13,008 matches
-
cam la 1500-2000 de metri spre Est-Sud-Est de incinta castrului de pe Pomet, cimitirul se găsește pe locul numit Ursoieș, de-o parte și de alta a drumului roman care, coborând de pe Pomet, o lua spre castrul Certiae de la Romita. Cercetările arheologice asupra necropolei a început încă de prin anul 1943, continuate mai apoi în 1949 de către cunoscutul cercetător C. Daicoviciu, iar cele mai recente săpături au fost efectuate în anul 2007. Mormintele descoperite pe dealul Ursoieș sunt în totalitate de incinerație
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
după ce armatele romane au părăsit zona castrului de la Porolissum prin retragerea aureliana. De asemenea este atestată continuitatea credinței creștine pe aceste meleaguri pe care a prins rădăcini odată cu pătrunderea ei în rândul populației romane de pe dealul Pomet. -- Daniel Talos - “Vestigii arheologice pe teritoriul satului Jac”, 2008--
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
mare. Alte denumiri: 1217 "Cocil", 1341 "Villa olachalis Fulkechel", 1471 "Olahkechel", 1490 "Felkeczel", 1553 "Felsewkeczel", 1604 "Oláh-Keczel", 1733 "Ketzel", 1750 "Olah Kecsely", 1760-1762 "Oláh Ketzel", 1850 "Ketzelu rumunesk", 1854 "Olah-Keczel", "Cățălul Românesc", iar din anul 1964, Meseșenii de Sus. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul vremii pe teritoriul satului aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri (mult înaintea primei atestări documentare), astfel: în versantul vestic al dealului "Băilor Meseșeni" (în punctul "Osoiul Macăului") s-au descoperit
Meseșenii de Sus, Sălaj () [Corola-website/Science/301810_a_303139]
-
800 m, aproape de vârf (în partea nordică de locul numit "La Oroiești"), în "Coasta Lată", deasupra locului numit "Groapa Muierilor", iar altul în locul "Sub Groapa Muierilor. Din punctul cunoscut de localnici sub denumirea de "Din jos de băi" provin materiale arheologice dacice (secolul al II-lea î.Hr. și secolul I î.Hr.), iar din locul "Calea Bodiei", o spadă medievală. Începând cu anul 1876, satul Meseșenii de Sus aparține Comitatului Sălaj din Regatul Ungariei, apartenență ce se va încheia în anul 1920
Meseșenii de Sus, Sălaj () [Corola-website/Science/301810_a_303139]
-
monument în curtea bisericii. Populația satului Pietroșani a atins un maxim în anul 1956(6527 locuitori),iar a comunei Pietroșani (împreună cu satul Pietrișu) a atins un maxim în anul1959(8195 locuitori). Există câteva monumente de interes local și anume: situl arheologic Locul Popilor din sud-vestul comunei conținând ruinele castrului roman de la Reca; ruinele bisericii "Sfânta Treime"(1812); ruinele morii Lapati-Știrbey (prima parte a secolului al XIX-lea); conacul Știrbey (a doua jumătate a secolului al XIX-lea); casa Petre Rădulescu (1891
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]
-
rege Burebista (30-44 i.e.n.), aceste meleaguri au făcut parte din statul său chiar de la început, mai ales, dacă admitem faptul că centrul politic inițial al acestuia a fost la cetatea Popești (comuna Mihăilești, jud. Ilfov) de pe Argeș. Pe baza descoperirilor arheologice, dar și a unor informații scrise (Ptolemeu) se poate emite ipoteza ca localitatea geto-dacă ce a existat aici se numea Pirum, care este probabil forma prescurtată a numelui (Statio) Ad Pirum. Pe timpul Daciei romane se găsea așezarea Pinum, pe malul
Comuna Peretu, Teleorman () [Corola-website/Science/301820_a_303149]
-
m diferență față de nivelul luncii) a Oltului. Incinta cetății este de forma ovala, iar sântul a fost săpat pe lațurile de nord și nord-est. Conform cercetătorului Constantin Preda, cetatea datează de la sfârșitul secolului III a. Chr. În urmă săpăturilor arheologice au fost descoperite materiale ceramice, o brățară de bronz cu globule, ceramică elenistica de import, câteva fragmente de amfore elenistice, dintre care șase purtând ștampile. C. Preda consideră că așezarea întărită de la Pleașov a fost folosită atât ca loc de
Pleașov, Teleorman () [Corola-website/Science/301822_a_303151]
-
în care sunt menționați 12 boieri care participă la hotărnicia moșiei Nenciulești a mănăstirii Cotmeana. Între boieri sunt menționați ”Tudor Logofăt, fiul lui Tudor Paharnic din Plopi” (Ecaterina Țânțăreanu, Habitat medieval în sud-vestul Munteniei în sec. XIV-XVII. Temeiuri istorice și arheologice, Editura Renaissance, București, 2010, p. 62). O altă mențiune istorica datează de după Unirea Principatelor (1859), când o delegație din satul care atunci aparținea Episcopiei Argeșului a mers la Cuza pentru a-l felicita cu ocazia alegerii ca domn. Până în anul
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
