1,157 matches
-
doamnă tânără, vie, care cândva își dorise mult, mult de tot să ajungă manechin. Chestiunea n-avea cum să se lămurească prea repede fiindcă, iată, mama se apropia de el se apropia de el și de doamna cea tânără și zveltă, căreia mama îi spunea Felicia. Ai un băiețel dulce-dulce, Tereza, îi spunea Felicia mamei sale. Da, spuse mama, îl cheamă Nestor și se teme de manechine. Nestor percepuse clar în glasul ei o undă de reproș și de ironie. O
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care să se bucure de acel colț de natură construit cu mare artă. În spațiul dintre această vitrină și cea următoare stătea fixat în perete un panou îngust și înalt cât întregul parter al magazinului, înfățișând o femeie tânără și zveltă în costum de baie alb. Nestor trebui să se dea câțiva pași înapoi ca să poată cuprinde cu privirea întregul panou. Bronzată și plină de sănătate, ușor lăsată pe spate, cu capul răsucit într-o parte până la limita flexibilității gâtului, femeia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în ce să mai arunce cu sârg câte un bulgăre de zăpadă: dacă nu după vrăbii, măcar în trunchiuri de castan, la țintă. Dar abia în locul unde începea strada Judecătoriei găsi ținta adevărată. O necunoscută. Era o femeie încă tânără, zveltă, bine îmbrăcată, care tocmai dăduse colțul și abia apucase să facă vreo câțiva pași pe strada Judecătoriei. Daniel văzu bulgărele nimerind-o drept în mijlocul spinării și pulverizându-se într-o mică explozie albă de zăpadă împroșcată. Fiindcă știa ce avea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă să se albăstrească încet-încet de la lumina firavă a zorilor. Dar uite că rămânea negru ca smoala. Luna apusese. Dinții i se descleștaseră de mult. Repetentul după... Femeia necunoscută, cu silueta ei elegantă, înaltă, zveltă, se îndepărta pe strada... Ia te uită! Nu mai era strada Judecătoriei, acum se numea strada Republicii... Mergea, mergea. Până la intersecția cu Bulevardul... Carol? Nu, nu mai era Carol! Acum se numea 23 August. Radovici nu mai era Radovici. Ci
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un plic cu câteva fotografii foarte vechi, pe care ea a ținut să le păstreze separat, adică să nu se amestece cu celelalte în albumul familiei. Una dintre ele o înfățișa pe la vârsta de treizeci de ani, pe când era încă zveltă. În costum de baie, întinsă pe o plajă aproape pustie și neamenajată la nu se știe care mare. Alături de ea se află încă o femeie tânără, despre care n-am știut niciodată nimic, și un bărbat, necunoscut de asemenea, îngenuncheat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în altă parte. El se uită peste gard, în gol... Glastra albastră... E dintre puținele lucruri pe care Lucian le-a păstrat din locuința părinților și se află acum la București, în apartamentul său... Sticlă albastră, ieftină, dar o formă zveltă, plăcută, cu baza masivă, care îi dă stabilitate. Ca dovadă, nu s-a răsturnat la cutremurul din '86. A fost cutremur în '86? Da, a fost, dar glastra albastră nu s-a răsturnat. Dar glastra de cristal?... Pe Lucian îl
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îi întorcea spatele lui Dan. Carol cea din beznă, spectrul, personajul ex machina zâmbi și trecu mai departe. De asemenea, devenea din ce în ce mai agresivă. Odată, când trecea pe Fortune Green Road, un zugrav își lăsase bidineaua deoparte și îi complimentase silueta zveltă - asta ca să mă exprim ceremonios -, iar ea se întorsese la el și îi strigase „Băga-te-aș undeva!“, după care se îndepărtase fericită. Dan nu observase schimbarea, poate și pentru că era obișnuit s-o vadă zi de zi. Rutina anulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așa cum, fără îndoială, putea mărturisi și Naomi. În definitiv, cine altcineva decât Alan ar fi putut să-i citească pasaje din Leach și Jolly în timp ce ea dădea la boboci, la prima rundă de grețuri matinale? Alan pășea vioi. Corpul lui zvelt, înveșmântat într-un costum foarte modern (credea el) de culoarea bronzului, se mișca și se unduia în lumina crudă, strecurată printre norii ce pluteau deasupra lui Archway Hill. Dacă și-ar fi ridicat privirea de la pavaj, Alan ar fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
