1,218 matches
-
vis... ...Se facea că, amândoi erau în bucătărie, el si Vasilica. Un strigăt îl făcu să tresară... Vasilica căzuse cu pieptul gol pe aragazul aprins. Arsura era groaznică. ”-Ia, să văd... ia, să văd ce s-a întâmplat, Fata..!” se zori Iorgu să vadă ce-i. -Nu-i nimic, nu-i nimic... o să treacă..!” căuta ea să ascundă rana, ca să nu-l îngrijoreze. ”-Pune, Fata, repede o compresă rece..!”. Ea își puse un prosop subțioară, ferindu-se de Iorgu să nu-i
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
știut atunci că acesta de fapt nu era jocul nostru, așa cum șahul nu e jocul pionilor și-al cailor și al reginelor? Nu, pe atunci nu puteam vedea Șahiștii aplecați cu gravitate peste lumea noastră. Carmina fugi să rupă o zorea din gardul viu al casei gemenelor, iar noi ne apucarăm s-o împodobim pe prima regină. Am îmbrăcat-o într-un capot violet al mătușii Aura, în care abia încăpea. I-am atârnat în păr lanțuri de hârtie violetă, i-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noi acasă. Jos, în pasajul întunecat și plin de ecouri, unde a trebuit să le așteptăm, am făcut cunoștință. Se numeau Nelly și Kitty, dar Iag, botezându-le pe loc Natiuha și Katiuha, le lovi părintește peste fund și le zori să urce în trăsură. În ce-o privește pe Kitty, am reușit să disting fețișoara ei slăbuță și cârlionții lipiți de obraji, ca niște cozi de șoarece. Eu a trebuit să merg cu Nelly, iar plimbarea mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
casa lui Nicolae Iorga și, în final, intră la bancă, să scoată bani pentru badea Ion. Cu treburile terminate, o luă înapoi, pe șoseaua care șerpuia o vreme pe lângă apa Teleajenului. Ar fi poposit puțin pe acolo, dar treburile îl zoreau. Întors la Bucura, merse direct la badea Ion, îi plăti acontul, împreună cercetară mai multe mostre de lemn, în final oprindu-se la scânduri bine coapte la soare, netede, fără prea multe noduri. Alese pentru unele piese de mobilă scânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Cristide ! fac io la ea. Haidi, vin și-mi desfă mașina de cusut ! Haidi și-mi dă toate alea ! Da ea dase puțină lumină la ea-n dormitor și-și dedea cu pudră. Dac-a văzut că io tot o zoream, a lăsat boitu și-a-nceput să umble pân dulapuri și pân sertare ! Și-avea niște draci în ea ! Uite-așa le pocnea, de îndrăcită ce erea, că n-o lăsasem să se boiască ! Și-a venit cu ele-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nu cumva visezi ? Nu cumva ai adormit, trezește-te ! Slavă Domnului că te-ai trezit ! Slavă Domnului că mergeți cu trăsura să-l luați pe Niki, trăsura merge prea încet, tu stai pe banchetă și n-ai cum să-l zorești pe vizitiu, dar acum-acum-acum o să ajungeți ! La picioarele tale sunt comenzile făcute pe toată săptămâna - ciocolata Suchard, icrele negre în care, din greșeală, ți se înfundă piciorul, pssst ! Pssst ! Să nu vadă Muti că ai călcat cu sandaua în icre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de troleibuz, merge alene, cu pardesiul descheiat, lăsat în voia vîntului de mai. La un moment dat, încetinește pasul tot mai mult, aruncînd privirea spre celălalt trotuar, pe care trece o femeie. Hai, dom'le, că ne prinde noaptea! îl zorește regizorul, clătinînd din cap dojenitor cînd îl vede unde se uită. Spuneți-mi, vă plac femeile? îl întreabă Mihai prompt. Regizorul e de-a dreptul vexat. Între ei n-a încăput vreodată o asemenea discuție. Stă locului și-l privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
clopoțelul ridicat deasupra capului, venind În fugă spre ei, venea furioasă foc Roșcova, de cîte ori trebuie să-ți spun, Îți atrag atenția că e strict interzis sa le vinzi copiilor bomboane otrăvite, toate astea În engleză și Piratul se zorea să-și scoată mîinile pline printre gratii, se zorea să dea bomboanele și să ia banii dar Cano, lung și deșirat, rămăsese paralizat. „Plec acum, măicuță, plec acum“, spunea Într-una Piratul, care fără Îndoială avea viermi sub plasturele negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
