii iubite asemănătoare unei zeități, în nuvela În curte la Dionis, Una, "fata verde" "care-și ardică struna" este o imagine evidentă a lui Orfeu dând glas muzicii, "orficului tumult" și, implicit, mesajului criptic. Una este, de asemenea, numele tainic al Leanei, cunoscut doar de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Morții este al unuia "ce făr-a fi murit" străbate "împărăția celor morți". Etimologia cuvântului românesc înger 551 este din lat. angelus, la rândul său, împrumutat din greacă, ángelos. Semnificația de "trimis, sol" din literatura greacă precreștină este în relație cu zeități ale infernului, el fiind și protector al morților. În Vechiul Testament, cuvântul ángelos traduce ebraicul mal'akh "mesager", dobândind, în perioada creștină, sensul de "sol, trimis al lui Dumnezeu". Despre cithared, "profetul lui Dionysos" (zeul la curțile cărora oamenii vor cunoaște
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este reprezentată prin Satan. La polul opus, religiile politeiste par să fie rodul unei logici eterogenizante. Ele apar, crede Lupașcu, în societăți și între indivizi cu actualizări puternic omogenizante, cum erau popoarele arhaice. Actualizarea omogenității declanșează în conștiințe potențialitatea unor zeități și forțe multiple aflate în spatele lucrurilor și fenomenelor, până la animism. Forța antagonistă va fi, de astă dată, o căpetenie cu putere omogenizantă, cum era Zeus sau Jupiter în mitologia greacă. Pornind de aici, în baza logicii dinamice a contradictoriului, Ștefan
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care irumpe de nicăieri. Toamna nu pune în vedere o priveliște, ci neasemuita sa putință de a fi altceva, ieșit din comun, din seria cunoscutului previzibil. Preființarea nu e previzibilul deja vestit; dacă ceva începe să se întrevadă, este doar zeitatea care însuflețește firea, dar în fața căreia nimeni nu vede nimic, nu cunoaște pe nimeni, nu prevede decât răvășirea iscată de această neprevăzută apariție. Aici previzibilul e invizibilul, chipul neoglindit și cuvântul nerostit, prefața inaparentului. Ceea ce dă ființă imaginii nu arată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
norul dacă trece peste/ Străinul chip ce nu-l cuprinzi" (Oglindiri, vol. Cumpănă dreaptă, în Ion Pillat, op. cit., 3, p. 323). 30 "Nu numai zeii și zeul au evadat din lume, ci, din istoria ei, s-a stins însăși strălucirea zeității. Timpul acestei nopți a lumii este timpul sărac, deoarece el devine din ce în ce mai sărac. Și el a devenit până într-atât de sărac, încât nu mai are putința să resimtă lipsa zeului ca lipsă" (M. Heidegger, "La ce bun poeți?", în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
abandonată și un zâmbet ușor încovoiat la margini îi acoperise labirintul complex de posibilități pe toți versanții lui individuali; cu acest gest reflex, echipa se întorsese la armonia ei familiară, păzită apotropaic pe deasupra disensiunilor de curbura fină a surâsurilor cu zeitățile ei tutelare. Numai acele superlative ale solidarității funcționale, care sunt șenilele, răzbesc pe terenurile desfundate. Zalele lor formează un fel de punte flexibilă, pe care mașinăria echipată cu ele își distribuie greutatea corpului rigid până ce el dobândește un punct de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
social. Chipul imond ale monstrului fusese condus înspre ieșirea din lume, într-o fundătură măiastru concepută, în așteptarea unei reîntâlniri decisive cu el - o incintă prenatală, necesară gestației destinului eroic al lui Tezeu, o expectativă kairotică a renașterii lumii. Kairos, zeitatea ce întruchipează momentul oportun al acțiunii, evoluează nesigur pe sfera-i instabilă în zigzaguri imprevizibile și într-un sens ireversibil; el nu poate fi abordat decât frontal, nu prins din urmă, și asta în foarte scurtul interval al apariției sale
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
regretelor, sau reproșurilor. Șătrarii lui nu mai țineau evidența, ci păreau prinși într-un joc de nenoroc pur, îndârjiți să piardă fără rest până și credința în atotputernicia norocului - tot ceea ce credeau că mai aveau. Căci norocul se dovedea o zeitate fățarnică, pe care atât și-ar fi dorit s-o poată detrona. Dar un asemenea eșec desăvârșit nu le stătea în puteri. Pur și simplu aveau așa de mult ghinion încât nu izbuteau defel să-l conțină înlăuntrul contururilor unei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
carne coreografic, aceasta operă științifică la limita esotericului nu putea dura în lumina judecăților publice, ci, abia născută, fu sortită să alunece inexorabil în memoria trupurilor celor doi coautori ai săi. Dedal o clădea ca pe un templu curgător dedicat zeității absente a atenienilor menționate de Apostolul Pavel - o întemeiere ce, odată ajunsă la desăvârșire, se lipsește complet de meșterul ei ziditor, perfect capabilă de autosustentație. Pasife o trăia ca pe o revelație simultană a suveranității și filogenezei: vertebrarea omului prin
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
noi. Trebuie însă examinată atent legislația locală. Acolo unde alții își amenajează grădini, piscine, sau fac nudism, nomazii noștri și-ar instala cortul; ce-i rău în asta? Noi le ridicăm coloana goală, în vârful căreia ei să-și așeze zeitățile domestice în care cred, ca să vorbesc în pilde biblice. − Ceea ce ar putea fi interpretat și ca ostentație, dar și ca discreție civică exemplară din partea lor, fu de părere Gert. Totul depinde de înălțimea clădirii. Ce face omul pe acoperișul lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
