11,044 matches
-
kantiene - l-am numit pe Lucian Blaga - sau „propunem”, prin vocea unui ziarist gălăgios, susținut de Întreaga mass-media, să se „ardă” opera celui mai mare și mai original poet, nu numai român, de după al doilea război! Nu, să nu ne Înșelăm, aceste reacții, atacuri, forme de linșaj cultural nu sunt numai produsele unui „moment” politic sau altul; cei care le propun - comuniștii, Ceaușescu sau ziaristul de care vorbim - acționează cu deosebită abilitate, provocând acel curent „de fond” al unei comunități Încă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
i-au creat atâtea suferințe În timpul vieții. Cităm Însă această maximă extrem de radicală deoarece, dincolo de „eroarea” ei, ea conține un adevăr adânc, atât este de adevărat că spiritele mari, profetice, cum a fost filosoful neamț, au dreptate chiar atunci când „se Înșală”! Am avut tentații, aplecări și chiar „accese” individualiste din pubertate. Nu susțin că ele reprezintă „adevărul” și nici că eu am dreptate În a „le” susține până azi, În senectute. Am citat mai sus emoția, bucuria unică pe care am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe Români” acablându-i cu toate relele - mi se pare că și dl Patapievici a călcat pe această ulicioară, invocându-l pe maestrul său, scepticul Al. Paleologu, ambii nemulțumiți de prestația istorică a acestor populații de pe ambii versanți ai Carpaților! - se Înșală, o spun cu toată răspunderea. Ei trebuie, la urma-urmei, dacă sunt consecvenți cu sine și suficient de radicali În principiile lor, să se supere „pe om”, pe „omul social”. Omul și mai ales cetățeanul, aparținător de o anume comunitate socială
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi doar „stăpânii propriei noastre firi”, adică consecvenți și lucizi de propria noastră structură temperamentală și ideatică, urmând sfatul vechi al vicleanului și curteanului Înțelept care a fost Polonius: - Rămâi credincios ție Însuți și așa cum ziua urmează nopții, nu vei Înșela, dezamăgi, pe nimeni și nici pe tine Însuți! Iată, de la „bătrânețe” am trecut la „prietenie” și apoi la „spaima de moarte”! Cam mult, cam „multe”, va ricana un om Înțelept și ironic, cam prea multe și prea dense, prea concentrate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
poate spune că acel entuziasm nemaipomenit care i-a adus la putere pe „ucenicii” lui Coposu și Rațiu le-a făcut rău lor Înșile, deoarece nu e nimic mai devastator decât o speranță Înșelată; dacă inamicul te dezamăgește sau te Înșală, nemulțumirea și revolta vor fi la Întâlnire! Dar dacă o face „al tău”, cel În care ai crezut, cu un plus de credință și poate de naivitate, furia se poate transforma În cea mai adâncă dezamăgire, acolo unde rodește uneori
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
darul și irepetabilitatea sa. Deoarece, „ea”, dacă este trăită În esența ei, dacă i se „recoltează” realele privilegii și „revelații”, oferă totul o singură dată! Pentru cel care „nu are frică de ea” sau pentru cel care nu se lasă Înșelat de suprafețele ei „lucioase, comode, fals ademenitoare”, pentru cel care, de la o anume vârstă a lucidității, știe, are cumințenia și curajul de a privi În „adâncul ei”. Or, cum spuneam la Începutul acestui capitol, bătrânețea este una dintre vârstele capabile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anume dacă avem dreptul la aceasta: dacă, cum o spuneam, ne-am fost „credincioși nouă Înșine”, dacă am avut puterea și răbdarea - acea răbdare existențială care este una din formele ascunse ale curajului moral! - de a nu ne fi lăsat Înșelați de „fața negativă” a norocului. Deoarece, iată, norocul - norocul cel adevărat, cel mare, cel esențial, cel pe care-l merităm - nu este câștigul de milioane la loterie și, poate, nici măcar sănătatea; Norocul - și aici vorbesc În numele meu În primul rând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deoarece, așa cum un popor Întreg, În istorie, „rătăcește” secole Întregi până Își găsește echilibrul, unitatea și conștiința de sine, tot astfel și indivizii, cel mai adesea, „rătăcesc”, fiecare În labirintul său, conștient sau nu, un „labirint” de care mulți se Înșală, se auto-amăgesc a fi un „cerc”. Căci, de fapt, ce a făcut națiunea română, „de curând” edificată În forma unui stat unitar și mândru, vreo jumătate de secol, sub comunism, decât să cadă „Încă o dată” din „cercul” stabilității și previzibilității