venea furioasă foc Roșcova, de cîte ori trebuie să-ți spun, Îți atrag atenția că e strict interzis sa le vinzi copiilor bomboane otrăvite, toate astea În engleză și Piratul se zorea să-și scoată mîinile pline printre gratii, se zorea să dea bomboanele și să ia banii dar Cano, lung și deșirat, rămăsese paralizat. „Plec acum, măicuță, plec acum“, spunea Într-una Piratul, care fără Îndoială avea viermi sub plasturele negru de pe ochiul stîng, „plec acum“, repeta și Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cuvînt precedat de zero? Ar fi vrut atît de mult să fi publicat mai multe cărți și ar fi adăugat cu dragă inimă cuvîntul „carte“ la lista substantivelor care nu există decît la plural: cărțile s-ar fi adăugat cuvintelor „zori“ și „funeralii“. În orice caz, cu zero, nu făcea nici o socoteală. Nu era singurul care gîndea astfel. Editorul lui era cu siguranță de aceeași părere. Cunoștea editorii: tatăl lui era unul dintre ei. Îi plăcea mult cel al următoarei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ajute mai tîrziu, gîndeam eu, să construiesc scenarii. Povestirile din Evul Mediu nu sînt niciodată plictisitoare. Autorii lor Îl cunoșteau pe Horațiu și adagiul său, semper ad eventum festinat: grăbește-te mereu, aleargă În Întîmpinarea evenimentului, scopului, deznodămîntului. Festino, mă zoresc, mă grăbesc, Îi dau zor. Trebuia s-o cunosc pe fata aceea splendidă și misterioasă. I-aș vesti, precum un alt Înger Gavriil, „Iată, ne vom căsători!“. De cîte zile ar avea nevoie ca să se Îndrăgostească de mine? De cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
părea că voi locui mereu acolo, însă în cele din urmă am văzut că Schneider nu era obligat să mă întrețină la nesfârșit și, în plus, a apărut o afacere, se pare, atât de importantă, încât Schneider însuși m-a zorit să vin aici și mi-a plătit drumul. O să văd despre ce-i vorba și o să mă sfătuiesc cu cineva. Poate că soarta mi se va schimba radical, dar nu asta-i totul și nici nu-i cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
slăbit odată cu amplificarea... — Rețelei de căi ferate? strigă Kolea. — Nu a căilor ferate, domnule adolescent pătimaș, ci a întregii direcții, căreia căile ferate i-ar putea servi, ca să zic așa, drept imagine, drept expresie artistică. Cică se grăbesc, tună, bat, zoresc pentru fericirea omenirii! „Prea mult zgomot și prea multă industrie se adună în sânul omenirii, puțină e liniștea spirituală“, se plânge un gânditor plecat dintre noi. „Fie, dar scrâșnetul căruțelor care aduc pâine omenirii flămânde este, poate, mai benefic decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici “în somn“, cum îi prevestise lui Evgheni Pavlovici. Poate că într-adevăr nu dormea bine și avea vise urâte; dar în timpul zilei, printre oameni, părea îmbunat și chiar mulțumit, uneori era foarte îngândurat, dar asta numai când rămânea singur. Zoreau cu nunta, care era fixată cam la o săptămână după vizita lui Evgheni Pavlovici. În condițiile acestei grabe, chiar și cei mai buni prieteni ai prințului, dacă i-ar fi avut, ar fi trebuit să se simtă decepționați ca urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e vorba? Pământiu la față, Ianuarius are puterea să se uite în ochii principelui: — Narcissus e un băiat liniștit și la locul lui, mărite stăpâne, așa cum îl știi... — Zi odată, omule, nu mă mai face să-mi pierd vremea, îl zorește cezarul, tamburinând impacientat cu degetele pe brațul fotoliului. Privirea secretarului se agață cu disperare de catedra pe care stă împăratul. Urmărește, cu capul golit de gânduri, linia spăta rului înclinat și curbura, aproape în semicerc, a scaunului. Ochii îi ză
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Să plece chiar în seara asta... Îl îneacă tusa. Morfăie hârșâit: — ... cu o scrisoare urgentă pentru Sulpicius Quirinius... N-am greșit! jubilează Parthenicus în timp ce se îndepărtează în grabă. Guvernatorul Syriei este într-adevăr prieten cu principele. Fugi mai iute! îl zorește iritat Augustus de la spate. Tre buie să ajung în dimineața asta și la Regia să consacru o vestală! CAPITOLUL IV — Repetă după mine... Glasul fetiței se împletește temător cu cel al Marelui Pontif: — Mă leg să-mi păstrez cu cinste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Gallus s-a înstrăinat de ea și de soție. A ajuns să fugă de lume ca să fie singur cu el însuși. De aceea are uneori răbufniri atât de crude și violente. Cineva o apucă de fustă. — Hai odată! o zorește Agrippina. Se scoală în picioare. Încearcă să se dezmeticească. E încă buimacă. Hai, că mă piș pe mine! Limbajul grosolan are darul s-o trezească. Antonia se ridică și ea să meargă cu ele, în timp ce ceilalți își maschează cât pot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vestiarul gladiatorilor. Trebuie să-i pregătesc... Intră pe un culoar, urmat de Pusio. Călărețul observă că în căperile laterale au fost transformate acum în cuști zidite, unde dormitează sau se învârt în cerc animale sălbatice. — Hai, nu mai zăbovi, îl zorește instructorul. Nu ne putem opri o clipă, să stăm de vorbă în liniște? — Aici!? hohotește Rufus. Ție nu-ți mută nasul din loc du hoarea asta înțepătoare de pișat? — Ba da, recunoaște celălalt stânjenit. Se oprește însă după câțiva pași