a practicării prelucrării bronzului. Tot lângă sat, dar în partea dinspre sud, s-au identificat la suprafață urmele unei așezări din Epoca Fierului, cu decor specific dacilor (brâu răsucit), fragmente de chirpici, fragmente ceramice, fusaiole. Nu s-au efectuat cercetări arheologice (sondaje sau săpături), descoperirile fiind în fază de semnalare. Pe de altă parte, vestigiile la suprafață sunt puține, cele două așezări, aparținând Epocii Bronzului, respectiv, Epocii Fierului, nefiind foarte mari conform constatărilor preliminare. Pe aproape toate dealurile din jur mai
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
pe Valea Priei. Pe vale, la intrarea și ieșirea din sat este marcată câte o moară. Pe deal, pe malul stâng, stă vechea biserică de lemn construită în anul 1750. La sud de sat domină Măgura Priei, loc unde, descoperirile arheologice semnalază urmele unui tumul de pază și semnalizare, atribuit epocii romane. Trecutul îndepărtat al satului Pria este puțin documentat. Petri Mór a făcut în monografia Sălajului din 1901 o primă trecere în revistă a datelor istorice cunoscute despre sat. Pria
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
Stupini ("denumirea în limba maghiară Kisfüzes") este un sat în comuna Hida din județul Sălaj, Transilvania, România. Localitatea se află pe una din ramificațiile Drumului Național Jibou-Cluj-Napoca. În Repertoriul arheologic al României localitatea Stupini este menționată cu un sit arheologic datat (epoca) „Eneolitic” - preistorie, cultura/fază culturală „Tiszapolgár”. Prin Codul RAN 141517.01 este repertoriata așezarea eneolitică cu numele „Așezarea Tiszapolgár de la Stupini - Dealul Stupinilor”. Tipul sitului este cel de
Stupini, Sălaj () [Corola-website/Science/301835_a_303164]
-
Stupini ("denumirea în limba maghiară Kisfüzes") este un sat în comuna Hida din județul Sălaj, Transilvania, România. Localitatea se află pe una din ramificațiile Drumului Național Jibou-Cluj-Napoca. În Repertoriul arheologic al României localitatea Stupini este menționată cu un sit arheologic datat (epoca) „Eneolitic” - preistorie, cultura/fază culturală „Tiszapolgár”. Prin Codul RAN 141517.01 este repertoriata așezarea eneolitică cu numele „Așezarea Tiszapolgár de la Stupini - Dealul Stupinilor”. Tipul sitului este cel de „așezare”, categoria „locuire civilă”, reperul „în apropierea localității, pe un
Stupini, Sălaj () [Corola-website/Science/301835_a_303164]
-
a găsit o construcție anexă, în formă dreptunghiulară, cu lățimea de aproximativ 1 m. În așezarea respectivă au fost descoperite câteva fragmente ceramice mărunte. Cele două complexe au fost încadrate din punct de vedere cronologic în perioada neolitică, însă materialul arheologic destul de sărac îngreunează o încadrare foarte riguroasă. În anul 1969, cercetările colectivului de specialiști de la Muzeul de Istorie și Artă din Zalău scot la suprafață, pe teritoriul Marinului, vestigii istorice aparținând civilizației dacice . La circa 1300 m spre vest de
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
în timp) se află la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim și Babadag. Cetatea "Yeni-Sale" are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată. Cercetările arheologice au fost începute în anul 1939 și au continuat, cu mici întreruperi, în perioada anilor 1970-1998. Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăști, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
Cetatea "Yeni-Sale" are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată. Cercetările arheologice au fost începute în anul 1939 și au continuat, cu mici întreruperi, în perioada anilor 1970-1998. Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăști, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea. Sepulturile dacice descoperite aici, din secolul al IV-lea î.e.n., precum și toporișcele de piatră șlefuită, ceramica
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
al IV-lea î.e.n., precum și toporișcele de piatră șlefuită, ceramica și oasele de mamut arată o continuitate de populare încă din preistorie. Locuirii medievale îi corespund două niveluri de locuire. Primul, anterior construirii fortificației, a fost datat pe baza materialului arheologic la sfârșitul secolului al XIII-lea - începutul secolului al XIV-lea. Cel de al doilea nivel corespunde perioadei ridicării zidurilor, deoarece localitatea antică Herakleia, ruinată de Avari și de Slavi în secolul VI, în timp ce fortăreața militară, construită în scop militar
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
de Slavi în secolul VI, în timp ce fortăreața militară, construită în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat de la Gurile Dunării, a fost reconstruită în sec. XII și XIV. Pe baza tehnicilor constructive, a materialului arheologic și a realităților istorice s-a emis ipoteza că puterile interesate de ridicarea unei cetăți situată în cadrul sistemului de fortificații din nordul Dobrogei, cu orientare spre mare, pentru controlarea traficului naval, au fost mai întâi bizantinii, apoi în a doua
