13,876 matches
-
vom vota vom fi duși poate la Siberia“ - p. 3001), G. Danielopolu - în Cameră împotrivirea față de Convenție fiind mai puțin argumentată decât în Senat. În favoarea înțelegerii cu Rusia au vorbit, apelând la rațiune și la înțelegerea situației unei țări mici abandonate de puterile protectoare: Gh. Missail („Ați ascultat astăzi în conferință secretă documentele diplomatice... Nu mai rămâne cea mai mică îndoială că suntem părăsiți de toți și că n-avem decât a face ce ne va lumina Dumnezeu“ - p. 2996); Mihail
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ca împăratul Alexandru să nu cugete a reintegra hotarele imperiului său. Ei bine, prin aceste convențiuni împăratul Alexandru a fost mare ca totdauna. El prin act formal subscris de el ne garantează hotarele noastre“ - p. 3001); I.C. Brătianu („...noi, astfel abandonați de toate puterile, văzându-ne față în față cu Rusia, ce trebuia să facem? Să dăm foc orașelor, satelor, să le pustiim, cum a făcut Rusia la 1812?“ - p. 3008) („Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 16 aprilie 1877“, MOF
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu-i scapă caraghioslîcurile altora, ar fi început să jubileze: „Matei e Taur! Matei e Taur!” Scena, mărturisesc, m-a înveselit, demonstrîndu-mi încă o dată că oricine poate trece printr-o eclipsă de umor. „Am să l întreb - a conchis S., abandonînd ches tiunea vanității și revenind la «of»-ul său - ce crede el despre camaraderie?” *Eveniment misterios, moartea e supusă ipotezelor și interpretărilor celor mai diverse. Uneori anumite afirmații, gesturi și atitudini, mai vechi sau mai recente, ale celui defunct par
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a ceea ce a fost redactat la primul jet. Dacă aș accepta acest sentiment ar însemna să-mi las, de fiecare dată, impresiile să băltească, să nu le mai scriu. Încerc așadar să mă conving de contrariu: da, m-aș autosabota abandonînd forma inițială. Flori otrăvite, desigur, enervările, tristețile, „înjurăturile”, impulsurile mai accentuate ale inimii și ale minții etc. au, literar, un fel de savoare exotică. Înregistrîndu-le aproape simultan cu apariția lor, sînt nu doar mai „autentic”, ci și (aspect deloc neglijabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
împotriva mea. În absolut, ea are dreptate, nu știu nici una, nici alta. E - recunosc - o deficiență a firii mele analitice. Iubirea mea nu „acoperă toate cusururile”, nu face abstracție de faptul că „și soarele are pete”. Nu reușesc să mă abandonez pe de-a-ntregul, nu elimin niciodată toate îndoielile. Mi-i teamă de excese și, implicit, de ridicol. Poate că nu am „talentul” de a iubi, un „talent special”, apreciat ca „rar” de Jose Ortega y Gasset, în Estudios sobre el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
importanță. Acum, ele l-au ajutat pe Toma să facă jocul lui Popa, cadristul. (îmi vine să rîd de această frază, dar îmi dau seama că lucrurile s-au petrecut așa cum zic.) Deși am sentimentul că am fost exploatat și abandonat, n-am de gînd să mă lupt cu ventriopotenții momentului. Sigur, o vreme nu-mi va fi la îndemînă, însă sper să mi dea Dumnezeu atîta sănătate încît să străbat deșertul care mi se arată în față! *„Am lăsat să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Iar cînd mi am învins indolența și am făcut-o, am răsucit frazele pînă le-am vlăguit de toate umorile rele, încît, uneori, sensul lor inițial s-a denaturat. Și, întrucît ceea ce nu-i autentic e inutil, nu o dată am abandonat paginile la jumătate și m-am refugiat în lectură. Aș vrea, deci, Doamne, să mă treci dincolo de zidul ezitărilor și inhibițiilor (de care aș vrea să uit) și să mă scoți la larg, unde, cred, m-aș simți mai dezinvolt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adică între actualul și fostul secretar cu propaganda? între un ipocrit și un șmecher. *„Pofta de a scrie” trebuie întreținută constant. Întreruperile sînt „boală curată”. Așa cum flămîndul se ghiftuiește repede, la fel se întîmplă și cu autorul care și-a abandonat o vreme uneltele: lăcomia lui de a recupera nu-i susținută de putere. Obosește degrabă în primele zile ale reluării lucrului. Cea mai dificilă operație e aceea de a restabili tonul, așa cum era în paginile sau rîndurile anterioare. E o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vorbi e precipitat și un pic embrouillé, în schimb, cum pare-mi-se am mai scris, are o memorie fabuloasă. L-am rugat să mă lămurească (chestiune pentru mine obsedantă) ce fel de manifeste erau acelea aduse de el și abandonate la noi, cu care ulterior mama a astupat „florile” din tîmplăria standolei, ca să nu intre vrăbiile. Aveam șase ani și, ori de cîte ori mă urcam în pod, mă atrăgeau. Încercam să le citesc, dar nu înțelegeam mai nimic. Apoi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din drum, cu RATA și, o altă parte, cu trenul. Încă rebegit de frig, primul îmi relatează (cu o uimire un pic exagerată, că doar nu-l cunoaște abia de alaltăieri) „cît de demagog poate fi G.”