21,644 matches
-
Zeus își învăluie fiul într-un nor, ridicându-l în Olimp, dar acesta refuză nemurirea în absența fratelui său. Stăpânul Olimpului îi respectă alegerea și decide ca frații să-și împartă viața... între Infern, unde ajunsese Castor, și Olimp, alături de zei. Emblematică poveste, nu-i așa? „Răzbunarea Gemenelor” este o carte puternică, frumoasă, necesară atât prezentului, cât mai ales viitorimii. MARIANA CRISTESCU
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
ne sporesc nesiguranța. În aer vântul furtunii strivește sunete bolnave și naște cântecul, la răspântii de drumuri palmele bântuite de linii își citesc destinul. Ochii se înduioșază de lacrima de sare pe obraz, sufletul cald din pietre absoarbe puterea unui zeu în crucea voinicului desenată pe piept de strămoșii daci. Referință Bibliografică: Sufletul din pietre / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate
SUFLETUL DIN PIETRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377187_a_378516]
-
știe din poveștile bunicilor în grija cărora se află. Când a citit compunerea câteva lacrimi i-au umezit ochii. Nimic nu poate egala dragostea unei mame. Dragostea mamei este ca o apă vie, ca nectarul și ambrozia ce o consumau zeii. Doar dragostea mamei te face nemuritor. Nu știu pentru câte lucruri poți rămâne întru eternitate, poate pentru o operă celebră, poate pentru o descoperire științifică, însă un lucru este sigur, fiecare gustă eternitatea prin dragostea maternă. Atât de infinită este
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
facultate pentru a se adresa prietenului său, care era fiu de preot). Ce faci? - Salut!... Nu tocmai bine... bulversat, îngrijorat, șocat, aș putea spune. Da. Șocat cred că este termenul cel mai potrivit. Uneori, în fața destinului, suntem neputincioși. Nu suntem zei, ci doar simple marionete. Tot el, destinul, ne dictează ordinea lucrurilor. - Spune-mi, te rog, ce s-a întâmplat?... De ce ești aici? se interesă Lăcătușu în timp ce se îndreptau către lift pentru a merge la nivelul unde se afla computer tomograful
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
pe lângă alte-o mie. Tastăm, tastăm și butonăm fără să ținem seamă, Că viața noastră a ajuns un compromis, o dramă, Nu auzim, nu mai vedem iubirea ce se stinge, Apoteoticul smartphone trăirea noastră-nvinge. E mai ceva decât un zeu, e o preocupare, O rană sângerând mereu, ce duce la pierzare, Acaparează conștient, subtil se infiltrează, Nimic uman nu mai găsim și nimeni nu veghează. "Alo, alo-ndrăznești să spui, luăm masa împreună! Vrei să vorbim și noi puțin, sau
VREI SĂ VORBIM? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377240_a_378569]
-
Acasa > Poezie > Amprente > FEMEIA MUZĂ Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Te-au zămislit din spuma mării Zei, să-ți fie tenul fin, catifelat, culoare roz din trandafir ți-au dat și te-au înmiresmat cu flori de tei. Ca de gazelă trup ți-au modelat să fie suplu și în șold ți-au pus mici unduiri din
FEMEIA MUZĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377257_a_378586]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > UN FLAUT FERMECAT... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Doar firele de iarbă au mai rămas din tot ce-a fost iubire; ruine dintr-un templu, iar zeii noștri au fugit, lăsându-ne vânduți cenușilor, în „noaptea de înviere”... * Eu dorm sub praguri de cuvinte și nu pot să te strig, iubite, s-aprinzi iar cerul cu sălbăticia unui joc, să-i ceri pământului să-ți cânte dorul
UN FLAUT FERMECAT… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377266_a_378595]
-
sălbăticia unui joc, să-i ceri pământului să-ți cânte dorul tău. Ruine dintr-un templu au rămas; din „praznicile” lumii, niciun glas... * Doar timpul gârbovit, tresare când și când, și iarba înrourată se scutură de gânduri, ca de un zeu lepros, ce fără milă ne-a lăsat uitării, în piatră tăinuind ... un flaut fermecat, ... un flaut fermecat... 11 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Un flaut fermecat... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi
UN FLAUT FERMECAT… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377266_a_378595]
-
cer, tot zburam printre neant, eram omul fără trup și voiam cerul să-l rup. și m-am întâlnit cu tine, trupul meu era proscris, simultan cădeam în van, voiam să te prind o clipă, dar mai amănam un an. zeii toți treceau călări peste noi și peste timp, zările verzui, speriate, alergau peste orbite dând din cap și din copite. voiam ca să îți desprinzi trupul de pe cer, femeie, te vedeam printre oglinzi când convexe, când concave, niște deformații grave ce
