11,066 matches
-
și să mă gândesc și n-aș mai fi vrut să știu. Totuși beteșugul care-l silea să se țină băț Îl chinuia pe maistrul Victor Gomoiu poate mai tare decât lăsa el să se vadă. Îl vedeam cum se apleacă după un cancioc sau o lopată aruncată prin curte pe unde nu-i e locul, și de bună seamă că junghiul ce-i fulgera șalele Îi amplifica aversiunea pentru dezordine. N-aș mai fi vrut, În timp ce un soi de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pândea la rându-i circumspect pe sub genele blonzii. Un cuvânt de-al meu ar fi fost de-ajuns, l-ar fi convins, ar fi contat infinit mai mult decât valul de văicăreli și promisiuni ce deborda din Laur. I se aplecase desigur și lui Andrei de tuburi, deși spre deosebire de văr-miu pe el Îl legau interese mai trainice de combinația asta cu Unitatea și moș Victor. La o adică și lui i s-a făcut de ducă, și mie, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
afectează și pe noi În aceeași măsură ca pe toți ceilalți. Nu vedeți? Bineînțeles că văd. În Încăpere mai sunt cinci birouri În afară de cel al doamnei Bruescu, ocupate de patru femei și un bărbat. Acești salariați ai Editurii Calende sunt aplecați peste paginile lucrărilor Într-o neclintire deplină, care mă fac să mă văd pe mine și pe văru’ Laur și pe părințelul Andrei țopăind Îndrăciți În jurul formelor de tuburi și izbind din toți rărunchii, dar ce fac ei aici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că s-a mai liniștit. Andrei privește pe fereastră la zilierii cu torsuri de gladiatori zbătându-se cu ciocanele În jurul formelor. Adulmecă parcă gesturile lor ritmate, Însuflețite de o Îndrăcire provocată de arșiță, În timp ce moș Victor trece printre ei, se apleacă și se strâmbă. — Futu-te-n cur, spate, futu-te-n cur, spate, Îi citește Andrei pe buze ca un descântec și o rugăciune izbăvitoare, pe fondul căreia n-are cum să nu meargă de la sine ce pune la cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vezi scoțându-și mâinile, sfinte Dumnezeule, sfinte tare și sfinte fără de moarte, așa se Învârtea toată ziua prin bătătură, cu mâinile Înfipte până la coate În buzunare, ca un cocostârc sătul, cu burta plină de teancuri de sute și neputându-se apleca decât cu prețul unei cascade de strâmbături și Înjurături. Atunci? — Cel mai bine, Relule, ar fi să vindem sacii de ciment din pivniță. Găsim pe cineva cu o Rabă de cinci tone și-i dăm cu banu’ jos Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu s-au Împăcat cum trebuie după cearta aia, sau poate nu s-au bălăcărit și nu s-au bătut Îndeajuns și le-ar veni mai la-ndemână s-o facă pe drum. Cred Însă că lui Viorel i se aplecase de program de discotecă și se cam isprăvise și sezonul de plajă. Toamna era pe-aproape, Începuse sezonul nunților și i s-o fi făcut și lui dor de neamurile de la țară, așa că s-a potrivit cum nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dacă nu-și ține banii unde trebuie. Și tot mai ținea În mână reteveiul ăla de țeavă, ca pe o cravașă-talisman de care uite-l că nu se desparte nici când se ușurează. Oh, sfinte Dumnezeule, cum se mai scremea aplecându-se spre marginea dinspre fereastră a biroului, de-ai fi zis că acuma cade-n cap. Ce dracu’ mai faci acuma?! Te-arunci În cap de la etaj?! Hai s-o ștergem mai repede până nu se face ziuă! Parcă mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bage-n seamă cu ce o avea de mâncare. În mijlocul mesei trona un borcan c-un snop de fire de gura-leului, către care Laur Întinse botul lui de maimuțică tuciurie, dând ochii peste cap ca Îmbătat de parfum. Oftă și aplecă cu limba una din florile alea colorate viu, o reteză din tijă și o mestecă Îndelung, cu vădită plăcere. — I-e foame tare lu’ vaca asta de văr-tu. Și-ar cam trebui să ne grăbim. Acum să mâncăm, părințele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu-i place, aia e, că foamea te-nvață mai multe și mai rele decât să mănânci flori; poate or pune ăștia masa nu strică să fie atent și să bage la cap, deși mie unul mi s-a cam aplecat de pălăvrăgeala părințelului. — Nu te credeam până Într-atât de dobitoc, i-am spus, dacă pe tine te duce capu’ doar la câteva luni de pușcărie. Am spus așa, În general. Din ce-am auzit io și din ce mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Uite-l