10,318 matches
-
America Latină și mă gândeam că acum făceam aproape același drum ca minunatul scriitor-pilot. După servirea cinei, ,"tovarășa" și-a pus căștile, a butonat vreo jumătate de oră căutând posturi sud-americane și în final în sunete de tangou sau samba a adormit. Eu am rămas de veghe, să înregistrez "simpaticele" anunțuri "întrucât vom survola o zonă de turbulențe, pasagerii sunt rugați să nu-și părăsească locurile și să-și fixeze centurile de siguranță"! Noroc de filmul care se transmitea, cu Robert Redford
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fiindcă aveam două frigidere pline, prin grija colectivului, cu de toate, așa că ne-am ocupat de desfacerea bagajelor, am dat câteva telefoane acasă la rude și prieteni, am admirat de pe terasă celebra statuie de pe Corcovado și, într-un târziu, am adormit. Mi-am început misiunea cu o întâlnire la prima oră cu colaboratorii: un viceconsul, un consilier economic, un secretar II economic, un administrator-șofer, cu soția secretară-contabilă, un portar cu soția îngrijitoare. Erau toți oameni cu experiență, atât în țară, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și altul cu Muzeul Satului, cărți și discuri. După cina cu minuni din Bahia, ne-am retras pentru odihnă, a doua zi începând programul oficial. Primisem de la amabila gazdă un exemplar al programului, pe care l-am citit înainte de a adormi: CONVITE A FUNDAÇAO CULTURAL PROF.MOTA tem o prazer de convidar para participar da visita oficial do Consul Geral da Romenia, conforme programaçao abaixo discriminada: Dia 14/07/1995 a) Contato com o Poder legislativo.Visita de cortesia do Consul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în provincia, în diverse locuri și cu diverse ocazii, conferințe pe teme ale istoriei și culturii naționale și ale relațiilor bilaterale. Eram familiarizat cu aceste teme majore și mă exprimam cursiv în limba spaniolă, așa că sunt convins că nu-mi adormeam auditoriul, mai ales că vorbeam liber și-mi permiteam și incursiuni inedite și interesante în istoria și cultura Spaniei. Am fost invitat să susțin o suită de conferințe la o tabără de tineret lângă Malaga, așa că, având în vedere zona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acceptat de cabaliști, care credeau c) demoni sau spirite rele intrau În om și Îl tulburau, dar c) Îngerii preaputernici pot și ei s) între În om și s) Îi spun) vorbe Înțelepte. „... și, când te trezesti dup) ce ai adormit printre gândurile din Mishnah*... și buzele tale vor tremura... eu sunt Mishnah cel care vorbește prin gură ta. Shekhinah** Îți vorbește...” La un pahar, l-am Întrebat pe ingeniosul profesor Werblowsky, un b)rbat zvelt, frumos, dac) el crede În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pentru Balconul lui Genet, ca să descopere un mare regizor În Victor Garcia! Când noi o credeam În Egipt, Ninon apărea la premiera noastră cu Arden la Spoleto. Obosită după atâtea schimbări de fus orar, nici nu era surprinzător că Ninon adormea la toate spectacolele. Surprinzător era că dormea și vedea În același timp, căci, trezindu-se la sfârșit, Își comunica impresiile despre un detaliu sau altul din spectacol, de fiecare dată cu acuratețe și având În remarcile ei totală dreptate. Ninon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
decât să rămână curioși și interesați, asta e ce contează ! Dacă se plictisesc, o arată pe loc, Își pierd atenția, se foiesc, cască. Ei iau lucrurile așa cum sunt cu adevărat, spre deosebire de adulți, care, după ce s-au plictisit copios și au adormit În scaun, aplaudă entuziast, satisfăcuți că și-au Îndeplinit datoria culturală de a merge la teatru.“ O pădure de frânghii atârnate din tavan formau Împreună cu paravanele un itinerariu pe care copiii erau invitați să-l descopere. Un actor compusese un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
