3,317 matches
-
să ia păturile. A despăturit două și le‑a aruncat pe pat, după care a luat sticla de unde o lăsase, s‑a așezat pe scaun, și‑a întins picioarele depărtate unul de altul și a mai sorbit câteva înghițituri plescăind zgomotos din buze. Referință Bibliografică: CHEMAREA DESTINULUI (22) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 300, Anul I, 27 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
tot ducea și se întorcea pe o bicicletă veche și ruginită, care scârțîia când trecea pe lângă noi mai rău decât roata fântânii. -Îl cunoști? am întrebat-o curioasă. -Este cu mine la școală, mi-a răspuns pe șoptite, când biciclistul zgomotos, ca un călăreț pe câmpul de luptă, se apropia de noi plin de curaj nebun, atât cât îi permitea bicicleta lui veche. -Dacă intră în noi îl bat! mi-a spus de data aceasta pe un ton puternic și amenințător
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
stă un domn în vârstă, absolut nepotrivit în peisaj, mai ales că vrea să bea un ceai. Se bănuiește că este un inadaptat, prin urmare, nimeni nu-l bagă în seamă. La scurt timp însă, pe ușă năvălesc trei tineri, zgomotoși, plini de importanță, care-și rotesc privirile prin local și iau imediat hotărârea de a se așeza la masa unde domnul în vârstă dă semne că e pe cale să moară de sete. Asta, cu hotărârile executate imediat, este o caracteristică
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
cotrobăi pe unde nu era de așteptat și găsi corpul delict. Necunoscând însă anatomia necuvântătoarelor, Mihuț al părintelui a asociat obiectul ciudat cu ghidonul unei motociclete ... Și mare i-a fost descumpănirea tatălui când își văzut feciorul angajat într-o zgomotoasă probă de motocros prin ogradă. Deși aflat ca pe jar, toată grija părintelui de până acum se risipi însă într-o clipă. Fiul său cel pornit să investigheze legendele nu se răsti la tatăl său, cum era de așteptat, că
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
numai cel auzeai: - Gică da rănită jos din spate, ha, ha, ha, (se referea la un biet om cocoșat) de ce porți sacul ăla în spate. Și începea să râdă cu voce tare iar cei de la masa îl acompaniau. Apoi deodată zgomotos salută pe cineva de la distanță: -Cumetre, cumetre să trăiești, ce faci vino aici cu noi. Impresiona sociabilitatea lui, optimismul lui, bucuria cu care uneori își trăia viața. Avea o adevarată pasiune pentru alcool și femei. Îmi ținea uneori lungi cuvântări
POVESTEA UNEI VIETI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357922_a_359251]
-
puteai să privești celălalt mal al Dunării numit Tudor Vladimirescu, un sat de pescari era un adevărat contrast între cele două maluri, aici în oraș civilizația, hotelele turistice, blocuri înalte, faleză ornamentata cu gust. Se simțea pulsul vieții de la oraș, zgomotoasă o viață plină de viteză. Iar dincolo, bărci de lemn la țărm, case simple de pescari, ulițe de țară, viața la țară cu oamenii ei cu ritmul vieții de atunci. În acel orășel Costică se simțea atât de liber și
POVESTEA UNEI VIETI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357922_a_359251]
-
Eu am căutat să le redau cu inteligența, prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare. Acum, în urmă m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdii. De aceea și ultimul meu volum poartă titlul "Scântei galbene". Roșu e sângele, e viața zgomotoasă [...]. În plumb văd culoarea galbenă. Compusii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu îi convine această culoare. După violet și alb, am evoluat spre galben[...]. Plumbul ars e galben. (I. Valerian, De vorbă cu G. Bacovia) Cuvinte cheie: negru-cenușiu, palid-galben, tainic
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
albaștrii ce transmit un mesaj de cinste, iar în același timp un amestec de optimism și umor. Un om voinic, plin de energie avea un obicei că după ce te salută să te bată cu putere pe spate, și să râdă zgomotos, vorbea mult, mereu gata în a întreprinde ceva ca să scoată bani. Este unul din românii despre care unii spanioli după ce lucrau un timp cu el spuneau că și-au schimbat părerea despre români și că Nicolae este un om de
JURNALUL UNUI CALATOR (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358327_a_359656]
-
gen. Sora mea îmi povestea de la întâlnirea ei de 30 de ani de la terminarea liceului ... mi-a arătat poze, pe aparatul foto ... Urechea ne era atrasă de câte o povestire mai interesantă, de prin vecini sau de un râs mai zgomotos. Erau oameni de toate vârstele, dar mai ales de 40-50 de ani. Majoritatea singuri, puțini cu familiile ... soț/soție/copii. Unii nu și-au luat partenerii în excursie, dar mulți erau singuri și acasă. În învățământ, se știe, sunt mai
