3,414 matches
-
coruptă. O să comand un taxi. Ridică telefonul. Dar Pearl vine și ea... Nu, firește că nu. John Robert comandă taxiul. Pearl deschise ușa și anunță că valiza e pregătită. Hattie, pierită, se lăsă în fotoliul de bambus. Nu plângea. Respira zgomotos de parcă se sufoca și trăgea cu ambele mâini de gulerul rochiei. După ce repuse telefonul în furcă, John Robert se uită, posomorât, la ea și începu să-și muște încheieturile degetelor. Apoi întrebă pe o voce răgușită, năclăită: — Mai ești virgină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un scurt răstimp, în capul scării apăru o siluetă. Un bărbat, care-și vâra în grabă cămașa albă în pantalonii negri. Bărbatul era Emma. Tom rămase atât de surprins, atât de șocat, încât făcu un salt îndărăt și se izbi zgomotos cu spatele de ușa de la intrare. Emma, roșu ca para focului, respirând agitat, părea mai curând mâhnit. Coborî în hol, făcu un pas sau doi, privindu-l cu severitate pe Tom. Neavând ochelarii, își îngusta ciudat ochii. Tom înaintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate și Șobolanu'. Și Marius, firește, că e pe zona lui! Cââh..., societate selectă, de vază, ce să zic? Cercul Fiii Țuicii! Necrofili... Bine! Om vedea ce mai învârtim. Carevasăzică, voi trei ați fost plecați, reia Nae dialogul, sugându-și zgomotos măselele plombate, în vreme ce umple gospodărește, cu o tandrețe infinită, fiecare pahar spălat, jumătate cu matrafust, jumătate cu Coca-Cola, pentru a obține un cockteil " Moartea neagră", cât mai băubil și de cursă lungă. Ei, ia ziceți-mi, ați fost la curve
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-și lua vreo țigară. Clătinase din cap de șase ori, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se zgribulise ca și cum i-ar fi fost frig, oftase zgomotos de trei ori, șuierase ușor impacientată și aproape un minut întreg rămăsese nemișcată. Noaptea trecută fusese mai puțin nervoasă. Nu păruse deloc agitată, cu excepția singurului moment când pretinsese că-i fusese frică de indivizii care, chipurile, o urmăriseră. "Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fost până acum ― zise Amelia Prescott ― și ce s-a întâmplat acum mi se pare ciudat. Ar fi vrut să asculte și urmarea. Dar, nemaiauzind nimic, se grăbi să coboare în vârful degetelor, ca apoi să urce din nou, pășind zgomotos. Așteptarea îi consumase răbdarea și cum prefăcătoria i se părea de acum inutilă, nu mai încercă să ascundă că-și pierduse timpul degeaba. ― Unde țineți hărțile pentru Venus? ― întrebă el. Prescott nu răspunse, dar soția lui ridică din umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu adevărat neobișnuită. Trebuia să-și facă cunoscută prezența, astfel încât gazda să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dar de la acest post nu pot da legătura exterioară decât domnului Crang personal. Clic! Gosseyn se ridică. Tăcerea din apartament îl învăluia ca o mare fără valuri. Totul era atât de liniștit încât până și propria respirația i se părea zgomotoasă și-și putea auzi bătăile inimii, neregulate. Vocea robotului îi răsuna încă în urechi. "Care stea?" Și când se gândea cât timp pierduse. Și câte avea de făcut. Mai întâi de toate, tunelul. Câteva minute mai târziu, el scruta culoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dacă dumneata ai fi un om suficient de puternic încât să poți lua, după cum crezi, hotărâri la nivel planetar, ce ai face, dacă ai descoperi că un imperiu galactic se pregătește să pună mâna pe întregul sistem solar? Doctorul inspiră zgomotos. ― I-aș mobiliza pe oameni la luptă.. Forța adepților non-A n-a fost încă supusă la încercarea unui conflict, dar sunt convins că aceștia s-ar comporta corespunzător. După câteva minute lungi de tăcere, Gosseyn redeschise discuția: ― Unde mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îainte să mergem mai departe. Tăcu și camera se întunecă. Un dreptunghi luminos se contură pe perete. Apoi lumina varie și căpătă relief; imaginea ce se formă avea o veridicitate frapantă. Gosseyn avea impresia că privește prințr-o fereastră o scenă zgomotoasă și confuză, scăldată într-o lumină crudă. Fereastra, și ei odată cu ea, avansă, apoi se opri și imaginea prezentă dintr-o parte arborii gigantici. Iar, la poalele lor, oameni dormind pe sol. Mii de oameni. Erau îmbrăcați în uniforme verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
