1,030 matches
-
elibereze Ierusalimul" și să continue astfel un război nesfârșit, cel puțin la scara previziunilor actuale? * * * Politicianul occidental: "Acest guvern tocmai scotea țara din haos, când Hezbollah i-a înfipt un pumnal în spate..." Sayedul oriental: "Eram pe punctul de a zvârli agresorul peste frontiere, când guvernul ne-a înfipt un pumnal în spate". Sunt două fraze pe care le-am auzit în aceeași zi, una la prânz, cealaltă la orele 14. "Trebuie să ai două idei în cap, spunea Braque: astfel încât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
S-a dus în odaia lui sub turn, s-a întors cu același glas de idioată fățărnicie și ne-a declarat că nu merge, că are treabă în târgul Neamțului. Am fost aproape gata să-i dau palme. I-am zvârlit câteva vorbe tari, l-am făcut canalie, pe când ieromonahul Moroșanu, auzind acestea, cu mare părere de bine se așeză lângă noi. Muntele îl trecem cu părintele Ionaftan de la Sihăstrie, un om simplu, nevinovat, cam sărac cu duhul, dar curat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
București, parole d'honneur! nici o deosebire." [MIC GLOSAR DE BALTĂ] Bodârlău = cufundar din bălțile Dunării, cu pene în jurul urechilor. Un om trece pe drum mâncând harbuz. În fața unei portițe zărește doi purcei grăsuți și frumoși. Stă în fața lor și le zvârle coaja cu dragoste: "Na și vouă!" Fi-ți-ar gura aurită, ca cuibul de pupăză! nufăr plămână corcodel, un soiu de cufundar din bălțile Dunării. 23 Iunie 906 ["SUBIECTE"-PERSONAJE] 4. Când s-a întâmplat? Odată, de mult, pe când umblam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mâncare lui Bălan... Uite, măi, s-a pus să-și roadă lanțul... Când am pornit de la Fălticeni, ce gros era! ș-acu-i numai cât degetul ist mititel!..." În tabără, după ploae: "Știi cum fugea artileria, azi pe ploae? Ca vântul; și zvârleau caii cu copitele, brazde-brazde... Unul venea după aceea și semăna numai..." 4 Septembrie ISTORIA UNEI PĂLĂRII* La Hârlău, la d. avocat Totoescu, aflu despre o întâmplare petrecută aici, o întâmplare ca foarte multe altele, ca prea multe din nefericire. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de hectare. Țăranul român se hrănește mai prost decât oricare țăran din Europa. Se îmbracă mai prost. Locuește mai prost. Mortalitatea copiilor e colosală, cea mai mare poate. Numai natalitatea mare a acestui rob suferitor ne poate scăpa; nu ne zvârle în rândul popoarelor ale căror zile sunt numărate. Avem un număr de 300000 de pelagroși. În curând vom avea jumătate de milion, căci acest rău spăimântător se întinde ca buba neagră. (Vezi art. d-rului Lupu) Dr. Lupu:10 "Aici se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și a satelor, pe când trenul ne purta spre ținta noastră din ce în ce mai apropiată. Aceste rânduri le scriu la popas, în stația Pârva. Eri, alaltăeri s-a aflat că oastea noastră a trecut în Bulgaria. La vestea aceasta, soldații noștri manifestau zgomotos zvârlindu-și capelele în sus. 3 Iulie 1913 La 1 Iulie ne-am aflat la Lița, sat mare și frumos, în cantonament. Veniți cătră miezul nopții de la gara Lița, abia ne-am odihnit până-n ziuă și cătră ora 10 am pornit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cântă zi de vară până-n sară, despre bucuriile copilăriei, despre dragostele tinereței, despre necazurile bărbăției, nu mai isprăvește... Mult mai ai? întreabă Dracul cu mânie. Mai am, că de-abia am început. Și cântă, și cântă până ce Diavolul, nebunit, zvârle pe Moldovan din spate. Omul a căzut cu dosul la pământ așa de tare, încât i-au plesnit bumbii de la cămașă. De-atuncea umblă Moldovenii cu pieptul descheiat... Clopotele dela mănăstire... Pădurea de stejar... Romanii... Eri, am văzut pe părintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
genunchile. Se învață ca viermele în hrean. Se deprinde ca țiganul cu scânteia. Omu-i tare ca fierul și slab ca oul. Toată paserea pe limba ei piere. Se năcăjește să sfredelească năsipul. Învață bărbieri la capul meu. Un nebun zvârle o piatră în baltă și zece învățați nu pot s-o scoată. Din coadă de mâță sâtă de matasă nu se face. Surdului degeaba-i cânți de jele. De vrei sfat la treabă, întreabă pe leneș. Bogatul se scarpină și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i păcat de Dumnezeu, Noroc bun la omu rău! Nu-i păcat de Domnu sfânt, Noroc bun la omu hâd. Frunză verde alunică cât îi fata mititică, bate-o maică și-i dă frică, că după ce-a crește mare zvârle furca pe carare și tot strigă-n gura mare: vină, bădiță, mai tare. Să-mi cânți, cuce, când m-oi duce, să te prind frate de cruce; tu-i mere pe sus cântând, iară eu pe jos plângând. (Dimitrie Dan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