resursele pe care le avem cu toții, dar pe care rar le punem În valoare. Această dorință latentă de a face bine, de a folosi la ceva, de a servi viața, de a ne respecta unii pe alții, tot ce părea adormit În spiritul acestei metropole aparent indiferente s-a trezit. Șocul tragic a fost În acest sens util. Dar de ce avem nevoie În viață de astfel de șocuri? Și de ce efectele lor sunt atât de pasagere? Prea curând după ele, vanitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Socrate sau au Îmboldit-o pe Janeta Darc au degenerat În cazul meu la nivelul unor sunete pe care le auzi Între momentul când ridici și cel când trântești la loc receptorul unui telefon care sună ocupat. Chiar Înainte de a adormi, percepeam deseori un fel de convorbire unilaterală care se purta Într-o zonă adiacentă minții, cu totul independent de șirul real al gândurilor mele. Este o voce neutră, degajată, anonimă, pe care o aud rostind vorbe fără nici o semnificație pentru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-un capot roșu ca sângele pe care sclipea o dantelă aurie care nu-i acoperea integral masa tremurătoare de carne, cadaverica Jézabel din piesa absurdă a lui Racine dădea buzna În picioarele goale În camera noastră. Toată viața am adormit greu. Oamenii din trenuri care-și pun ziarul deoparte, Își Încrucișează stupid brațele și Încep imediat, cu o familiaritate jignitoare, să sforăie, mă uimesc În aceeași măsură ca individul neinhibat care defechează confortabil În prezența altuia ce flecărește În timp ce face
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întoarcerii ei premature de la baie, În dormitorul ei luminat de lângă camera noastră, și invidia față de fratele meu care respira regulat, șuierând ușor În spatele paravanului care ne despărțea, nu reușeam niciodată cu adevărat să profit de acest răgaz suplimentar pentru a adormi repede, În timp ce o crăpătură În Întuneric Încă mai reținea o frântură din mine În neant. În cele din urmă, se auzeau pași implacabili Înaintând greoi pe coridor și făcând să vibreze deznădăjduit pe etajera lui vreun obiect de sticlă, care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai sus, ciucurele lămpii de noapte, albastre, bivalvulare, se legănau ritmic. Erau greu de corelat acele apropieri șovăitoare, acea furișare mascată, cu năvala intempestivă a nopții de afară, care știam că trece În goană pe lângă noi, presărată cu scântei, indescifrabilă. Adormeam prin simpla acțiune de identificare cu mecanicul locomotivei. Ființa mea era cuprinsă de o stare amețitoare de confort, Îndată ce aranjam frumos totul - pasagerii lipsiți de griji se bucură În compartimentele lor de călătoria pe care le-o ofer, fumând, schimbând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe sub ajurul alb al aleilor proslăvite În versuri din parcurile publice. Ne Înghesuiam unul Într-altul pe băncile reci - după ce dădeam jos stratul neted de zăpadă de pe ele și apoi ne scoteam mănușile incrustate cu zăpadă. Bântuiam muzeele. Acestea erau adormite și pustii În diminețile zilelor de lucru și foarte calde, În contrast cu ceața glacială și cu soarele ei roșu, care, stătea suspendat, ca o lună Îmbujorată, la ferestrele dinspre răsărit. Acolo, căutam sălile dosnice și liniștite, surogatele mitologice la care nimeni
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
degetele rășchirate barba zbârlită: Dulce otravă... O să tragi un pui de somn... Noaptea-i rău sfetnic. Când o răsări soarele, vei vedea că dracul nu-i așa negru. Doamne iartă-mă! se plesnește el cu palma peste gură. Acu dormi. Adormi. Somn ușor, Măria-ta... Ia un lemn, se așează pe un scăunel și începe să cioplească o lingură. Ștefan, cu capul proptit în palme, luptă cu somnul, bolborosește cu limba încleiată: Ești... ești un... un diavol... Ești un...un... "A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Suceava, spune cu o undă de ironie, cât despre noi... Să te grijești, îi poruncește lui Tăutu, ca oasele Sfântului să fie aduse în Cetate, în paraclis, nu care cumva să le batjocorească păgânii, să le arunce câinilor. Alexandru a adormit cu capul pe masă. Ștefan face semn străjerilor: La culcare cu el! Mă țineam să spun Măriei tale... începe Luca Arbore. Starețul de la Mănăstirea Humorului cu toți călugării săi au lepădat sutanele și cer Măriei tale să le dai săbii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ușor... Țamblac pleacă. Ștefan a rămas singur. Se apropie de masă. Răstoarnă clepsidra și se lasă în jilț. Își proptește capul în mâini, ațintind firișoarele ce se prefirează în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