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
dar deocamdată stă lîngă o fărîmă și o analizează chimic. Nu-i place. Iese din cutiuță și se strecoară sub tastatură. Cred că se simte ca sub un pod pe care mărșăluiesc soldații, pentru că fiecare apăsare pe tastă este destul de zgomotoasă. Jos, în camera lor, CrisLi îi povestește Carinei ce tortuleț frumos o să-i facă de ziua ei și încearcă s-o învețe pe degete cîți ani are. Nu cred eu că are Carina, la doi ani și nouă luni, noțiunea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
acoperiți de pătură și de întunericul ușor destrămat de lampa de noapte, fără ca săruturile, împrăștiate cu generozitate peste tot, să înceteze. Palmele lor fierbinți dezmierdau fără încetare trupul celuilalt într-o plăcută neorânduială și își simțeau răsuflările din ce în ce mai adânci, mai zgomotoase, gâtuite de emoție... - Eugen, te doresc atât de mult! Nu-mi este teamă, dar... să mă ierți că nu știu ce să fac și... - Să fii liniștită, iubito! Eu sunt fericit că te am în brațe... Sunt fericit că trupurile noastre s-
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
nu mai încerc să-mi explic logic tot ce întreprind oamenii de sex opus sau cum funcționează pisica noastră. În fond, ce mai contează, când oricum nu mai e timp decât pentru lucrurile cu adevărat esențiale? Poate că nici obiceiul zgomotos al vecinului de a crăpa lemne la orele de odihnă nu m-ar mai deranja. Un lucru mai bun decât acest update general din anul 2012 nici că se putea să ni se întâmple! La o adică, până și în
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]
-
seama? se rățoi pițigăiat soacră-sa. Uită-te la ea, cum arată! Madamă de tractir. -Hai sictir! sughiță femeia, împleticindu-se. Sunt poetă, ce mama dracului. -Iți dau eu o poezie de n-o poți duce! Palma bărbatului o plesni zgomotos peste obraz. Un firicel subțire de sânge se prelinse la colțul gurii. Privirea femeii, încețată de alcool, a dobândit o strălucire nouă. Razant, vârful ascuțit al pantofului l-a lovit cu putere plină de ură între picioare. Ochii lui s-
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
mai aparține Bisericii creștine. Nevoia lui de religiozitate se livrează acum unor forme exotice, asiatice, sau diverselor eclectisme mistice răsăriteano-orientale. Sociologii numesc asta „noi mișcări religioase“. A patra categorie este cea a „apartenenței fără credință“. Această categorie aparține Bisericii tradiționale, zgomotos chiar, doar că aparține altfel. Nu atât prin legături de credință, cât prin conexiuni istorice. Biserica Ortodoxă este acum importantă deoarece este „a noastră“, nu neapărat pentru că este darul dumnezeiesc făcut oamenilor întrucât nu pot să se mântuiască singuri. Pentru
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU ... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/358630_a_359959]
-
„Trebuie să alegi să fii ori mândru, ori sărac în duh. Cea dintâi alegere va însemna o distrugere zgomotoasă, A doua,o zidire tăcută”. (Sfântul Nicolae Velimirovici) „Omul se poate înălța până la Dumnezeu prin dragoste și poate coborî până în tenebrele iadului, prin ură”. (Eugenia Indreica Damian) „Deschide-ți, suflete, fereastra larg/și lasă soarele să te pătrund/ E primăvară
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
Cred că era un vagon de pe timpurile când s-au înființat Căile Ferate Române! Ușa nu se închidea, era sărită de pe șină, culoarul era aglomerat cu tot felul de pasageri, unul mai colorat ca altul, fiecare căutându-și un loc și vociferând zgomotos... Noi însă eram veseli și binedispuși. Speranța și emoțiile călătoriei, precum și gândurile la viitoarea partidă de pescuit compensau toate inconvenientele acestui drum. Vagonul nostru fiind lângă locomotivă, când am ajuns la Tulcea, eram mai aproape de gară, ceea ce ne ajuta la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
zilelor” care îi este dedicată soției. „Soarele așteaptă să trag perdeaua, / Să măture cioburile sparte ale viselor. Cum le atinge, se topesc ca zahărul / În cafeaua pe care / Mi-o întinzi tu, iubire. Zîmbetul tău mă sărută cu foc și zgomotos / Înaintea buzelor tale” (Tunelul nopții). Un portret admirabil îi face poetul mamei, mai precis, simbolizează „prezența de a fi a mamei”: „Când ți se amputează mâna sau piciorul, / Încă le mai simți cum te dor. / Mama este apa pe care
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
