1,022 matches
-
mitice. Istoria noastră națională este cea a lui Ștefan, a lui Ion Vodă cel Cumplit, Decebal, Basarab, Bogdan și Neagoe. Istoria fiind cea medievală, stă sub semnul ocultismului și al magiei; sunt invocați inorogul, balaurul, licorna, formica, grifonul, vasiliscul, faraoanca, zimbrul, pasărea măiastră. Istoria se confundă cu legenda. Balaurul simbolizează moartea, distrugerea, cruzimea. Sfânta Moldovlahie stă sub semnul demoniac al balaurului: "Domnule Basarabie/ plânge merele furate de-o corabiei/ Bogdan Mușat/ plânge mărul ne-nfășat./ Bunul Alexandru a fost lăsat fără copilandru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
războaie pentru închegarea și consolidarea neamului, dar și pentru faptele lor de cultură. Cu exces de rafinament în expresie este prezentată istoria medievală într-o simbolistică clară, sub semnul ocultismului și al magiei: Inorogul, balaurul, Licoarna, Formica, Vasiliscul și Faraoanca, Zimbrul, Pasărea măiastră, Grifonul, visează întemeierea Țării Românești, vremile lui Vlad Țepeș, Ion Vodă, războiul de in-dependență, dezvoltate în personificări ciudate, cu onomastică neobișnuită până la manieră. Cărțile populare, cronicile, atmosfera cultică sunt concentrate într-o formulă de joc gratuit, arghezian, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin."10 Zîna aceea, numită de el, mai tîrziu, Dochia, "șuieră în frunză" ori sună din cornul de aur, ca să-i vină zimbrii și să-i puie la car. Zîna le dezmiardă coamele sure și-i sărută pe frunte, încît lor le rămîn, pe frunte, steme albe. Din lumea ceea solară, coboară mîndre împărătese, cu părul de aur și cu sandalele moi. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
astfel, prin două sugestive -tematic și artistic - secvențe narative: legenda, cu valoare eponimă, privindu-i pe frații Roman și Vlah (Vlahata) filtra, în eposul auroral, vizibile ecouri mitizante referitoare la obârșia românilor, în timp ce o tradiție heraldică precum aceea a vânării zimbrului (Dragoș descalecă într-un ținut adamic, răpune fiara și proclamă capul de bour ca însemn al noului voievodat) trimite la un pattern cinegetic ancestral, neignorat, ulterior, de marii cronicari. Ediții: Povestire pe scurt despre domnii Moldovei, de când s-a început
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
majoritatea căimăcămiei moldovene a arătat hotărârea de a susține cauza națională. Ea a numit miniștri și funcționari de stat din rândurile elementelor liberale (Vasile Alecsandri, Al. I. Cuza etc.), a căutat să asigure libertatea presei (ceea ce a permis reapariția foilor „Zimbrul” și „Steaua Dunării”) și să asigure o aplicare cât mai largă a dispozițiilor electorale anexate Convenției de la Paris. În Moldova, candidații la domnie din partea grupului conservator erau fostul domn Mihail Sturdza și fiul său Grigore (ofițer în armata otomană sub
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
membru corespondent al Academiei Române în 1886. Tot sub îngrijirea lui au apărut diverse culegeri de acte oficiale referitoare la politica externă a Principatelor Române. Avându-l pe C. redactor, au apărut și câteva ziare, printre cele mai bune ale timpului: „Zimbrul” (1850), „Foiletonul Zimbrului” (1855) și „Buciumul român” (1875). Jurnalist priceput, abil în a se strecura printre opreliștile puse de stăpânire, C. s-a priceput să atragă unii scriitori de valoare și să-și anime publicațiile prin câteva principii democratice. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