tăcută. De obicei a plâns înainte. Rolul meu e s-o înveselesc și s-o scot dintr-ale ei, așa că mă străduiesc să fiu cât mai voioasă. Îi povestesc ceva drăguț de la supermarket sau fac o remarcă răutăcioasă despre câinele zgomotos al vecinilor. Apoi mă ridic să pregătesc cina. Cu Sheba cel mai bine e să nu forțezi lucrurile, mi-am dat seama. Deocamdată e într-o stare deosebit de irascibilă - extrem de sensibilă la orice fel de „presiuni“. Așa că n-o chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-o întrebând. Ted Mawson își frecă mâinile nervos: — Oh, zise Antonia, ca să nu se poată uita elevii la noi și să se strâmbe. Bill Rumer, șeful catedrei de chimie, care stătea lângă Antonia pe una din canapelele de burete, pufni zgomotos auzind una ca asta. — Antonia, de fapt noi suntem cei care încercăm să nu ne uităm la ei. Ca să apuce să se snopească în bătaie unul pe altul - să-și facă porția de violuri și furturi -, iar noi să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o să vină în sfârșit autobuzul, să vezi că o să fie cel puțin altele cinci chiar în spatele lui“. În vinerea acelei săptămâni, la prânz, stăteam la masa mea obișnuită de la Traviata, când Sue a apărut însoțită de Sheba. Gesticulau și râdeau zgomotos în legătură cu ceva când au intrat în restaurant. Apropierea vacanței se pare că le înveselea. Sau poate, m-am gândit eu, un anumit fel de extrovertire a veseliei zgomotoase era marca prieteniei lor. Chiar și după ce s-au așezat, au continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de la Traviata, când Sue a apărut însoțită de Sheba. Gesticulau și râdeau zgomotos în legătură cu ceva când au intrat în restaurant. Apropierea vacanței se pare că le înveselea. Sau poate, m-am gândit eu, un anumit fel de extrovertire a veseliei zgomotoase era marca prieteniei lor. Chiar și după ce s-au așezat, au continuat să izbucnească periodic în râs. Sue se tot uita prin restaurant, ca și cum voia să se asigure că distracția lor zgomotoasă se bucura de suficientă atenție. Ca să nu îngroș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
eu, un anumit fel de extrovertire a veseliei zgomotoase era marca prieteniei lor. Chiar și după ce s-au așezat, au continuat să izbucnească periodic în râs. Sue se tot uita prin restaurant, ca și cum voia să se asigure că distracția lor zgomotoasă se bucura de suficientă atenție. Ca să nu îngroș și eu rândurile acelui public, am luat o carte și am început să citesc. Deși de-abia m-am uitat în direcția lor în timpul acelui prânz, am auzit întruna râsul lor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Sheba, nu te gândi că umblam să pescuiesc, pe cuvânt... — Nu, știu că nu. Vreau eu să fie al tău. — Oh, dar... — Barbara, nu te prosti, a zis ea zâmbind. Ia afurisitul de vas. E întotdeauna dificilă tranziția de la refuzul zgomotos la acceptarea umilă. — Ești sigură? — Absolut. — Ei, atunci îți mulțumesc, am zis eu. Sunt foarte emoționată. N-am mai primit de mult timp așa un cadou minunat. E o frumusețe. Am tăcut, dându-mi seama că deja eram plicticoasă. — Polly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
părut indestructibil de fericită; o minune modernă a împlinirii. Viața ei cu Richard - cinele, vacanțele în Franța, casa plină de colegi și copii, foste neveste și prieteni - era parcă ruptă din secțiunile de lifestyle ale ziarelor. Exista întotdeauna o excursie zgomotoasă de grup care se profila la orizont: un picnic în Regent Park, o plimbare prin Highgate Cemetery, o excursie la Bethnal Green Children Museum. Se întâmpla foarte rar s-o prind pe Sheba singură. Odată, când Richard îl luase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