. După ce că l-a abandonat, i-a făcut și morală că a mers la Slobozia „ca să se căpătuiască”. În ce constă „căpătuiala”? „Bătrîne, le-am cerut celor de la Fabrica de Ulei niște turte de floarea soarelui, pentru că-s bune la pescuit!” * Deși cuprinde articole despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
georgiană”, „faimoasa chestiune a autonomiei”. Urma plenara Comitetului Central și era hotărît să se „bată” pentru ele, dar medicii îi cer categoric să nu participe la nici o întîlnire și să înceteze orice activitate. Promite să-i asculte, și totuși nu abandonează ideea luptei. Dictează mai multe scrisori, între care și „Scrisoarea către Congres”, urmată, după cîteva zile, de un „Adaos”. Cele două documente sînt considerate a fi „Testamentul” său politic. Merită să notez cum s-au păstrat. Lenin a hotărît ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
17 Liliana Panait, prietenă și vecină a Doamnei Sofia Ionescu, În Fălticeni. A ajuns profesoară de română. Căsătorită cu un cunoscut inginer constructor, Chirculescu, cu care a călătorit prin peste 20 de țări europene, soțul cerând mereu să nu-și abandoneze familia. 524 rămân la școala din Fălticeni. I-am cerut mamei să mă trimeată la cea mai bună școală din țară. Mama m-a Înțeles și a făcut demersurile necesare pentru școala Centrală din București, care mi-a decis viitorul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
localnici de a pune mâna pe condei. 472 Apatia pe care n-o Înțelegea profesorul, se datora și capriciilor lui Ticu Toporaș, publicist din Fălticeni, specializat În a tulbura oamenii, În a-i pune pe drumuri și apoi de-a abandona totul, trecând la altceva... nou, „formidabil” și irealizabil! 894 corespondența inedită (am peste 150 scrisori) cu tragediana Agathe Bârsescu. Ea mi-a jucat „Sappho” la Iași și „Ifigenia” (cu elevii săi) la Folticeni și Iași. Aș alege ceva din ea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În spital - numai astfel. Cred că Primăria v-ar acorda grădina, și Reg. 56 (sau 16) fanfara militară 536. M. Gafița ar putea scoate pliantele și albumele etc. Se poate vorbi cu el, ca apoi să se intervină oficial. Ați abandonat planul cu Monografia „N. Gane”?537 De bună seamă, că trebuie mai Întâi să fie asigurată baza materială, ca să nu se muncească zadarnic. (Se poate interveni la Edit. „Junimea” la Iași). I-am scris și d-lui Prof. Popa În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe țigani. Au statistici speciale cu țiganii hoți, cu țiganii criminali, cu țiganii vagabonzi etc. Mă întreb însă dacă au și statistici cu membrii de partid care au făcut și fac abuz de putere, care au delapidat, care și-au abandonat familiile, care au comis tâlhării fără a fi pedepsiți, într-un cuvânt, care au apucat pe căi greșite, dar care se aleg numai cu dojeneala că au lipsit de la învățământul politico-ideologic. Secretarul general al partidului nu scapă niciun prilej ca să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
picioare în mijlocul imensului teren viran care a fost până nu demult unul din cele mai vechi și pitorești cartiere ale Capitalei. Se pare că ideea de a distruge (sau de a mutila, cel puțin) acest neprețuit monument nu a fost abandonată, ci doar amânată în așteptarea unui moment mai prielnic de a fi pusă în aplicare. Crede oare cineva că, lăsând lucrurile baltă, câteva luni va slăbi și reacția pe care un asemenea act de barbarie ar stârni-o? Ei bine
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
prețul unui apartament a fost, în medie, 230.000 de lei. Lucrările au fost începute în 1976 de muncitori români și iugoslavi. Cutremurul nu a afectat blocul, lucrările fiind în faza fundațiilor. După cutremur, partea iugoslavă, din motive necunoscute publicului, abandonează lucrările. Construcția este continuată de grupul de șantiere 7. Dânșii s-au gândit că ar fi bună puțină economie, mai ales când această economie nu afecta decât pe locatari. Blocul are patru scări, cu 13, 15, 18 și, respectiv, 15
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