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Bine, bine, face posac. Îl amuză într un fel curiozitatea copilărească a germanului. Un pic nerăbdător este și el să afle ce vrea să-i transmită din partea principelui. Dacă o fi adevărat. — Hai totuși mai repede, că am treabă, îl zorește. Tonul sună însă neconvingător, așa că Pusio nu-l bagă în seamă, atent la ce se întâmplă în arenă. Cuprins de un fel de sfârșeală, Rufus se lasă să alunece încet pe pământ și se sprijină de zid cu un oftat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aparține unei societăți particulare. La intrare o mașină ne blochează drumul, însă nu vedem paznicul așa că mergem înainte. La celălalt capăt, al doilea paznic, surâzând, ne cere respectivul dolar. Suntem din nou în Illinois, în partea centrală și sudică. Se zorește cu prașila porumbului. Ovăzul e frumos dezvoltat. Câțiva fermieri au dat drumul tineretului bovin în lanurile de ovăz. După ce va fi pășunat, vor ara și semăna porumb furajer. În fiecare fermă vacile sunt scoase la pășune, fără nicio pază, grație
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
paie și coceni. Acolo unde proprietarii au prins secretul culturii porumbului, dijma a fost înlocuită. Cu prășitoarea dusă de un cal, cultura porumbului a devenit foarte rentabilă în regie. Culesul era ușurat pentru că se recolta pe îndelete, iar grâul nu zorea pe nimeni, întrucât marii proprietari îl cultivau după leguminoase, islaz pășunat de oi, arat în iunie în ogor negru, după rapiță sau după cereale de primăvară. Țăranul pierdea acum ocazia de a-și valorifica mai intens munca cu vitele și
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
o doream, unde toți Își aduc aminte de felul În care erau pe vremuri, Înainte ca viața, copiii și responsabilitățile să le răpească timpul. Cred că n-aș fi greșit să afirm că toți invitații s-au simțit bine. 11 ... zorii vieții mele au mijit, căci s-a ivit dragostea Christina Rossetti Se aude o bătaie ușoară la ușă, iar eu șoptesc un „Intră“, acordîndu-le un surîs fericit lui Fran și Sally, care intră și suspină adînc, venind imediat lîngă pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Cu cineva cunoscut? Am din nou puterea În mînă. În sfîrșit. Mulțumescu-ți Ție, Doamne. — Doar cu Lisa și niște prieteni de-ai ei, mint eu. Mă rog, tre’ să mă grăbesc. Mulțumesc că ai trecut pe aici, zic și Îl zoresc spre ușă. Mă prăbușesc În prag, privindu-l cum urcă scările. Nu pleca, Îmi vine să urlu. Întoarce-te. Rămîi. Dar nu fac asta. La ultima treaptă, Dan ezită, iar mie mi se oprește inima. Se Întoarce, Îmi zic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se gândi ea cu disperare. Se gândea la ceva de genul trei luni, în cel mai rău caz. - Asta e tot ce am putut să fac. Un an. Insigna, am spus. Marlow clătină din cap. Îmi pare rău că te zoresc. Am o altă întâlnire în câteva momente. Întâlnirile astea mă scot din minți. Asta are legătură cu o asigurare. Publicul e de părere că nu facem decât să prindem infractori. Sau, mai degrabă, să nu prindem infractori. Păi da, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ochi calzi de duioșie; ochi ca iarba crudă; păr încurcat ca un caier; ochi ca liliacul; ghiocei pe la tâmple; ochi foarte blajini; privire blândă; față smeadă. Despre lumină: șuvoaie de lumină; potop de raze; boare caldă; lumină aurie; pânză albă; zorea albastră; imn de slavă; lumină prietenoasă; plasa gândurilor mele de lumină; disc alb de lumină topită; focul zeilor; ploaia de lumină; lumină prea albă; fărâmiță de lumină dulce; broboane de lumină; geana zării; lumină trandafirie; lumină pierdută-n noapte; găteala
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]