greu a ajuns la Ciceu după ce s-a întâlnit cu Mailat, voivodul Transilvaniei și după ce cu vorba a scăpat de el. Legendă auzită la mânăstirea Bistriței. Pe când Petru trecea peste dealul lui Vodă, ca să întârzie pe dușmanii ce-l urmăreau, zvârlea bani, pe care aceștia din urmă îi culegeau. Și banii aceștia s-au transformat în pietricele rotunde care și azi se găsesc acolo, în număr mare. * VI. Ziarul expedițiunii lui Soliman asupra Moldovii în 1538 (Hammer (după istoricii turcești)). 9
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mulți plâng pe orfan, puțini îi dau să mânânce. Am crescut o cioară, după ce s-a făcut mare a vrut să-mi scoată un ochiu! Păzește-te de cel căruia i-ai făcut un bine. După ce s-a săturat, prostul zvârle lingura. Numai pomul cu roadă e bătut cu pietre. Găina vecinului pare gâscă. Dacă ai prea multe parale, împrietinește-te cu crâșmarul. Oricât de mare turma, un casap îi ajunge. Dușmanul tău e furnică; tu socoate-l leu. Apa se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai fait un peu de rien, c'est mon meilleur ouvrage. Cum dai, nu cât dai. Voltaire: La popularité c'est la gloire en gros sous. Plictiseala e fiica uniformității. Critica mai lesnicioasă decât creația. *1 Valul care l-a zvârlit la țărm s-a retras îngrețoșat. La Fontaine: Plutôt souffrir que mourir C'est la devise des hommes. Voltaire: Qui sert bien son pays n'a pas besoin d'aïeux. Vitam impendere vero (a consacra adevărului viața) J.J. Rousseau. Femeile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lor internaționala, au călcat în picioare portretele Regelui și a Reginei, au făcut jurământ, o mulțime de lucruri prea melodramatice ca să fie adevărate. Și iată armata, iată procurorul, o mulțime de lucrători sunt arestați, târâți noaptea prin ploae și noroi, zvârliți în închisoare. Cunosc eu foști colegi ai mei de școală primară, care au fost bătuți până ce li s'a făcut negru trupul. Și după chinuri și încercări, li se dă drumul. Au fost nevinovați! Inspectorul comunal Safta avea și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să facem să nu se primejduiască omul, că-i om de omenie... El nu vra să știe, nici nu mai ese din casă, șede cu pușca încărcată ș-așteaptă pe cei care-or veni cu legea-n mână să-l zvârlă pe drumuri... Apoi uite, moșule, pământul nu-l poate pierde. Dacă moare bătrânul vânzarea se poate strica. Hei, domnule, zice moșneagul dând din cap cu neîncredere, eu știu ce-a mai fi? A muri moșneagul când a da Dumnezeu, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stăteau îmbulziți, stăteau gata. Aveau ceva pe suflet. Făcuseră sfat înaintea noastră. Vorbește un învățător. Vorbește doctorul foarte bine, ca adevărat fiu de țăran, despre molima care dobora copiii satului. Oamenii ascultau cuviincioși, însă despre altceva era vorba. Într-adevăr, zvârlind o vorbă, ca o undiță, repede s-a prins cineva în nadă, ș-un vorbitor cu cojoc și-a făcut cu umerii loc printre oameni ș-a ieșit în față. Stătuse mai la fund deocamdată, printr-o măsură de strategie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din Fundu Moldovei, sora vitregă (identitatea feminină cu sufletul perimat) este motorul cufundării: „Atunci s-o plecat șî fata moșn’iaguli, șî cîn o vrut sâ bși oliacâ d’? apâ d’in fîntînâ, au luat-o fata babii ș-au zvârlit-o cu pk’icioarili-n gios în fîntînâ șî s-au înecat acolo-n fîntînâ”. Povestit cu doi ani înainte, basmul mai cuprinde emfaza naratorului: „da adîncâ fîntînă”, ca indiciu pentru genunile spre care conduce izvorul din ea. Frumoasa din covata