se străduiesc să acopere efortul disperat al bietului artist de a se face auzit. Este un specific „tineresc” așa cum politica statală îl impregnă. Parcă toate cântările României actuale exprimă ura și gâlceava semănată din belșug între semenii noștri. Acompaniamentul muzical zgomotos fără poc de armonie ilustrează tancuri, mitraliere și bâte. DA! Bâtele naționale specifice epocilor electorale. Prin Ovi și Paula, regia prost inspirată, a făcut publică mentalitatea Românească. Primul ministru însuși, considerându-se reprezentat personal, a ținut să se alăture primul
DIN LAC ÎN PUŢ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350699_a_352028]
-
haină de fâș îmblănită, purta pe cap o căciulă din lână tricotată de mâinile soției sale. Pe sub haina purta o vestă grii din lână împletită deasemeni de soția sa. Ieșind din casă să meargă la cumpărături, fu întâmpinat de glasurile zgomotoase ale copiilor care erau cât pe aci să-l dea jos din picioare. "Dar poți să te superi - spunea el - pe glumele lor, pe veselia și pe glasurile sunând a clopoței?. Văzându-i îi trecură prin fața ochilor imaginile, chipurile copiilor
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
metaforic vorbind - cu niște dialuri și câmpii frumoase din România, care nu suferă nici o pierdere prin faptul că îi fac loc râului de munte să ajungă la mare. Ceeace dăruiesc acestea le este răsplătit însutit. Deoarece torentul care se rostogolește zgomotos în vadul lui lasă în urmă darul fertilității și al abundenței. Iarba de pe malurile lui este de un verde mai proaspăt, copacii au un frunziș mai bogat, florile sunt mai exuberante. Când căldura toridă a verii face ca pământul să
LEGEA SFÂNTĂ A DATORIEI... de IONEL CADAR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358915_a_360244]
-
siguranță de invidiat. Treptele de marmură albă îi așteptau pașii. Poza ei afișată afară în vitrine și diferite afișaje din oraș, făcuse ca sala să fie luată cu asalt. Nu mai erau locuri nici în picioare. Hayfa apăru în uralele zgomotoase ale mulțimii. Îmbrăcămintea ei era de vis. Rochia lungă verde din atlas lucitor care-i contura cu fidelitate trupul dăltuit se potrivea perfect cu cerceii, dar mai mult decât orice, cu ochii mari de un verde adânc. Și pantofii din
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
Acasa > Strofe > Creatie > FĂRĂ GLAS Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului artist: Valovits László e o zi zgomotoasă prin liniștea ei. ascult glasuri străine. pădurea înghite umbrele trecerii gândului, printre schelete de copaci. triunghiul cu aria neagră și volumul rătăcit în uitare, conturează fulgerele trecutului. artist: Valovits László e o zi zgomotoasă prin liniștea ei. ascult glasuri străine
FĂRĂ GLAS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359374_a_360703]
-
artist: Valovits László e o zi zgomotoasă prin liniștea ei. ascult glasuri străine. pădurea înghite umbrele trecerii gândului, printre schelete de copaci. triunghiul cu aria neagră și volumul rătăcit în uitare, conturează fulgerele trecutului. artist: Valovits László e o zi zgomotoasă prin liniștea ei. ascult glasuri străine. pădurea înghite umbrele trecerii gândului, printre schelete de copaci. triunghiul cu aria neagră și volumul rătăcit în uitare, conturează fulgerele trecutului. filele se umplu de uimirea mireanului, în fața creierului naturii, când creația omului stagnează
FĂRĂ GLAS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359374_a_360703]
-
aceasta vântul bate cu putere, crengile copacilor îngenunchează, norii aleargă în forme fantastice întunecând cerul care devine din ce în ce mai plumburiu și astupă frumusețea de dincolo de nori. O ploaie torențială se dezlănțuie ca un torent. Picăturile furioase se izbesc de geam, lovesc zgomotos pervazul ferestrei. Fulgerele zigzagate marchează cerul, tunetele zguduie pereții rezervei. Mama deschide ochii și-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de iubire al
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
NATO și UE a fost, totuși, o biruință postdecembristă ... - Să fim serioși! Am intrat în NATO pentru că SUA, factorul decisiv al Alianței, au vrut-o. Aduceți-vă aminte că, în anul 1997, când România a dus o campanie pe cât de zgomotoasă, pe atât de inutilă, SUA ne-au închis ușa la Summitul de la Madrid. În dorința de a câștiga bunăvoința Washingtonului, am încheiat tratatul dezastruos cu Ucraina, fără a obține nici un folos. După 11 septembrie anul 2001, evaluarea americană s-a
INTERVIU CU DOMNUL ACADEMICIAN FLORIN CONSTANTINIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359453_a_360782]