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,12%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (2,89%). Pentru 6,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Turism Situl arheologic de la Traian, punct <nowiki>"La Cula"</nowiki> (sec. XIV așezare epoca medievală și castru Epoca română,sec.II - III p. Chr.). La Sud de sat și la Est de satul Poiana, pe malul Dunării. Așezare Aceasta comună este așezată în
Comuna Traian, Teleorman () [Corola-website/Science/301845_a_303174]
-
împrejmuiesc, cât și pentru numeroasele vestigii care fac obictul de studiu al arheologilor. Zona reprezintă un vechi teritoriu de întrepătrundere a drumurilor comercianților care veneu în special din Orient pentru a face schimb de marfuri cu negustorii nord-dunareni. Multiple descoperiri arheologice și-au găsit ecoul în literatura de specialitate. Ruinele unei fortificații în punctul “La cetățuie”, de unde provin materiale române, bizantine și slave, situat pe o înălțime care domină localitatea dinspre sud-vest, abundență monedelor române și bizantine, valul de pământ care
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
Actualul teritoriu al comunei Albești, a fost încadrat din punct de vedere istoric în fostul ținut al Fălciului. Locul se poate considera o veche vatră românească mai ales pentru că de acest teritoriu sunt legate evenimente istorice de importanță națională. Cercetări arheologice ale regretatului profesor Ghenuță Coman și ale altor muzeografi din cadrul Muzeului Județean Vaslui, au scos la iveală straturi succesive începând din paleolitic până în perioada de formare a poporului român. Deosebit de importante sunt punctele arheologice Moșeni pentru ceramica neolitică și marea
Comuna Albești, Vaslui () [Corola-website/Science/301856_a_303185]
-
evenimente istorice de importanță națională. Cercetări arheologice ale regretatului profesor Ghenuță Coman și ale altor muzeografi din cadrul Muzeului Județean Vaslui, au scos la iveală straturi succesive începând din paleolitic până în perioada de formare a poporului român. Deosebit de importante sunt punctele arheologice Moșeni pentru ceramica neolitică și marea așezare dacică din punctul Cetățuia Vladnic. Valea râului Strașnic este foarte bogată în atestări documentare în raport cu alte zone ale județului. Având în vedere că atestările sunt posterioare existenței localităților ne putem da seama de
Comuna Albești, Vaslui () [Corola-website/Science/301856_a_303185]
-
Motiș la sud-vest, Oarța de Jos la nord-vest, și Someș-Uileac la nord, nord-est. Din arealul așezarii, provin câteva dovezi istorice, din epoca veche a bronzului. Într-o prestigioasă lucrare, elaborată de arheologii, Sabin Adrian Luca și Nicolae Gudea, intitulată Repertoriul arheologic al județului Sălaj, este specificat faptul că, pe locul denumit de localnici "Prâsnel" , s-au descoperit, meteriale cerammice, aparținând Culturii Wietenberg, iar într-un alt loc, aflat tot în perimetrul așezarii, denumit "Fundul Șanțului" s-a găsit un depozit de
Ulciug, Sălaj () [Corola-website/Science/301847_a_303176]
-
pârâuri, torenți sau alunecări de teren. În partea estică a satului Banca se află dealurile Chirei și Coasta Recea, cu înălțimea de 250 metri. Între Valea Băncii și valea Loavei, pe direcția est - vest, se întinde Dealul Podiș. Deși cercetările arheologice au scos la iveală fragmente ceramice vechi, caracteristice culturii Criș (sec.IV), culturii Dridu și culturii Sântana de Mureș (sec.IV), cele mai multe fragmente ceramice descoperite pe teitoriul satului Banca provin din secolul al XVII-lea. Vestigiile descoperite dovedesc continuitatea locuirii
Banca, Vaslui () [Corola-website/Science/301859_a_303188]
-
avea sediul Legiunea a V-a. Dovada existenței lor sunt săpăturile efectuate pe locul numit Lagări, care avea în acea perioadă înțelesul de cetate și care includea populația militară și civilă, biserici, teren arabil, locuri de veci. Obiectivele de importanță arheologică descoperite sunt ruinele bisericii romane baptisteriumul, monezi cu etigiile unor împărați romani din secolele al II-lea și al III-lea d. Hr., schelete de acum 1500 - 1600 de ani. Această cetate a dat numele brațului Dunării pe malul căruia
Comuna Ostrov, Tulcea () [Corola-website/Science/301855_a_303184]
-
doua treaptă a satului se află așezată pe podul de terasă de 40 - 50 m și cuprinde cea mai mare parte a construcțiilor edilitar - gospodărești. În partea de vest a satului se află dealul Dumbrava unde au fost făcute săpături arheologice și au fost descoperite morminte ale tracilor și sciților, dovadă a locuirii încă din cele mai vechi timpuri a acestor teritorii. Mai multe informații la adresa www.archaeologicalexcavation.info .
Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/301861_a_303190]