acum că Văcăreștii vor căpăta din nou noblețea unui destin cultural, căci noul lor administrator urma să organizeze aici un muzeu de artă medievală românească. Deși se recursese la concentrarea masivă a patrimoniului în special pe seama parohiilor, proiectul a fost abandonat din motive obscure, dar poate nu străine, de teamă că o colecție atât de amplă de artă ecleziastică s-ar putea transforma într-un nucleu de iradiere spirituală. între timp, o altă destinație era găsită monumentului: Patriarhia urma să instaleze
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la ora actuală în stare perfectă. Nici clădirea Comitetului Central, nici aceea a Ministerului de Externe sau a celor două înalte departamente, nici primăria nu dau nici cel mai mic semn de degradare. Totuși, Nicolae Ceaușescu a decis să le abandoneze, înlocuindu-le cu o gigantică construcție. Concentrarea administrației de stat într-un centru unic părea să fie mai degrabă coșmarul unui despot oriental, obișnuit să-și vadă zilnic supușii la picioare, decât proiectul de sistematizare a unei capitale europene. Dar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mod abuziv actul de donație, dispunându-se confiscarea imobilului. Din păcate, autoritățile au mers mai departe, confiscând și bunurile mele personale aflate în casă și lăsate surorii mele, Elena Mosora, fiind vândute prin Consignație sub pretextul că ar fi fost abandonate. îmi exprim indignarea față de acest procedeu ilegal, prin care s-au declarat aceste lucruri abandonate și trecute în proprietatea statului spre valorificare. înstrăinarea imobilului către Dumitru Bradu a fost un act personal care așa cum s-a dovedit în cursul procesului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
rămas fără rezultat o bună bucată de vreme. Radu nu a chemat un taxi, greu de găsit, de altfel. Gata să se facă țăndări, ființa nu mai suporta atingeri. Se desprindea, cu mișcări abrupte și stinghere, de scena domestică, se abandona golului. A pornit, singur, pe jos, spre spital. Spre tărâmul de cristal de dincolo. Un fel de sinucidere. Când Adela Petrescu s-a dus să-l vadă, a doua zi dimineața, doctorii i-au comunicat că soțul ei decedase. New York
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-mi valideze plecarea, părăsirea limbii și a proiectelor, dar nici nu erau singurele vorbe Înțelepte pe care le tot adăugasem propriilor mele evaluări potrivnice, când m-am decis, târziu, prea târziu, să nu-mi mai pese de nimic, să mă abandonez hazardului, ucigătorului „adevăr” văduvit de artă sau „pământului”, pur și simplu, cotidianului oarecare, indiferent la și străin de fantasmagoriile literaturii. În sfârșit, ultimul citat, din Kafka, o consemnare datată 27ianuarie 1922: „Ciudată, tainică, poate primejdioasă, mântuitoarea alinare a scrisului. Sari
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
1984, să rămână În Apus. Prima „sancțiune”, de care Însă oficial nu s-a făcut nici o recunoaștere pe față, a fost suprimarea Dicționarului scriitorilor români, care trebuia să apară În 1984 chiar. Până În 1986 am mai tras unele nădejdi, deși abandonat de colegi și, În primul rând, de conducerea de atunci a Uniunii (D.R. Popescu, de o nedezmințită ipocrizie). După decembrie ’89, au urmat iluzii, speranțe, o scurtă - deși fierbinte În amintire - euforie, urmată de deziluzii, decepții, spaime și sentimentul unei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cred. E drept că am și fost mereu hărțuit, apoi pe drumuri Între Germania și țară (unde mă seacă un proces pentru casă și problema cărților mele, În primul rând a Dicționarului). Dar nu e mai puțin adevărat că am abandonat și fiindcă la așa distanță aveam impresia că e greu să dialoghezi. Acum am primit, recuperate de la Cluj, diverse scrisori sosite după plecarea mea de acolo (am plecat Înainte de 1 dec.). Între ele, mesajul dtale cu urări de noul an
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atotcuprinzătoare imposibilitate, anume: „imposibilitatea de a scrie”, ceea ce se traducea, În cazul său, În imposibilitatea de a trăi, imposibilitatea de „aîndura viața”, cum ne relatează o pagină de jurnal. „Întreaga mea ființă este orientată spre literatură... În clipa când o abandonez, Încetez a exista. Tot ceea ce sunt și nu sunt este rezultatul acesteia.” Puțini au fost cei care și-au avut patria atât de dramatic Încastrată În scris ca evreul Franz Kafka, scriind În Praga, În germană - felul său paradoxal de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]