v-ați zpălat pe mâini, zicea Sheba. Nu v-ați zpălat? Ei, nu-i nimic... Oh, priviți. A venit asistenta mea, doctor Barbara Babinski. Vino, Barbara, trebuie să mă ajuți să-i scot ficatul. Era amețitor să fiu inclusă în zgomotoasa lor lume domestică. Nu fericire deplină. Fericirea deplină ar fi fost altceva. Dar totuși, era așa de plăcut! Jennifer mi-a povestit odată despre un templu hindus într-o zonă îndepărtată a Indiei de sud pe care ea îl vizitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o invitație de la singura și căsătorita mea prietenă. Aveam să devin, în sfârșit, o persoană care relaționează ușor cu lumea, o persoană care își petrece weekendurile având întâlniri, care poartă fotografii în portofel, scene demonstrative de la petreceri voioase, de la grătare zgomotoase, de la un botez minunat la care tocmai am fost. Îmi amintesc că simțeam în mod special o satisfacție picantă pentru că eram în posesia unui plan social - o întâlnire personală - despre care Sheba nu știa absolut nimic. Pe când sâmbăta întâlnirii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vrem la fumători sau la nefumători. Bangs s-a uitat la mine: — Vrei la fumători, nu? — Da, dar nu mă deranjează dacă nu. Atunci, bine. La nefumători. Ne-am așezat amândoi și mai întâi el, apoi eu, am făcut exhalații zgomotoase de aer - acelea care sunt menite să indice revenirea calmului după o mare tulburare: haaa. Ni s-au adus meniurile, iar Bangs a zis că trebuie să ne uităm în ele imediat, pentru că era mort de foame. Câteva momente, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
liber. — Ei, ca să-ți spun drept, nu mă duc așa de des... — Și, te duci cu Sheba? a întrebat Bangs. Nu... — Poartă bikini, acolo? Pentru că trebuie recunosc, probabil că atrage foarte mult atenția în bikini... A continuat cu un râs zgomotos ca și cum ar fi spus ceva extrem de spiritual și pervers. — Mă duc să înot singură, am zis rece, de-acum protejându-mi curioasă minciuna. A urmat o liniște lungă, apoi am zis: — Și tu, Brian? Tu ai hobby-uri? Zâmbetul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
eu am început să-i scot pantofii uzi. — Fii drăguță, Barbara, și sună tu la agenție în locul meu. Să vezi ce avion putem să prindem mâine, cât mai devreme. Tocmai sunam la informații după număr, când am auzit o tuse zgomotoasă de la primul etaj. Uitându-mă în sus, am văzut-o pe Polly, care se uita fix la noi: — Nu mă întorc cu voi, e clar, da? — O, ba da, a zis Sheba. Apăruse și doamna Taylor, lângă nepoata ei. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se poate, o să-l sun să-i spun cum m-am adaptat - dacă nu-i scriu, Înseamnă că nu m-am adaptat. Sosesc și alte mașini care Își depun ofranda zeului Marte și, după un scurt popas plin de efuziuni zgomotoase, dispar la vale, În ceață. În poartă ne Întîmpină un locotenent Însoțit de un caporal. Ceva mai Încolo, atîrnați de un gard stau vreo trei șmecheri, cu bonetele lăsate pe ceafă. Unul dintre ei rîgÎie răsunător, o urare de bun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
20 de manifestanți și Încep nego cierile În clădirea Operei. E un moment psihologic important. Dacă la Început membrii acestui comitet ad-hoc se simt intimidați de personajele grele din fața lor, ulterior, pe măsură ce mulțimea din piață se animă și Își exprimă zgomotos susținerea, prind curaj și revendicările ating un ton radical. Se vorbește răspicat despre demisia lui Ceaușescu și despre organizarea unor alegeri libere. Oamenii lui Ceaușescu știu cum să ducă această luptă, trag de timp cu abilitate, În timp ce piața e străbătută
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o stradă, poate fi numită, cu un pic de bunăvoință, bulevard. SÎnt momente În care e pustiu și momente În care trec oameni care se manifestă euforic. Toți trăiesc cu intensitate momentul și cînd ne văd fețele radioase se exprimă zgomotos: Ole-ole, Ceaușescu nu mai e! Pe unele mașini sînt steaguri de pe care au fost decupate Însemnele comuniste, așa că acum au În mijloc o gaură. Am văzut un astfel de steag chiar și pe un camion militar. — Vezi tu vreun lunetist
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de improvizații culinare (pe bază de ceapă prăjită), la masa de ciment de sub platani, de unde au fost goniți minorii, ca să ni se facă loc. Se adună gașca, fiecare cu ce poate, apar și niște sticle de bere, petrecerea devine din ce În ce mai zgomotoasă, pe măsură ce se lasă Înserarea. Au loc dezbateri, temele pot fi politice, se pare că Ion Iliescu are mulți suporteri. — Mai taci În pula mea! țipă Andrei la Doldel. Tu și pensionarii ăia care se-adună pe la prefectură ca să plîngă după
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]