11,393 matches
-
a dat soldaților protecție față de atacurile aeriene și de artilerie, făcând din acel sit o poziție defensivă mai viabilă. Între 17 ianuarie și 18 mai, apărătorii Liniei Gustav au fost asaltați de patru ori de trupele Aliate. În ultimul asalt, Aliații au desfășurat 20 de divizii pe un front de și i-au împins pe germani de pe pozițiile lor, cu pierderi grele. Debarcările Aliaților în Italia din septembrie 1943 cu două armate sub comanda generalului Sir Harold Alexander au fost urmate
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
18 mai, apărătorii Liniei Gustav au fost asaltați de patru ori de trupele Aliate. În ultimul asalt, Aliații au desfășurat 20 de divizii pe un front de și i-au împins pe germani de pe pozițiile lor, cu pierderi grele. Debarcările Aliaților în Italia din septembrie 1943 cu două armate sub comanda generalului Sir Harold Alexander au fost urmate de o înaintare către nord pe două fronturi, câte unul pe fiecare versant al Apeninilor care formează „coloana vertebrală” a Italiei. Pe frontul
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
care germanii le inundaseră. Șoseaua 6 trecea prin valea Liri. Intrarea dinspre sud în această vale era dominată de o masă deluroasă în spatele orașului Cassino. Punctele excelente de observație de pe culmile câtorva dealuri le-au permis germanilor să detecteze mișcările aliaților, să peîntâmpine înaintarea lor spre nord, și să îndrepte tirul de artilerie către unitățile acestora. Linia de înaintare a aliaților era întretăiată de râul Rapido care izvorăște din centrul Apeninilor, curgea prin Cassino și traversa intrarea în valea Liri (la
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
masă deluroasă în spatele orașului Cassino. Punctele excelente de observație de pe culmile câtorva dealuri le-au permis germanilor să detecteze mișcările aliaților, să peîntâmpine înaintarea lor spre nord, și să îndrepte tirul de artilerie către unitățile acestora. Linia de înaintare a aliaților era întretăiată de râul Rapido care izvorăște din centrul Apeninilor, curgea prin Cassino și traversa intrarea în valea Liri (la confluența râului Liri cu Rapido) după care râul rezultat primea numele de Garigliano (adesea denumit „Gari” de Aliați) care continua
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
înaintare a aliaților era întretăiată de râul Rapido care izvorăște din centrul Apeninilor, curgea prin Cassino și traversa intrarea în valea Liri (la confluența râului Liri cu Rapido) după care râul rezultat primea numele de Garigliano (adesea denumit „Gari” de Aliați) care continua către mare. Cu solidele sale fortificații montane, cu traversări dificile de râuri (care erau nu doar rapide, ci și deviate de germani pentru a inunda fundul văii și a face condițiile de înaintare și mai grele pentru orice
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Linia de Iarnă. Din cauza semnificației istorice a abației benedictine veche de paisprezece secole, în decembrie 1943, comandantul forțelor germane din Italia, feldmareșalul Albert Kesselring, a ordonat unităților germane să nu includă mănăstirea în pozițiile defensive, și a informat Vaticanul și Aliații de acest lucru. Unele avioane de recunoaștere ale Aliaților au raportat prezența trupelor germane în mănăstire. Aceasta avea o poziție excelentă de observație a dealurilor și văilor din jur, fiind un punct natural pentru punctele de observație ale artileriei germane
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
veche de paisprezece secole, în decembrie 1943, comandantul forțelor germane din Italia, feldmareșalul Albert Kesselring, a ordonat unităților germane să nu includă mănăstirea în pozițiile defensive, și a informat Vaticanul și Aliații de acest lucru. Unele avioane de recunoaștere ale Aliaților au raportat prezența trupelor germane în mănăstire. Aceasta avea o poziție excelentă de observație a dealurilor și văilor din jur, fiind un punct natural pentru punctele de observație ale artileriei germane. Odată ce mănăstirea a fost distrusă, germanii au ocupat-o
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
cu tacticile germane din cele trei luni anterioare, serviciile de informații aliate nu înțeleseseră că strategia atacurilor și retragerilor avusese singurul scop de a pregăti linia Gustav pe care germanii intenționau să o păstreze cu fermitate. Serviciile de informații ale aliaților i-au determinat pe aceștia să fie prea optimiști. Armata a Cincea abia ajunsese la linia Gustav la 15 ianuarie, după șase săptămâni de lupte grele pentru o înaintare de 11 km prin pozițiile de pe linia Bernhardt, în timpul cărora suferiseră
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