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în Țara s-a oprit Regimentul în satul Turschi Izvor. Și acolo un soldat se lupta cu moartea: vărsa, dase pantalonii în jos, că așa-i holera verși și ai pântecăraie. Și a cerut la mine apă și i-am zvârlit bidonul meu. Și l-am întrebat cum îl cheamă ? Și el mi-a spus că Coțac Gheorghe, se schimbase foarte tare la față că nu l-am mai putut cunoaște. Și cu ochii în puhoi de lacrimi mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mie de dolari, celălalt se străduiește cît poate să se comporte ca un pacient onest. Dacă zici „Uite, doctore, vreau o rețetă pentru morfină și sînt gata să plătesc dublu pentru asta”, dom’doctor Își iese din pepeni și te zvîrle afară din cabinet. Cu doctorii e nevoie de-o conduită de salon sau n-ajungi nicăieri. Roy băga-n el marfă ca porcul, așa Încît Herman și cu mine trebuia să ne injectăm mai mult decît aveam nevoie ca să ținem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lui» lăsase la Bârlad nu doar urme adânci cât mai ales proba că o conștiință înaltă, ca aceea a medicului și omului V. Voiculescu, lucra... 2 Un prieten mi-a spus că Vlahuță este în adevăr oaspetele Bârladului, unde îl zvârlise valul pribegiei și m-a îndemnat să mergem să-l vizităm, își deapănă amintirile V. Voiculescu. A șovăit, nu s-a dus, și așa îi produsese maestrului neplăcerea, privindul, nu de la mare distanță, în piața orașului. Nu a îndrăznit să
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
anuală, doar 100 sunt utilizați În fotosinteză. Dacă vreți, Viața e un fel de catalizator. Și, poate, diferența de entropie legată de acești 100 TWan, adică doar a douamia parte din energia incidentă, devine informație, aș spune eu, ridicând mănușa zvârlită de metafizică. “Radiosfera”, 5 decembrie 1994, ora 12,22 12. Tot răul spre bine Regret că astăzi Îmi voi dezamăgi prietenii, dar Înainte de a susține duelul cu metafizica, pe care l’am acceptat În ultimele capitole, mi-am permis să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pântecele ei, mi-a lăsat, după mulți ani și pentru multă vreme, acest tic de scârbă (pentru oameni?). și am fost eroul ultimului „cartel“ sau provocare la duel; și asta nu pentru vreo femeie de Împărțit sau pentru vreo mănușă zvârlită cu elegantă impertinență și schimb de cărți de vizită, ci pentru un caz de beție cu scandal la serviciu al unui func țio nar de-al meu, destituit pentru aceasta; și fără ca să cunoaștem, nici eu, nici adversarul, a mânui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
doar cu amintiri, cu câteva cărți și cu regrete - toate astea ce sunt? [dacă nu] mai mult ca o Înfrângere, ca cea mai mare și definitivă Înfrângere... Dar ce să mai zic de această usturătoare invectivă pe care mi-a zvârlit-o deunăzi În obraz cea mai de pe urmă eroină, supărată foc că nici nu s-a măritat cu mine și nici n-am făcut-o să moară de dragul meu: „Toată viața ta a fost o farsă, o mare farsă; afară de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
memorialistul urmează și el poteca comună tuturor mediocrităților [...]. Cu o asemenea Înțelegere aproximativă a omului și cu preferințele lui mai degrabă pentru plăcerile și dulcile nepăsări ale vieții decât pentru rațiunile ei aspre și grijile urmărind și scontând beneficii neapărate; zvârlindu-mă totuși uneori În vâltoarea unor trebi peste puterile oricui, Însă numai din simplă voluptate a mea de a acționa sau dintr-un exces temperamental neoromantic la origine - am dat, bineînțeles, partea cuvenită seriosului vieții, dar parcă și mai mult
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și dezamăgitule după cele trei Însurători ale tale, ți-aduci aminte de țăranca, de cojanca, zdra vănă și frumoasă, ajunsă Într-una din acele case prea ospita liere din Crucea de piatră, unde lăturile cu dejecții vaginale și uretrale sunt zvârlite cu ligheanul prin curte și pe trotuar, ca să alunge clienții fără parale care stau și privesc lung la femei, cu mâinile În buzunare pân’ la cot? O găsisem amândoi În poartă pe această eroină de mare stil tolstoian, care, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fardați și Îmbrăcați femeiește, sau cu „guse“ mas culine fumând din trabuc și din lulea ca noi, bărbații, desigur, dar fără a putea, la o adică, să se măsoare cu noi când ne proțăpim În picioare la rădăcina copacului și zvârlim din noi departe, jucându-ne de-a tulumba de stropit. Într-o zi, la prânz, am ieșit din restaurantul românesc din Rue de la Michodișre (fiindcă românului i se apleacă de la o vreme de toate, de femei ca și de literatură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]