cum pufăie din țigara aia și zburătăcește fumul dând din mâini. Cu cine dracu’ se bate? Eh, s-ar bate el cu toată lumea, dar are Încă destule de văzut și de tras, mai are până să i se aplece. Văd că n-ai stare. Du-te, vere, dacă nu-ți mai convine. Nu te ține nimenea. Din partea mea ești liber. Mustăcește la mine cu surâsul lui de curvă nătângă. — Bine, vere. Dă-mi-o pe mută să mă duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mijloc, deși după cât de tare am dat, acum trebuia să se zbată pe jos ca o găină tăiată. Antebrațul stâng mi se smulge din strânsoarea degetelor lui Andrei și-l lovesc iarăși, În tâmplă, În partea spre care s-a aplecat și iar se-ndoaie și tot nu cade. Sub ureche ochisem, dar dobitocul ăsta de Andrei mă tot ține de mâini. N-am să Încetez să-l lovesc până nu-l văd căzut și uite-l cum s-a ghemuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
liniștit pe români. Au arestat vreo treizeci de inși și restu’ a fugit, și-acuma ce-o să fie... - Ce-o să fie? - Nu se știe, Hansi. Carol vorbise fără să se ferească de cei de la mesele din jur, dar acum se aplecă peste halbe și coborî glasul: Au arestat o grămadă, Hansi. I-au arestat pe Gabi Roșu și pe soră-sa, pe Vrabie și Melinte și Caragea... Astfel puneam țara la cale În birtul ăla din spatele gării Timișoara, la o halbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fierbe tărâța să dea foc la grajduri și țarcuri și la toată șandramaua, dar eu unul nu văd ce s-ar mai putea schimba. M-am Încins și deja a Început să-mi fie frig. Mi-e sete. M-am aplecat și-am băut câțiva pumni de apă din gârla aia și mi s-a lovit mâna În Întuneric de ceva Împotmolit În nămolul malului. Era un catastif Îngreunat de apă pe care l-am aruncat lângă boscheți. - V-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
poporul. Pe urmă l-am zărit pe Carol Înotând prin mulțime, izbind cu pumnii și coatele În toate părțile ca să-și facă loc, asudat și congestionat și cu tâmplele Înnegrite de funingine și deja smulsese ranga din mâna micuțului. Se apleca și se lăsa pe vine și parcă vroia să Înțepe dihăniile alea În boașe, și după câteva Încercări reuși să bage ranga Între șenilele uneia, care mai merse zece metri și se opri horcăind și scuipând flăcări prin eșapamenți. Douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din poduri, de pe acoperișurile blocurilor și iarăși fugim și trebuie din nou să ne grăbim fără să ne pripim. Ceața unui amurg fumegos ne Împresoară și ne sufocă. Hansi gâfâie lipit de zid lângă mine, și pe urmă Îl văd aplecându-se În spatele unei Dacii care rulează la pas. Alunecă pe lângă ea dându-i ocol și trage prin parbriz afară un om ca pe-o panglică dintr-un joben, În aceeași fracțiune de secundă bușindu-l de asfalt și trăgând zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din sărite. Mai Întâi mi-a spus că s-a bărbierit singură și-mi era imposibil s-o cred În stare de așa ceva, cu burta aia cât un sac de șapte duble, care nici n-o lasă nici să se aplece să-și tragă chiloții pe ea. Numai după multe insistențe a recunoscut că-i lucrarea asistentei. Se vedea că fusese o mână de artistă. Era bărbierită ca-n palmă, fără țepi și fără nici o zgârietură, iar ea o ținea una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tăiat.. cu pământ se acopere.. !”, glasul lui Tudosă, se înălța către slăvi, cuvântând rar și molcom... Cârțu, Ichim, Sofronie.. Oanță, în genunchi, pe marginea gropii, se închinau ca în biserică,.. înspăimântați în fața morții. Brazii înalți și drepți până la cer, se aplecau în adierea ușoară a vântului, clătinând-și încet ramurile. O pasăre de noapte străbătu pe deasupra fâlfâind cu bătăi grele de aripi; speriată, o bufniță zbura orbește și se prăbuși printre crengi huruind. „ .. Doamne Dumnezeul nostru, cela ce cu înțelepciunea Ta
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aminti pe Iisus Hristos în Grădina Ghetsimani, așteptând „arestarea”... rugându-se: „Tată, dacă trebuie să beau această cupă a amărăciunii... fie cum voiești Tu !”. Și, copleșit.. începu să se roage: „Din adâncuri strig către Tine. O, Doamne,auzi glasul meu. Apleacă-ți urechea și ascultă glasul chinurilor mele. Doar la Tine găsesc mila și iertarea de păcate !” Baltă se ruga, cu ochii închiși, copleșit.. Și, căzu parcă, într-un somn adânc, ca atras într-o bulboană fără fund.. În timp ce.. de după un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