Academiei Române în 1886. Tot sub îngrijirea lui au apărut diverse culegeri de acte oficiale referitoare la politica externă a Principatelor Române. Avându-l pe C. redactor, au apărut și câteva ziare, printre cele mai bune ale timpului: „Zimbrul” (1850), „Foiletonul Zimbrului” (1855) și „Buciumul român” (1875). Jurnalist priceput, abil în a se strecura printre opreliștile puse de stăpânire, C. s-a priceput să atragă unii scriitori de valoare și să-și anime publicațiile prin câteva principii democratice. În „Buciumul român” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
tîlharilor cu furtișagul și minciuna. Adică sîntem toți nebuni numai ho-țul este negustor cinstit pentru că nu a fost prins. Uite că i-a sosit și lui ceasul! Textul descrie plăcile votive mitraice cu sacrificarea taurului solar, care era în fapt zimbrul pentru că el are coarnele scurte așa cum apare imaginea în creștinismul arimin pe care leprele îl numesc arianism. În legenda noastră despre Dragoș - vodă care ucide zimbrul, animalul mai este numit ,,fiară”. În creștinismul arimin Mitra sau Sarmis avea în mînă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ceasul! Textul descrie plăcile votive mitraice cu sacrificarea taurului solar, care era în fapt zimbrul pentru că el are coarnele scurte așa cum apare imaginea în creștinismul arimin pe care leprele îl numesc arianism. În legenda noastră despre Dragoș - vodă care ucide zimbrul, animalul mai este numit ,,fiară”. În creștinismul arimin Mitra sau Sarmis avea în mînă un cuțit special în trei muchii cu care sacrifica zimbrul solar. Coarnele zimbrului fiind mult mai mici decît ale taurilor din acea vreme, pentru a înțelege
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
creștinismul arimin pe care leprele îl numesc arianism. În legenda noastră despre Dragoș - vodă care ucide zimbrul, animalul mai este numit ,,fiară”. În creștinismul arimin Mitra sau Sarmis avea în mînă un cuțit special în trei muchii cu care sacrifica zimbrul solar. Coarnele zimbrului fiind mult mai mici decît ale taurilor din acea vreme, pentru a înțelege comparația, plăsmuitorul a scris că arătau ca a unui miel. Și Saul amintește în Epistola lui Pavel către romani la 1,23, de o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
care leprele îl numesc arianism. În legenda noastră despre Dragoș - vodă care ucide zimbrul, animalul mai este numit ,,fiară”. În creștinismul arimin Mitra sau Sarmis avea în mînă un cuțit special în trei muchii cu care sacrifica zimbrul solar. Coarnele zimbrului fiind mult mai mici decît ale taurilor din acea vreme, pentru a înțelege comparația, plăsmuitorul a scris că arătau ca a unui miel. Și Saul amintește în Epistola lui Pavel către romani la 1,23, de o asemenea icoană în fața
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
spații ale confortului erotic (Tren de plăcere: soțul află de la soacră-sa că "Miții i-a dat odaia lui Mișu, și el doarme pe canapea în antreluță") sau insațiabilitatea neselectivă și efectele ei (High-life: Athenais Gregorachko e pentru ziarul Vocea Zimbrului o infatigabilă silfidă: "Aici o îngrozitoare greșeală de tipar"); chiar la vîrste venerabile, femeia-consoartă poate fi vizitată de incubi agresivi, fapt pentru care este consiliată doct privind... poziția (Leonida: "Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata nevricoasă; unde am
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