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
nu mai moare...!” în genunchi copacii primesc de la ceruri binecuvântare cu aghesmi de geruri: bucuroși să moară - frumoși în sfințire așteaptă doar Cristul să le intre-n fire... ...cât de frumos te lasă Dumnezeu să mori - trăind ascuns în orice zeu... TOAMNĂ APOCALIPTICĂ cotcodăcesc alarme de mașini bieți maidanezi tot șchioapătă prin ploaie lumea-a-nceput la capăt să se-nmoaie iar de noroi copacii-s tot mai plini ce să iubești în astă-apocalipsă schiloadă și leproasă cerșetoare când navigăm umili
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
pe dinafară în toate nuanțele suferinței, de zbârcite mâini davinciene, cu șapte pensule neomologate. Între galben autumnal și violet bacovian doar frunze-poveste, cimitire pe creste, lacrimi celeste... Cerul inimii mele înmuiat în acuarele triste asemeni unui vultur răpus în amurgul zeilor. Întreaga gamă cromatică îngenunchiată înaintea unui asfințit lipsit de păsări și de vânt, privat de flori și de senin. Între negru funerar și alb de Înviere tăcere... Și totuși viața mă face uneori mai îndrăzneț, că-n venele mele curge
PICTURĂ ÎN CULORI DE CONTRABANDĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382264_a_383593]
-
dar pe Ponte Milvio, primăvara-i voioasă, fără flori, doar iubirea prinsă-n ,,lucchetti'' poveste, simbol și promisiune-a fidelității. Seara sub,,lampioni''se opresc îndrăgostiți obstinați să admire aceste bucăți de muzeu, unde sufletul prinde aripi iar chipul de zeu și zboară ,,Tre metri sopra îl cielo'', credeți? La Roma este, încă, o toamnă frumoasă, pentru mine de mulți ani înseamnă ,,acasă'' o capitală, unde destinul mi-a purtat pașii, și tot aici scrisul și-a croit drumul ca apașii
BELLA ROMA de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382262_a_383591]
-
clepsidra! Ți-aș vantura nisipul tot, Dar sunt doar sclavul tău de-o viață și să te-opresc din drum, nu pot... Mă-ntreb, cum ai găsit odihnă și cum de te-ai oprit din mers? Nu ai stăpân și zeii vremii nu te gonesc din Univers? Sau poate ești doar o părere, crescută-n irișii bolnavi; Minutele se-adapă-n grabă din neuronii mei concavi. Sub talpă ta-mi strivești speranța, a ,încă, unei clipe-albastre Mă-mbolnăvesc de neputința și mă amenință
LES AVENTURIERS DU TEMPS PERDU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382283_a_383612]
-
în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt treaz de-o veșnicie, numai cerul Străjerul meu etern născut din stele, E martorul tăcut scrutând eterul Zenit peste Nadirul sorții mele. Cu timpul armă, am înfrânt destine, Zei nemiloși țesându-te-n tenebre; În roua nopții te-au ascuns de mine Și-n licurici, sub tânguiri funebre. Zvântat-au roua soarele și vântul, Cri-cri-ul potopindu-l cu lumină, Născându-te, o floare pe mormântul Însingurării mele, ca regină
SUNT TREAZ DE-O VEŞNICIE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382299_a_383628]
-
-a adumbri De-atâta gri de plumb, griul de ploi... Octombrie-și cade ploaia... rece sloi . În zare, vârf de munte e în gri . Coroană de oțel duce pe a sa frunte. Roca mângâie brazii-ncepând a aburi, Dantela Geei fiind zeilor punte... Octombrie-și cade ploaia... să-i înfrunte . 13 oct 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: OCTOMBRIE-ȘI CADE PLOAIA... / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Emerraldi
OCTOMBRIE-ŞI CADE PLOAIA... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382305_a_383634]
-
confruntat corpuri de armată de 10.000, respectiv 16.000 soldați. Vreți mai mult? Ei bine, în perioada Războiului celor Două Roze, efectivele sunt de-a dreptul derizorii, de obicei sub 5.000 de actori angrenați în spectacolul sângeros al Zeului Marte. În celebra bătălie de la Rimini din 1469, cănd Federico da Urbino înfrânge armata papala, au murit...100 de oameni și au fost răniți circa 3.000. Și, nu uitați, cronicile contemporane o numesc „bătălie cumplită” (Atrox Dimicato)! Cele mai
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
și sărbătorile naționale. Cu mult înainte de 14 februarie cafenelele, cluburile, magazinele, apartamentele și curțile se împodobesc cu inimioare, cu nuanțe de roșu și roz, care simbolizează dragostea și cum ar putea fi altfel pe aceste meleaguri, unde conform tradiției chiar zeii olimpici „au slujit drept exemplu” de disponibilitate pentru aventuri amoroase? Celebrați această sărbătoare în Grecia și veți descoperi noi dimensiuni ale iubirii, cu senzații noi! Inimioare roșii, (fundițe roz, bomboane ambalate în țipla purpurie, amorași suspendați printre norișori pufoși și