părea o chestie mult prea incitantă. Sybil și asistentele erau de domeniul trecutului și, în ultima vreme, sexul cu Naomi se cam împuțise. Se împuțise măcar în mintea lui Alan, dacă nu cumva și în corpul nevesti-sii. Ridicându-și trupul zvelt de pe al ei, strivit de salteaua ergonomică de greutatea lui, Allan avea impresia că-i simte izul, un iz neplăcut. Unul dintre pacienții lui Alan avea un bar, o bombă de beton numită Greyhound și plasată pe un refugiu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că o iau în echipă, și a țopăit veselă, ținându-se după mine. Echipa mea o mai includea pe îndrăzneața și isteața Portocală, poreclită astfel pentru faptul că mereu mânca felii de portocală, chipsuri sau semințe, în ciuda faptului că era zveltă și rapidă ca o felină, cu ochii ageri sclipind ascuns, șmecher, și inventa replici directe, fără să stea pe gânduri, vioaie ca intensitatea culorii portocalelor... curajul, ideile și îndrăzneala ei erau bune pentru expediție, și am decis că neapărat aveam
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
a unei uniforme școlare... Bărbații se trag înapoi și se uită, se înfioară și privesc. Se răsucesc după ea. Închid ochii, ducându-și mâna la prohab. Uneori, când mă văd în spatele micuței mele prietene, strecurându-mi mâna în jurul taliei ei zvelte și elastice, se uită la mine, vrând parcă să-mi spună: — Dar fă ceva, omule, da? Nu-i mai da voie să se învârtească pe aici în halul ăsta. Ce naiba, doar tu ești răspunzător. Am discutat cu Selina despre înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cum e să fii mincinos? — Nu-i chiar așa de rău. Cam cum e să fii idiot? Să te plimbi prin Lake District? M-am uitat prin cameră, la patul răvășit, la peria de păr, la valiza care fusese golită. Zvelt, în vârstă de treizeci și șase de ani, tată a doi copii, cu educația lui, cu privilegiile lui - ce căuta Alec în cocioaba asta închiriată? Am băut pernod sau paranoid dintr-o sticlă de un kil, cu o etichetă Heathrow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Întorcându-mă de la o vitrină, și de ce trebuie întotdeauna să se întâmple așa - m-am trezit în fața unei femei înalte de aproape doi metri, cu părul roșcat, o pălărie pleoștită și un voal verde care îi înfășură gâtul. Prezența ei zveltă era deliberată, provocatoare. Mi s-a părut, chiar, că îi simt aburul respirației pe obrazul meu: — Dea, am făcut eu. Dar ea a continuat să stea neclintită, privindu-mă cu o figură imobilă... Unde o mai văzusem pe târfa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fumat și mi-am ros unghiile. Cred că toate închisorile sunt niște săli de așteptare. Toate închisorile - toate camerele. Toate camerele sunt niște camere de așteptare. Tu aștepți, eu aștept. Totul se apropie de momentul final. În cele din urmă, zvelta Trudi mi-a deschis ușa. Terry Linex stătea tolănit în bârlogul lui, ca un curist dezmățat printre crengi înfrunzite, trofee de darts și diplome italienești. Era ora patru după-amiaza, așa că sună după whisky și gheață. — Ei, fiule, spuse el, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fără sfârșit, ca-n benzile desenate americane cu Spi derman sau Batman: „Acum, pe loc, nu-mi amin tesc decât trei fete care să mă fi impresionat de la prima vedere cu frumusețea lor de nedescris. Una a fost o fată zveltă, în costum negru de baie, care se străduia din greu să înalțe o umbrelă portocalie pe plaja din Jones, prin 1936. Pe cea de-a doua am întâl nit-o prin 1939, la bordul unui vas de croa zieră în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mama ca [... ] Și pare că așa era. Cum va admira ea privirea blândă și liniștită a mamei! Am recomandat mamei să trimeată-n odaie la regi numai servitori frumoși, iar nu fețe imposibile. Era o balaioară a maicei, grăsulie și zveltă, pe care am trimis-o să servească. Am ieșit parecă-n târg și am mer[s] pe uliți largi ca bulevarde (ulița mare din Praga), m-am coborât în jos J *** Brunner * Cernăuți) ș-am întîlnit pe Sofia de la Bodnărescu, căreia
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