din rărunchi prăpăd. Îi vâjâiau pe la urechi săgeți și ascuțișuri dure îl botezau în durere. Imobiliză antebrațul femeii pe saltea; fu atunci aproape orbit de sclipirea stelară a brațării ieftine de aramă ce-i împodobea încheietura. Era semn că Tengri, zeitatea mongolă a cerului albastru, îi trimitea binecuvântarea lui de dincolo de întunericul înconjurător. Lumea toridă, palpitândă, frământată și înspăimântată de dinaintea-i îi trebuia lui; ar fi putut jura că alta hărăzită lui nu exista. Se arcui a curcubeu protector deasupra ei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în patru etape, ultima în jurul anului 445 î. Hr. Regatul Hasmoneilor În 167 î. Hr., evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene, care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe adepți să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor. Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai. Fiii lui, luptători viteji porecliți macabei (Makabim), au condus evreii la victorie și independență, iar unul dintre ei, Șimon, a fondat noul regat evreiesc, neacceptând însă titlul
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
cârmuitor, Tezeu. Trage dia lui Sofocle ilustrează realizarea integrală a voinței divine, consemnată de cor : Nimic din ce zeii/ au vrut nu rămâne zadarnic/ Mereu se-mplinește-a lor vrere. În schimb, Oedip salvat este o dramă a răzvrătirii împotriva zeităților cinice, mereu înclinate să-și bată joc de oameni. De data aceasta, oracolul anunță nu izbăvirea, ci damnarea veșnică a lui Oedip : fugarului i se cere să săvârșească o nouă crimă împotriva unui necunoscut, drept condiție a dezvăluirii drumului spre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
crezut pentru noi ? (traducerea noastră). Problema menționată este valabilă și pentru adaptarea Ifigeniei în Taurida : un cititor al timpurilor noi nu poate accepta ușor soluția literară neverosimilă a încheierii conflictelor prin intervenția exterioară și fără drept de apel a unei zeități. Finalul sumbru al lucrării lui Everac exclude prezența și acțiunea divină. Oricum, rolul elementului sacru și ritualic fusese deja diminuat prin eliminarea explicaților lui Euripide referitoare la ce a determinat sosirea lui Oreste în Taurida, anume îndemnul lui Apolo ca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
provocatoare prin dorința de a pricepe evenimentele în care este implicat (De ce i înfrunt ?/ Vreau să-nțeleg și să exist, nu să-mi îmbuib/ de superbie inima ! - scena 1). Fără a desluși cauza nenorocirilor Tebei, Oedip se consideră victima capriciilor zeităților multă vreme favorabile lui și alege calea confruntării deschise cu acestea : Zeii ce m-au iubit, cu care-aproape-mi învălmășisem pletele, -și întorc/ de mine fața ! [...] nu mi-a rămas decât să mă ridic/ din lutul meu și să-i înfrunt
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de zei o dovadă a atotputerniciei nemuritorilor și a nimicniciei omenești. O comparație între arta tragicilor și a sculptorilor elini i se pare relevantă lui Frenkian. Ca și Fidias, Eschil depinde de templu, viața omenească desfășurân du-se sub oblăduirea zeităților ce împart răsplata pe măsura faptelor, căci acțiunea umană își pierde sensul dacă se rupe legătura cu planul divin, în funcție de care ea există (p. 93). Ca și Praxitele, Sofocle detașează arta de templu și se concentrează asupra omului, iar religiozitatea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de o resurecție a trupului ca în creștinism sau budism 21 . E posibil ca Wintermute să dobîndească o personalitate, dar nu se sugerează că i se va permite să aibă un trup și nici nu se prefigurează ce tip de zeitate ar putea deveni. Ca urmare, viitorul în care tehnologia preia controlul este prezentat ca o problemă deschisă. Gibson nu se complace în regizarea unei lumi cuprinse de o teroare apocaliptică tehnofobă, ci descrie pur și simplu situația în care computerele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
care acțiunea se desfășoară șapte ani mai tîrziu, se pare că această combinație unitară IA, dintre inteligență și simțire s-a fragmentat, rezultînd o multitudine de "zei" aflați în conflict unii cu ceilalți, fiind reprezentați sub forma unui panteon de zeități voodoo. Aceasta pare să sugereze că centrul nu a putut menține unitatea, lumea viitorului fiind condamnat să retrăiască războaiele unor zeități aflate în conflict: tocmai viziunea lui Max Weber asupra modernității. 24 Teoria modernă a încercat de asemenea să înțeleagă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fragmentat, rezultînd o multitudine de "zei" aflați în conflict unii cu ceilalți, fiind reprezentați sub forma unui panteon de zeități voodoo. Aceasta pare să sugereze că centrul nu a putut menține unitatea, lumea viitorului fiind condamnat să retrăiască războaiele unor zeități aflate în conflict: tocmai viziunea lui Max Weber asupra modernității. 24 Teoria modernă a încercat de asemenea să înțeleagă prezentul din perspectiva trecutului; a se vedea eseul lui Condorcet asupra etapelor istorice, cele trei etape istorice din teoria lui Comte
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]