16.000 de pierderi omenești. Nu a fost timp pentru pregătirea noului asalt, și nici să se odihnească și să se reorganizeze după trei luni de lupte de uzură în zona de la nord de Napoli. Întrucât șefii de Stat Major aliați ar fi avut disponibile vehiculele de debarcarea abia la începutul lui februarie, debarcarea de la Anzio urma să aibă însă loc la sfârșitul lui ianuarie, împreună cu atacul coordonat asupra liniei Gustav efectuat cu trei zile înainte. Primul asalt a fost efectuat
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
necesar. Deși un batalion al Regimentului 143 a reușit să treacă peste Rapido la sud de San Angelo și două companii ale Regimentului 141 au reușit același lucru la nord, ele au rămas mare parte din timp izolate, iar blindatele aliaților nu au reușit deloc să treacă râul, rămânând vulnerabile la contraatacurile tancurilor și tunurilor motorizate din Divizia 15 Panzere a generalului german Eberhard Rodt. Grupul sudic a fost forțat să se retragă peste râu în dimineața zilei de 21 ianuarie
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
susținere din partea blindatelor, a reușit să înainteze 1 km. La venirea zorilor însă, și acestea au fost decimate, iar până în seara zilei de 22 ianuarie, regimentul practic nu mai exista: doar 40 de oameni s-au mai întors între liniile aliaților. Asaltul s-a soldat cu un eșec plătit scump, Divizia 36 pierzând 2.100 de oameni, morți, răniți și dispăruți, în 48 de ore. Următorul atac s-a lansat la 24 ianuarie. Corpul II american, cu Divizia 34 Infanterie a
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
În total, ele au lansat 1.150 tone de explozibili și bombe incendiare asupra abației, transformând vârful Monte Cassino într-un maldăr de moloz. Între bombardamente, artileria Corpului II a lovit și ea muntele. Numeroși soldați și corespondenți de presă aliați s-au bucurat observând operațiunea. Eaker și Devers s-au uitat și ei; Juin ar fi remarcat: „... nu, așa n-o să ajungă nicăieri.” Clark și Gruenther au refuzat să fie la fața locului și au rămas în cartierul general. În
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
au reușit, dar nu au reușit să își facă punte peste ultima gaură din digul pe care trecea calea ferată înainte de venirea zorilor, astfel că au rămas fără susținerea din partea blindatelor. Cu ajutorul unui ecran de fum permanent creat de artileria aliaților și prin care își ascundeau pozițiile față de artileria germană de pe Dealul Mănăstirii, au reușit să-și păstreze poziția mare parte din zi. Izolarea și lipsa susținerii din partea blindatelor și a tunurilor antitanc a făcut însă poziția una neapărabilă spre după-amiaza
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
vremea rece și umedă să se îmbuneze. General-maiorul Kippenberger, comandantul Diviziei 2 neozeelandeze a fost rănit de o mină antipersonal și și-a pierdut ambele picioare. El a fost înlocuit cu generalul de brigadă Graham Parkinson. Singura veste bună pentru aliați a fost eșecul contraatacului german de la Anzio. A treia bătălie a început la 15 martie. După un bombardament de 750 de tone cu bombe de 500 kg cu fitile cu acțiune întârziată, început la ora 08:30 și care a
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
a durat trei ore și jumătate, neozeelandezii au înaintat în spatele unui baraj de artilerie din partea a 746 de tunuri. Succesul depindea de cum se va profita de efectul paralizant al bombardamentului. Forțele defensive s-au grupat mai rapid decât se așteptau aliații, și blindatele au fost întârziate de craterele bombelor. Neozeelandezii au fost aproape de reușită, dar când s-a ordonat în sfârșit asaltul pe stânga în acea seară, era deja prea târziu: apărarea germană se reorganizase și, cel mai important, a început
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
aliați s-au simțit în pragul succesului, deși în ziua de 21 martie luptele grele au continuat. Apărătorii erau însă hotărâți și atacul asupra punctului 445 pentru blocarea rutei de întărire a germanilor a eșuat la limită, în timp ce în oraș aliații avansau doar casă cu casă. La 23 martie, Alexander s-a întâlnit cu comandanții lui. S-au exprimat mai multe opinii privind perspectiva victoriei, dar era evident că diviziile neozeelandeză și indiană erau epuizate. Freyberg s-a lăsat convins că
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
a renunțat la atac. Divizia 1 parașutiști germană, descrisă după câteva săptămâni de generalul Alexander, comandantul teatrului de operațiuni din Italia, într-o conversație cu generalul Kippenberger drept „...cea mai bună divizie din armata germană...”, suferise pierderi grele, dar câștigase. Aliații au petrecut următoarele trei zile stabilizând frontul, extrăgând grupurile izolate de Gurkha de pe Dealul Spânzuratului și detașamentul din Batalionul 24 neozeelandez care ținuse punctul 202 la fel de izolat. Linia aliată a fost reorganizată prin retragerea epuizatelor divizii 4 indiană și 2