meandrele și cotloanele ascunse ale corpului acelui copil pățit. Care sper că s-a ales doar cu intermitente înțepături, supărătoare, desigur, dar benigne. * Copilul are trei sau patru ani. Se trezește într-o cameră spațioasă, aproape fără mobilă, puternic luminată. Adormise, dar, din cine știe ce pricină, se trezise. Trezire nefirească la acea vârstă crudă, când somnul e profund și neîntrerupt. Tocmai pe acest „somn de prunc” mizaseră ei. Și totuși copilul se trezește și vede: în mijlocul camerei, o femeie goală, culcată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întinsă pe masă, iar lângă ea își face de lucru un bărbat gol numai până la brâu, ținând în mâini niște ustensile, a căror folosință copilul nu o cunoaște... Tabloul e scăldat într-o lumină deosebit de vie. Copilul înregistrează scena și adoarme pe loc. Bărbatul și femeia nu au observat nimic, nu vor ști niciodată că au fost „filmați” de un minuscul aparat spion - memoria unui copil de trei sau patru ani. * Dintre amintirile mele cele mai timpurii: mă aflu pe malul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
al smereniei religioase. Exprimându-se cu un remarcabil laconism, în cuvinte simple și puține, pedagogia paternă a atins, în acea seară, într-un moment de inspirație, punctul ei cel mai înalt. O lecție pe care n-am uitat-o niciodată*. * Adorm cu frica în sân: cel așteptat de mine cu înfrigurare, cu înfricoșare, mai întâi întreaga după-amiază, apoi întreaga seară, nu s-a întors acasă nici până la ora aceea târzie. Știu, din experiență, ce mă așteaptă. Adorm totuși și, după un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am uitat-o niciodată*. * Adorm cu frica în sân: cel așteptat de mine cu înfrigurare, cu înfricoșare, mai întâi întreaga după-amiază, apoi întreaga seară, nu s-a întors acasă nici până la ora aceea târzie. Știu, din experiență, ce mă așteaptă. Adorm totuși și, după un timp nedefinit, mă trezesc, sunt trezit, de fapt, de scena la care voi fi condamnat să asist, ca și în alte dăți, până la capăt. Cearta e în toi, lumina în cameră - aprinsă. Sigur e trecut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
era limpede că acordarea iertării solicitate se afla undeva foarte aproape. Cu această perspectivă în față, de revenire la normal (ceea ce mă speria în nopțile de ceartă era, mai ales, cât de schimbați păreau amândoi în comparație cu ei înșiși, cei adevărați), adormeam din nou, cu o imensă senzație de despovărare în suflet, fericit. * Într-o seară, pe când ne întorceam de la Operă (a merge la operă avea, în Clujul primilor ani postbelici, o semnificație, deopotrivă, culturală și mondenă), tata m-a luat deoparte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe care, când ne-am mutat „la bloc”, am vândut-o la rândul nostru. Vigilent, observ la un moment dat că mama, profitând de întuneric și de comoditatea relativă a fotoliului improvizat, simțindu-se în siguranță, „păzită” de noi a adormit și sforăie încetișor. Descoperirea mă înveselește, râd și o strig, ca să o readuc la datorie, să privească mai departe filmul căruia îi trăsese clapa. Doina mă mustră. E prea târziu însă: mama s-a trezit deja, nu e deloc supărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
chiar în 1989, pe la sfârșitul lui mai, cred. Stabiliserăm ca a doua zi, luni, să facem pasul cel mare. Știind că noaptea va fi scurtă, duminică după-amiaza am încercat să mă odihnesc. Ca un făcut, n-am reușit nicicum să adorm. Țin minte că citeam un roman al lui Aitmatov. Mai târziu m-am uitat la televizor, „la ruși”, unde se dădea un film cu acrobați chinezi efectuând numere de circ absolut fantastice, extraterestre. (Trebuie să fi fost deci în ajunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lista „bagajelor” ce mă vor însoți în marea călătorie și îmi vor fi de absolută trebuință la destinație, constituind, de fapt, însăși destinația. * Cum a murit lelea Saveta. S-a culcat, ca de obicei, devreme, dar n-a putut să adoarmă: o supăra un ghimpe de lumină, apărut în acea seară nu se știe de unde și cum, încât, intrigată și supărată, s-a ridicat din pat și s-a dus la fereastră, să vadă ce-i cu lumina aceea și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
real: imposibilitatea de a mai lucra la o revistă obligată, constrânsă să apară la centenarul morții Poetului, în chip scandalos, fără fotografia acestuia pe prima pagină. Ajuns acasă, i-am comunicat soției hotărârea mea, și ea a probat-o. Am adormit ca doborât, nu înainte însă de a identifica înlăuntrul meu o senzație de ușurare, de eliberare, de mult nemaiîncercate. A doua zi dimineața, Doina m-a trezit fluturând în mână un exemplar din România literară cu fotografia lui Eminescu, mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]