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Pauză. Bob, m-ai auzit? ...zâmbete dăruite unul altuia de... - Ce e? strigă Miller. Vocea lui Sam, mai puțin entuziasmată: - E, hm...are o formă umană...scheletică...tocmai a ieșit din camera fetiței... De fapt, mă informă scriitorul, Sam se înșela. A ieșit din camera lui Robby, din moment ce Robby este, în realitate, ținta bântuirii. Nu tu, Bret. Ai realizat asta? Nu totul e despre tine, deși ți-ar place să crezi asta. Dinspre Dale: - O văd și eu, Bob. - Care e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
conform detaliilor împărtășite de Donald Kimball. Răsfoind aceste pagini, am realizat, chiar înainte de a ajunge la următorul capitol, că era intitulat „Paul Owen.“ Asasinatul care urma după cel al Ameliei Light era cel al lui Paul Owen. Donald Kimball se înșelase. Cineva imita cartea. Iar individual pe numele de Paul Owen, din Clear Lake, va fi următoarea victimă. Primul gând a fost să-l sun pe Donald Kimball. Dar ceva m-a oprit s-o fac. Mi-am reamintit, încă o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oameni”. În ceea ce m-ați rugat să sondez (respective asupra prof. Sofronie) mi-am și făcut un mic plan de acțiune, „filând” câteva personalități universitare, care ar putea furniza informații. Oare mi-ați vorbit de Mușlea (ca folclorist) sau mă Înșel eu?! Sunt curios să știu cum a decurs inaugurarea noului muzeu , care urma să aibă loc până la 1 dec. a.c. și la care era așteptată participarea sculptorului N. Irimescu . Știați că fratele lui V.(asiliu) Birlic este de asemenea sculptor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
-ți placă, ești programat pentru o juisare culturală) și spui o propoziție-două despre colțul obscur de Europă de unde ai venit. Reporterul îmi mulțumește și-mi zâmbește protocolar, asigurându-mă că ne vom mai întâlni. Cum aș fi reușit să-i înșel așteptările? Acum trebuie să spun că am față de „orașul-lumină” un complex de scriitor. A scrie despre Paris este mai greu decât despre un oarecare oraș de provincie, despre Bordeaux, de exemplu, în pofida a ceea ce s-ar crede la prima vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de bălegar. VITALIE CIOBANU: Presupun că întâlnirea cu președintele Lennart Meri, scriitor și el, la reședința prezidențială, a fost gândită ca o nestemată a sejurului nostru, așa cum se obișnuiește în țările mai mici sau mai mari, dar aveam să mă înșel. Lume multă, masată în curte, sub umbrarele corturilor întinse pe peluză. Sunt prezenți și diplomați acreditați la Tallin. Președintele, într-un costum maro-deschis, la trei piese, cu pocalul de vin într-o mână și cu alta în buzunar, în stil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nu, nu cred că unii tineri talentați, bolnavi de un entuziasm ce-i transgresează, apți de sacrificiu total (sacrificiu care include renunțarea la propria vocație, „sacrificiu” de care eu n-aș fi fost niciodată capabil, o recunosc!Ă, se pot înșela! Chiar dacă credința lor politică s-a năruit sau a fost aplicată de inși nevrednici, de oportuniști sanghinari, credința lor - mai bine zis, „nevoia lor de credință” - nu poate fi trădată, uitată! E poate sublimul epocii noastre, aceste legiuni de tineri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
această „masculinitate, gravitate” a motivelor și „ținutei sale poetice”, alături de Cezar, în timp ce Nichita părea încă „ezitând”, „feminin”, un adolescent fermecător atât de „mirat de existență” încât pare a întârzia să pășească peste pragurile ei grave, decisive. Sau... mai știi, mă înșel eu acum, la rândul meu - cu întreaga critică literară care, postum, nu îl așază pe Grigore printre vârfurile generației și nu îi consacră acea „atenție” exegetică de care, e drept, au parte puțini! Nu știu, dar... așa pare! Poate, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tineri și grăbiți de a-și face un nume cu orice preț (fascinația, azi, este a mass-mediei de ziar sau de sticlă!Ă de a o arunca, împreună cu impostorii și oportuniștii epocii, la „coșul de gunoi al istoriei literare”; se înșală, în vremuri normale, ea ar fi fost o figură de prim-plan! Dar, chiar și așa, vivacitatea ei psihologică, generozitatea cu care se apleca asupra textelor unor necunoscuți, admirația ei pentru marile nume universale, de la Kafka și Th. Mann la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noștri colegi!Ă, nu puțini dintre distinșii scriitori ai României încercau să mă convingă că „mi s-a părut”, că „tovarășul Ceaușescu” a retras cele afirmate public în iulie ’71, că reacționasem astfel, mult prea radical, aflat la distanță și înșelat de cețurile și opticile occidentale!... Nimeni, cu foarte, foarte puține excepții, nu a înțeles atunci, la începuturile puterii dictatoriale când paranoia născândă ar fi putut fi limitată, dacă nu răsturnată, că periclitată, atunci, în ’71, nu era cultura, în primul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