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
frontul de la Adriatica au lăsat în urmă tancuri și vehicule astfel încât zonele lăsate libere să pară neschimbate pentru misiunile aeriene inamice de recunoaștere. Diversiunile au funcționat. Chiar și în a doua zi a ultimei bătălii de la Cassino, Kesselring estima că aliații aveau șase divizii în fața celor patru ale lui care apărau frontul de la Cassino. În realitate, erau treisprezece. Primul asalt (11-12 mai) asupra orașului Cassino a început la ora 23:00 cu un bombardament masiv de artilerie, cu 1.060 de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
deoarece Kesselring trimisese blindatele spre sud să susțină Armata a 10-a germană în acțiunea de la Cassino. O singură divizie blindată, 26 Panzer, se afla în trecere de la nord de Roma unde fusese ținută în așteptarea inexistentei debarcări simulate de aliați și deci nu putea lupta. La 25 mai, cu Armata a 10-a în plină retragere, Corpul VI se deplasa spre est să-i taie calea. Până a doua zi, ei ar fi blocat linia de retragere și Armata a
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
fost unul din evenimentele importante ale Războiului de 100 de Ani. În această perioadă dispre sfârșitul Războiului de 100 de Ani, Filip cel Bun, duce de Burgundia, era aliat cu Anglia aflată sub regența lui John, duce de Bedford. Acești aliați cuceriseră mare parte din nordul Franței în anteriorii zece ani. Ei au suferit mari pierderi în 1429 în fața unei armate franceze revigorate și aflate sub comanda Ioanei d'Arc și a ducelui Ioan al II-lea de Alençon. Francezii îi
Asediul Compiègne-ului () [Corola-website/Science/321970_a_323299]
-
s-au închis înainte ca toți luptătorii francezi să se întoarcă în oraș. Aceasta a fost fie o acțiune precaută, menită să-i împiedice pe burgunzi să pătrundă în oraș, fie un act de trădare, menit să-i scape pe aliații Ioanei d'Arc de problematica ei prezență. După cum spunea Kelly DeVries, „atât acuzatorii cât și apărătorii trebuie fie să incrimineze, fie să apere caracterul guvernatorului Compiègne-ului, Guillaume de Flavy, și rolul jucat de el în blocarea oricărei șanse de salvare
Asediul Compiègne-ului () [Corola-website/Science/321970_a_323299]
-
carismaticul și popularul Renly, revendică și el tronul, ignorând ordinea pretendenților și beneficiind de sprijinul puternicei Case Tyrell. În timp ce pretendenții se luptă pentru Tronul de Fier, Robb Stark, moștenitorul lordului Eddard Stark, este proclamat Rege al Nordului de către nordici și aliații lor din ținuturile riverane, dornici de a redeveni o zonă care se autoguvernează. La fel, Balon Greyjoy vrea ca Insulele de Fier să redevină independente, proclamându-se Rege al lor. Acest așa numit Război al celor cinci regi constituie principala
Cântec de gheață și foc () [Corola-website/Science/321956_a_323285]
-
a fost detronat după înfrângerea suedezilor la Poltava. Întorcându-se din exil în 1733, cu ajutorul lui Ludovic al XV-lea al Franței, Stanislav a declanșat războiul de succesiune din Polonia, care s-a încheiat în 1738 cu o victorie pentru aliații ruși și imperiali a lui August al III-lea. Ca împărat, August nu era interesat de afacerile de stăpânire polono-lituaniene, concentrându-se în schimb pe vânătoare, operă și artă. El a petrecut în jur de 3 ani din cei 30
August al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/321992_a_323321]
-
deranja faptul că nu era tratată conform rangului ei de prințesă. Ne rămân câteva scrisori ale Ioanei, în care ea se plânge socrului său Cosimo I de' Medici și cumnatului său Ferdinando de' Medici. Cumnatul său s-a dovedit un aliat puternic al Ioanei împotriva amantei lui Francesco, care a fost exilată la Palazzo Pitti. Dar acest fapt nu i-a oprit pe cei doi amanți, care continuau să se întâlnească și să trăiască împreună. Ioana născuse șase fete, din care
Ioana a Austriei () [Corola-website/Science/321995_a_323324]
-
războiului, cabinetul Cancelarului Georg von Hertling a demisionat la 30 septembrie 1918. Remarcat ca liberal, prințul a fost numit Cancelar al Germaniei de către împăratul Wilhelm al II-lea, la 3 octombrie 1918 cu scopul de a negocia un armistițiu cu Aliații, sperând că va fi acceptat de președintele american Woodrow Wilson. În ceea ce privește politica internă, "Oberste Heeresleitung" (OHL) (Comandamentul Suprem al Armatei) a fost dispus să facă un compromis pentru a merge în direcția cerută de SUA pentru democratizare. Deși Max a
Prințul Maximilian de Baden () [Corola-website/Science/321360_a_322689]