drumului.. Un milițian, mai zelos, îl „îndemna” cu lovituri de picioare și paturi de armă, cu o sălbăticie greu de închipuit. El totuși, călca cu capul ținut drept, cu ochii sus, semeți, cu toată suferința îndurată.. decât să și-l aplece, să se umilească în fața călăilor comuniști. „Câtă mândrie !.. Ce moștenire.. de la străbunii lui !”, stai și te gândesti. Prin ochii lui negri, câte nu spune !.. Spune amarul unei vieți îndurate.. spune nădejdile neîmplinite.. spune focul dorințelor care-l mistuie. Fruntea când
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de pasăre purtat pe liniștea unui câmp gol și trist. Ne-am privit în tăcere. Citeam unul în sufletul celuilalt, dar ne era greu s-o spunem. În legănări ușoare, frunzele cotinuau să cadă la pământ. Poetul Vasile Filip se apleca și luă o mână de frunze și, fără să ne privească, murmură... Suntem ca și ele !.. Trecători... Apoi, abia șoptind, le împrăștie în jur clătinând capul. „.. Omul ca frunza.. zilele lui ca floarea câmpului..!”, și tăcu. Căderea unei frunze, avea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
continuă discuția cu însoțitorii săi. Eu încă nu cunoșteam pe toți preoții după nume, și, am rămas nedumerit și surprins. Un elev, dintr-o clasă superioară, își fixă ochii, cu un surâs enigmatic, asupra mea, dezvăluindu-mi tulburarea, și, se aplecă șoptindu-mi; Părintele șoarece, măi... îl vezi , în „Patrat” !”, și mi-l arătă pe fereastră zâmbindu-mi. Salvatorul meu era viitorul, mare actor de teatru și film Mihai Mereuță. I-am răspuns cu o privire plină de recunoștință și, am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aici, preceptele acestea, ce-au fost atribuite de greci lui Pitagora, sunt investite cu o mai mare naturalețe, revelând unele cunoștințe practice închise în expresie poetică: „Pune mâna pe umărul omului pe care vrei să-l vindeci și vorbește-i. Apleacă-te asupra trupului lui; în timp ce rostești acele cuvenite, să nu stai distant și rece.” „Spune-i celui care suferă că-l cunoști sau că știi unde se află casa lui. Spune-i că-i ești prieten și că veți mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bancnotei, imprimat continuu cu textul BNR 50000, vizibil la privirea spre o sursă de lumină; 5. imaginea latentă, aflată pe aversul bancnotei, în stânga portretului, pe fundalul de culoare închisă; la privirea directă a bancnotei apare imaginea completă a unei viori; aplecând lent latura de jos a bancnotei, pe verticală imaginii viorii apar inițialele BNR; 6. elementul de suprapunere avers-revers: imaginea incompletă a trei simboluri muzicale, aflată pe aversul bancnotei, sus, sub denumirea băncii emitente; imaginea se completează doar la privirea spre
CIRCULARA nr. 8 din 25 februarie 2000 privind punerea în circulaţie a bancnotei cu valoarea nominală de 50.000 lei, reproiectata. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127263_a_128592]
-
lucrurilor"10. De asemenea, demersul biografic propus vine să ilustreze revirimentul cercetărilor calitative cu privire la un spațiu și o problematică insuficient explorate și valorizate în științele sociale și politice: Istoria consemnează viața publică. De-abia în ultimii ani pare să se aplece mai mult asupra a ceea ce numim privatitate 11. Pentru nuanțarea subiectului, analiza mecanismelor de excludere simbolică a femeilor din sfera vieții publice trebuie privită prin raportare la analiza privind "excluderea" bărbaților din sfera vieții private 12. Tema raportului public/privat
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
alte locuri "procesul de emancipare individuală și socială a femeilor nu și-a găsit întotdeauna traducerea politică", așa cum Eliane Vogel-Polsky5 scria acum douăzeci de ani. Se poate spune că aceste cuvinte nu mai sunt de actualitate? Pentru că recent m-am aplecat îndeaproape (o dată în plus) asupra problemei dreptului la avort 6, și în calitate de observatoare atentă a procesului (foarte lent!) care conduce femeile la participarea în instanțele de decizie, aș fi tentată să răspund "nu". În centrul confruntărilor, problema drepturilor Din cele
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]