Valentin vs. Dragobete! La Atena ! [Corola-blog/BlogPost/93153_a_94445]
-
început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve și primul Adam. Când am scris “Epopeea Poporului Carpato-dunărean” și volumele “Noi nu suntem urmașii Romei”, “ În căutarea istoriei pierdute” și “Călătorie în Dacia - țara Zeilor”, m-am bazat pe astfel de cercetări, dar și pe cartea unei somități în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York
O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri [Corola-blog/BlogPost/93213_a_94505]
-
afirmație)... Poemul de deschidere, "Reversibilitate" este, sper, ceva mai mult decât un exercițiu pe motive mitologice. Daphne, fecioară consacrată zeiței Artemis, este dorită cu ardoare chiar de fratele acesteia, Apolo. Ea sfârșește prin a fi metamorfozată de propriul ei tată, zeul fluviului Peneus, într-un dafin. Apolo a ținut, totuși, să se păstreze amintirea neconsimțitoarei nimfe prin gloria cununii de lauri ce-i încununa pe artiști de seamă. Am îndrăznit să inventez imaginea unei Daphne dinamice, redevenind ființă umană: O Daphne
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
seamănă cu poezia erotică, atât în substanță, cât și în retorică, în ton și în imagini. Cel care se roagă, asemenea celui care iubește, are o reprezentare foarte personală a celuilalt, a lui tu. Altfel spus, fiecare cu Dumnezeul sau zeii lui. Fiecare cu Dumnezeul sau zeii pe care îi merită și cu dragostea pe care o vrea. Până și cei "fără nici un Dumnezeu" au unul, măcar pentru clipele când sunt la ananghie, măcar ca absență, ca negare. Și oricine folosește
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
substanță, cât și în retorică, în ton și în imagini. Cel care se roagă, asemenea celui care iubește, are o reprezentare foarte personală a celuilalt, a lui tu. Altfel spus, fiecare cu Dumnezeul sau zeii lui. Fiecare cu Dumnezeul sau zeii pe care îi merită și cu dragostea pe care o vrea. Până și cei "fără nici un Dumnezeu" au unul, măcar pentru clipele când sunt la ananghie, măcar ca absență, ca negare. Și oricine folosește, pe lângă, să spunem, repertoriul obligatoriu de
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
meu îl cita mai degrabă pe Lucian Blaga cu: "Numai pe tine te am, trecătorul meu trup". Știu, poetul viza ținte metafizice, dar referința la aserțiunea lui, oricât de nepotrivită, mi-a făcut bine. În primele două poezii din Clepsidra, "Zeu de unu" și "Aș vrea să mă urmez copil" (amândouă din 1963) îmi displace un răsfăț al exprimării înlesnite, care sfârșește prin a compromite însăși gravitatea reflexiei lirice. Iar a treia, " Existența pe aripi", inutil întinsă pe 67 de versuri
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
cât de cât, în mai juvenilele mele celebrări de mineri și alți oameni ai muncii, asumarea ei nu-mi reușește în poezia de la pagina 29 a culegerii: "Uneori sunt foarte frumos, / din depărtările oglinzii / mă privesc / ochii tăinuiți ai unui zeu. // În acele zile umblu prin lume / ca Dyonisos / înconjurat de o mulțime veselă." Veselie reală și amăgire temporală, opusă stării de spirit pe care o constatase la oamenii din jurul său prea repede pieritul Nicolae Labiș, pe la mijlocul anilor 50: "când se
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
Ofelia Prodan. în acest context puternic al învingătoarelor și temerarelor, o așez cu stimă și bucurie și pe Simona Dăncilă. (C. B.) Simona Dăncilă Conservare Mă păstrez pentru ceea ce nu va fi niciodată: altarul ăsta e un titanic pe care zeul mi-l scufundă în memorie, în verdele inconștient al uitării. Rudele mele de apă au pornit împotriva oglinzii-cearcănele se-adâncesc ca două bărci de piele vânătă ce poartă ochii grei înapoi, în magma purpurie din care vor ieși, răcindu-se
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
nu mai cred în nici o doctrină deși îmi fac datoria ca o algă în ape călduțe, de la un pas la altul mă ții în brațe doar ca să nu cad în idolatrie fiindcă ți-am spus, ca o cretină, că ești zeu. Nu tu ești zeul ci adormitul din tine, lipsit de falsă pudoare și de conștiință, lunatic, a cărui singură datorie e masculinitatea. Pe când tu, urâcios și apatic, crezi că rațiunea de a fi mai are vreo însemnătate pentru o ființă
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]