unde avea casă și vie în mahalaua Cotul Negru, dar proprietatea sa principală era în nordul județului Covurlui, la moșia Roșia, parte moștenită, parte răscumpărată de la frate și surori. Printre altele, a redactat la Iași, cu V. Alexandrescu (Ureche) ziarul Zimbru și Vulturul, începând de la l noiembrie 1858 și cu M. Kogălniceanu, V. Alexandrescu (Ureche) și V. Mălinescu Steaua Dunării, iar la Bârlad Semănătorul, fiind în același timp, dimpreună cu I. Popescu, promotor al asociației primei tipografii „Unirea", care a dat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Tg. Ocnei" care făcea cunoscut că se aflau la redacție de vânzare: „Foaie pentru minte, inimă și literatură" de la 1847 și până la 1864, ziarul „Învățătorul poporului" din 1848: „Noua albină românească", „Gazeta Moldovei", foaie literară și artistică din 1857, ziarul „Zimbrul" din 1850, „Muzeul Național" din 1837, „Pruncul Român" din 1748, precum și alte acte din perioade îndepărtate, plus „Buletinul ședințelor Adunării Ad hoc al Moldovei de la l octombrie 1857 până în decembrie 1857. Vocea Târgului Ocna, la început conservatoare, apare ca ziar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Zăhărescu; la Anthologhiu, Neamț 1840 ierom. Antonic din mănăstirea Urguești, la Jurnalul de Galați (1850) spătarul C. Miclescu, serdarii G.Nicolau, Gr. Dănuleț, căpitan C. Costachi I(osif) Patrichi (Popescu), prof. de limba latină, C. Alexandrescu, G(avril) Constantinovici; la Zimbrul (1850) vorniceasa Cas.. Costache, maior Pavlov, căpitan Iosef Toran, G. Oatu, Iancu Donici, Lascarachi Moldovanu, iar pe alți 12 îi lăsa nenumiți; autorul atrăgea atenția că „pentru Beidiman, Bercar, Buhnilă, 343 Docan, Epure, Gane, Juvara, Racliș, Romașcu, Vârgolici Vîrnav, Vrabie
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de ani de muncă silnică. Trece prin penitenciarele Jilava, Pitești, Aiud, unde îi cunoaște pe Petre Țuțea și pe Petre Pandrea; în „academia” subterană de la Jilava se nasc povestirile din Amintirile peregrinului apter, la Aiud concepe mental poemele dramatice Steaua Zimbrului și Meșterul Manole. Este eliberat în 1964, prin decret general de grațiere. În 1965 pleacă din țară, la Detroit, ca preot al Episcopiei Misionare Ortodoxe Române din America. La întoarcere, în 1976, este numit director al Institutului Biblic din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
sub titlul Greul Pământului. O pentalogie a mitului românesc (Premiul Uniunii Scriitorilor), oferă o fascinantă experiență de întoarcere a mitului, înțeleasă ca retrăire-reinventare a acestuia. Cinci poeme dramatice, Miorița, Du-te vreme, vino vreme, Meșterul Manole, Greul Pământului și Steaua Zimbrului, delimitează simbolic o vatră a spiritualității românești, un spațiu al „genezelor”, alcătuind un sistem poetico-filosofic articulat, ale cărui axe de referință sunt folclorul și istoria. În articolul Mitologia românească, inclus în volumul Din spumele mării. A. subscrie la interpretarea pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
răstălmăcite în traducerile anterioare. SCRIERI: Miorița, cu o Predoslovie de Tudor Arghezi, București, 1966; ed. pref. Liviu Petrescu, Cluj-Napoca, 1999; Meșterul Manole, București, 1968; Du-te vreme, vino vreme!, București, 1969; Păhărelul cu nectar, București, 1969; Geneze, București, 1971; Steaua Zimbrului, București, 1971; Poeme cu măști. Du-te vreme, vino vreme! Miorița. Steaua Zimbrului. Meșterul Manole, București, 1972; File de acatist, Detroit, 1976; Istorii agrippine, București, 1976; Străinii din Kipukua, București, 1979; Greul pământului. O pentalogie a mitului românesc, I-II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
1966; ed. pref. Liviu Petrescu, Cluj-Napoca, 1999; Meșterul Manole, București, 1968; Du-te vreme, vino vreme!, București, 1969; Păhărelul cu nectar, București, 1969; Geneze, București, 1971; Steaua Zimbrului, București, 1971; Poeme cu măști. Du-te vreme, vino vreme! Miorița. Steaua Zimbrului. Meșterul Manole, București, 1972; File de acatist, Detroit, 1976; Istorii agrippine, București, 1976; Străinii din Kipukua, București, 1979; Greul pământului. O pentalogie a mitului românesc, I-II, București, 1982; Rotonda plopilor aprinși, București, 1983; Anamneze, București, 1984; Amintirile peregrinului apter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