rămăsese decât capul acela, retezat cu lovituri de bâtă. Zăcuse probabil acolo, printre pietrele ascuțite, în toți anii aceia. Preotul îndreptă ambarcațiunea spre micul golf al vechiului port regal. În apele liniștite, chila unei corăbii care părea să fi fost zveltă și lungă putrezea, pe jumătate răsturnată; printre alge se iveau furcheți eleganți, un fragment din parapet, partea perpendiculară a corăbiei la prora. — Acum apa e tulbure, dar când curenții o limpezesc se poate vedea pe fund o statuie enormă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urmau să aibă parte de o moarte atroce. Mama mi-a spus: „Uită-te la ei cum suferă...“ A făcut primul pas spre fată, sora pe care n-o cunoscusem până în ziua dinainte și care se numea Cleopatra Selene. Era zveltă, înaltă și stătea nemișcată, cu mâinile atârnând; avea ochii închiși la culoare. Mama și-a deschis brațele, i-a pus mâinile pe umeri și a tras-o spre ea. Brusc, fără un cuvânt, cele două s-au îmbrățișat. Antonia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
teribil. Dacă viața îți impune să-l străbați, trebuie să știi unde să găsești umbra unui palmier. Gajus puse jos codexul; din el căzu o foaie. Tânărul sclav îngenunche repede s-o ridice. Prin tunica albă se zărea trupul lui zvelt. Puse foaia pe masă cu delicatețe. — L-am lăsat aici când am șters praful, șopti. Mâna lui era subțire, brună, cu degete lungi. Stând în genunchi, spuse: — Iunit Tentor e un templu mare. Tata povestea că un adept s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
observă că mintea genială a lui Tiberius făcuse din Villa Jovis un instrument de guvernare perfect. — De aici, de pe stânca asta sigură, ții sub control Roma și domini imperiul. Gajus îi dădu dreptate; zări la capătul porticului silueta înaltă și zveltă a lui Callistus. Macro spuse că puterea lui Tiberius se baza pe cohortele imperiale încartiruite în inima Romei, în apropierea străzilor istorice care duceau spre miazăzi. — A fost înțelept. În timp ce vorbea, se întreba dacă tânărul prindea sensul cuvintelor lui, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dintre picioarele sale. I-am luat brațul. - O să cobor cu tine - nu fii așa defensivă. Din curtea blocului am privit-o cum pleacă la aeroport cu mașina sport, triunghiul alb dintre picioare scăpărându-i ca un semafor vesel între coapsele zvelte. Geometria variabilă a pubisului ei era încântarea șoferilor plictisiți care urmăreau ceasurile rotative ale pompelor din benzinării. După ce plecă, am părăsit apartamentul și-am coborât alene la subsol. În garaj se afla o duzină de mașini, în mare parte proprietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
modernism postsimbolist. Imaginea sa se țese, retrospectiv, din mărturii. Iată cîteva: B. Fundoianu: „Bogdan-Pitești și-a pus geniul în viață. A fost unul din puținii convivi vrednici de banchetul lui Platon. (...) nu putea gusta elevația morală. Era un simplu Alcibiade, zvelt, orgolios și cinic. (...) Izolat de ceea ce imbecilii continuă să numească cu venerație «opinia publică», Bogdan-Pitești a avut cea mai aleasă societate ani de-a rîndul (...) Numai la Bogdan-Pitești puteai să bei cafea între Luchiani și Iseri, numai la dînsul puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nostru prin clasica dependență. 3o mai 2o1o Teodor Pracsiu OLARITI Chemarea izvora, parcă, din adâncul inimii munților. Și se prăvălea,în ecou repetat, către necuprinsul întins al marginilor, joase, ale acestora. De bună seamă că a fost irezistibilă, de vreme ce tânărul zvelt, frumos ca toți flăcăii de la marginile munților, i-a răspuns, prin prezență. Prin prezența, pe acel minunat pisc, situat, nu tare departe de fața strălucitoare a soarelui de sfârșit de primăvară. Când a văzut minunea de față, de acolo, a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
te-a văzut și îi place de tine! Vreau să vă fac cunoștință. Este tare drăguță și stă pe lângă Stănică*, deci este din mahalaua noastră. O cheamă Ileana. A doua zi fetele au venit împreună. Într-adevăr, era înaltă, zveltă, bine făcută cu părul lung castaniu asortat cu ochi căprui, vaporoși și frumoși. Fața o avea prelungă, nasul drept și perfect iar gura îți venea să o săruți imediat, o frumusețe, exact tipul de fată care îi plăcea însă când
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
seamănă cu tapiseria unei canapele, tivită cu alb. Este roz, dar nu roz-crevete. Are mai degrabă culoarea pastei de crevete servite pe un cruton, cu o frunză de pătrunjel și o lingură de caviar. Sacoul e croit strâns pe talia zveltă și tăiat pătrat la umeri. Fusta e scurtă și mulată. Nasturii aurii - imenși. E îmbrăcată în haine de păpușă. Nu, zice. Domnul Streator e chiar aici. Ridică sprâncenele conturate cu creionul și se uită la mine. Dacă îi răpesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]