act în mod public, din balconul comitetului central, i-a adus lui Ceaușescu nu numai sufragiile multor oameni de știință și artă, ci și susținerea, aproape entuziasmul a sute de mii de cetățeni. Ca și „admirația” puternicelor țări occidentale, care, neînșelându-se - ca și unii dintre noi! - asupra naturii sale dictatoriale, au simțit că-l pot folosi, nu atât contra blocului sovietic, cum au crezut unii naivi, de aici și de „dincolo”, dar pentru a crea o diversiune și un punct
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
speranțeiă, erau un semn al părții pozitive și, mai ales, al vectorului esențial pe care se mișca tânărul șef de stat, ce se găsea, în ochii mei și al multora din noul aparat, în luptă cu „vechii dogmatici”. Ne-am înșelat, cei care, atunci, credeam în acest „vector dinamic, pozitiv” al lui Ceaușescu și, până la urmă, au dreptate vechii sceptici care s-au îndoit „de la început” de el?! Nu, nu cred, deși „a doua parte” a conducerii sale, după vara lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
paranoic care-și pusese în cap să omoare cât mai mulți membri de partid, câștigându-și în acest fel libera intrare în raiul creștinesc!... Cazul stârnise vâlvă până la București, de unde s-a deplasat o echipă de criminologi, dacă nu mă-nșel în frunte cu celebrul Ciacanica. Eu l-am invitat într-o seară pe procurorul Negru, care-mi fusese coleg la liceul „Brediceanu”, dar cu câțiva ani mai mare, care mi-a relatat, în linii mari, cazul. A doua zi m-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a întoarce pur și simplu pe dos o problemă, o situație, un fapt, oricât s-ar dovedi această „nouă perspectivă” „jenantă” sau chiar compromițătoare pentru orgoliul sau vanitatea mea și a „rațiunii” mele, pentru bunul meu instinct social. M-am înșelat eu?!... S-au înșelat, se înșală ceilalți?! Dacă e adesea dificil să răspunzi „onest” la o asemenea dilemă, atunci când ea te privește doar pe tine și o altă persoană sau un grup restrâns de indivizi cu care ai ajuns în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
simplu pe dos o problemă, o situație, un fapt, oricât s-ar dovedi această „nouă perspectivă” „jenantă” sau chiar compromițătoare pentru orgoliul sau vanitatea mea și a „rațiunii” mele, pentru bunul meu instinct social. M-am înșelat eu?!... S-au înșelat, se înșală ceilalți?! Dacă e adesea dificil să răspunzi „onest” la o asemenea dilemă, atunci când ea te privește doar pe tine și o altă persoană sau un grup restrâns de indivizi cu care ai ajuns în dezacord, atunci când e vorba
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dos o problemă, o situație, un fapt, oricât s-ar dovedi această „nouă perspectivă” „jenantă” sau chiar compromițătoare pentru orgoliul sau vanitatea mea și a „rațiunii” mele, pentru bunul meu instinct social. M-am înșelat eu?!... S-au înșelat, se înșală ceilalți?! Dacă e adesea dificil să răspunzi „onest” la o asemenea dilemă, atunci când ea te privește doar pe tine și o altă persoană sau un grup restrâns de indivizi cu care ai ajuns în dezacord, atunci când e vorba, cum s-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
inteligent, cultivat, care ne-a susținut, decenii la rând, în ciuda presiunilor și atacurilor, calomniilor oficiale, a „rezistențelor” unor colegi care se opuneau în numele unei firești, poate, „lupte între generații”, dar care astfel făceau și jocul puterii. Iată, nu se pot înșela atâta vreme doi factori ce determină valoarea, la urma-urmei, în afara timpului: critica de prestigiu, așa-zisul „succes de stimă”, și publicul, cel „real”, informat și înzestrat cu simț critic, capabil de a discerne între valoare și impostură. Publicul care ne-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a locuitorilor celor trei mari provincii românești, unite în sfârșit după secole de conviețuire sub trei mari imperii atât de diferite structural precum cel rus, turc sau austriac, nu o putem constata nici azi, la aproape un secol după 1918. Înșelați de unitatea fenomenală a limbii, uităm de istoria, de istoriile diferite ale Moldovei, Țării Românești și Ardealului, de reflexele noastre uneori antagonice în ceea ce privește nu puține dintre situațiile și problemele esențiale ale prezentului sau trecutului imediat. De aceea, nu rareori eu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]