1934). Scrie permanent în „Gândirea”, din 1927 fiind unul din stâlpii grupării din jurul revistei, devine și unul din principalii colaboratori ai „Revistei Fundațiilor Regale”. Editorial a debutat în 1916 cu placheta Poezii; peste doi ani îi apare culegerea Din Țara Zimbrului și alte poezii (Premiul Academiei Române). Din 1920 este membru al Societății Scriitorilor Români. În primul deceniu interbelic i se tipăresc cărțile Pârgă (1921) și Poeme cu îngeri (1927; Premiul Societății Scriitorilor Români), în cel de-al doilea ies Destin (1933
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
grav bolnav, se va stinge după un an. Postumitatea lui V. produce revelația unei opere profunde, creată în decursul a aproape unui deceniu, cu limitele situate între moartea soției și arestarea sa. Ea cuprinde toate povestirile (începând de la Capul de zimbru, ultima scriere antumă, 1947), editate în 1966 în două volume, romanul Zahei orbul, publicat în 1970, și lirica de senectute. Prima apariție postumă, cartea Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V.Voiculescu (1964) va fi urmată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
India, spre a fi trecute clandestin peste graniță - a rămas multă vreme incertă, fiind clarificată abia spre cumpăna dintre milenii. În 1993 Academia Română îl va desemna pe scriitor membru post-mortem. Cele dintâi volume ale lui V. - Poezii și Din Țara Zimbrului și alte poezii -, îndatorate profund lui Al. Vlahuță și lui George Coșbuc, sintetizează caracterele liricii sămănătoriste și totodată prefigurează tradiționalismul promovat de revista „Gândirea”. Casa noastră, o piesă rezumativă a cărții de debut, opune tabloul convențional idilic al satului patriarhal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Ca ostrovul de mituri sub strașina-nvechită...”) degradării lui ulterioare. Asemuirea chietudinii rustice de altădată cu liniștea schiturilor anunță poetica gândiristă: „Plutea pe noi o pace adâncă, robitoare, / Ca peste-un schit ce pururi ar sta în rugăciune”. Din Țara Zimbrului... preia din sămănătorism militantismul național, inclusiv șabloanele acestuia. Influențat aici mai mult de Coșbuc, adoptând și procedee utilizate de Vasile Alecsandri în Ostașii noștri, V. oferă o nouă culegere de „cântece de vitejie”. Construite impecabil, asemenea celor din prima carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
în cintra cerurilor goale”, când dinamice, fremătătoare, ca în Nori de vară. Descripția își însușește tehnici epice și cinematografice, proiectând elementele într-o învălmășire fantastică, analoagă celei din Prigoana lui Tudor Arghezi: „Sosesc cirezile de nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul cerurilor late, / Năvalnicele boaite / Bălțate, negre ori țintate, / Se îmbulzesc și suflă-nspăimântate / Ca la vederea unei haite... Se-mpung, se-ncalecă, se iau în coarne, / Zăplazurile zării stând să spargă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
dezvăluiseră toate zăcămintele de spiritualitate arhaică. Anumite aspecte de practică ezoterică și gândire magică fuseseră semnalate mai curând fugitiv. Povestirile voiculesciene merg în principal tocmai la acestea sau le reliefează în vreun fel existența. Excepție face, între altele, Capul de zimbru, unde se relatează o întâmplare din timpul ultimului război: un ofițer român dovedește că posedă al treilea timbru cap de zimbru, după ce un coleg german susținuse că în toată lumea nu existau decât două, al doilea în posesia lui. În marginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]