10,725 matches
-
a mai apărut și pe discul „Evergreens” (1993). O altă înregistrare a fost făcută pentru albumul „SymPhoenix/Timișoara” (1992), în componența N. Covaci - chitară solo, chitară acustică, M. Baniciu - solist vocal, V. Vaessen - chitară bas, M. Neumann - vioară, O. Lipan - baterie, percuție (bongos), U. Brand - chitară acustică, A. Petrescu - oboi, corul „Song” și „Grupul de popi”, Orchestra Filarmonicii Radio din București. Compoziție a lui Josef Kappl (1974-75) pe versuri de Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Kappl (1974-75) pe versuri de Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996), fiind înregistrată de N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, blockflöte, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, percuție, G. Reininger - orgă electronică, sintetizator. Înregistrată și în 1990 în componența N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, versiune apărută pe discul „Aniversare 35” (1997). Compusă în anii
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
chitară bas, blockflöte, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, percuție, G. Reininger - orgă electronică, sintetizator. Înregistrată și în 1990 în componența N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, versiune apărută pe discul „Aniversare 35” (1997). Compusă în anii '60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu, cu text scris de Florin Bordeianu. Înregistrată în 1969 (?) în componența N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, G. Reininger - orgă
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Covaci și Florin Bordeianu, cu text scris de Florin Bordeianu. Înregistrată în 1969 (?) în componența N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, G. Reininger - orgă electrică, C. Rotaru - ghitară acompaniament, voce, K. Bela - chitară bas, voce, I. Ștefanovici - baterie. A apărut prima oară pe disc în 1998 (pe „Vremuri, anii 60...”). Compusă în anii 60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Textul aparține lui Victor Șuvăgău. A fost înregistrata în 1969 (?) în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
și Florin Bordeianu. Textul aparține lui Victor Șuvăgău. A fost înregistrata în 1969 (?) în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, G. Reininger - orgă electrică, C. Rotaru - ghitară acompaniament, voce, K. Bela - chitară bas, voce, I. Ștefanovici - baterie. A apărut pentru prima oară pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Piesă compusă în anii 60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Autorul textului nu este menționat pe coperta din 1998. A fost înregistrată în iarna anului 1970, în subsolul
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
din 1998. A fost înregistrată în iarna anului 1970, în subsolul casei parohiale din Piața Unirii din Timișoara, de N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, C. Rotaru - chitară acompaniament, voce, K. Bela - chitară bas, voce, D. Vintilă - baterie, G. Reininger - orgă electrică. Apărută prima oară pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Compusă în 1971, „Vișina” era o baladă folclorică ce aparținea albumului „Cei ce ne-au dat nume”, interzisă de cenzură la apariția discului, în 1972. Un fragment
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
în 1971) a apărut în noiembrie 2007 pe compilația „Muzică de colecție vol. 26 - Cântece interzise/Cenzurat”, editată de Jurnalul Național. Componența formației era: Nicolae Covaci - chitară solo, Josef Kappl - chitară bas, vioară, Mircea Baniciu - solist vocal, tamburină, Cornel Liuba - baterie. Piesă compusă în 1967 (?) de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu, textul aparținând tot lor. A apărut pe discul EP din 1968, înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, C. Rotaru
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Nicolae Covaci și Florin Bordeianu, textul aparținând tot lor. A apărut pe discul EP din 1968, înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, C. Rotaru - chitară acompaniament, voce, Florin Dumitru - baterie; În același an a fost realizată și o filmare pentru piesă, în Timișoara, de către TVR. Există și pe discurile „Remember Phoenix” (1991), „Evergreens” (1993) și „Vremuri, anii 60” (1998). Compusă în 198? de Nicolae Covaci; text (în limba engleza) Tom
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
text (în limba engleza) Tom Buggie; apărută prima oară cu titlul „Wanting” pe discul LP editat în Germania în 1981. Formula de la înregistrări era N. Covaci - solist vocal, chitară solo, M. Neumann - vioară, voce, T. Buggie - chitară bas, O. Lipan - baterie, percuție, I. Kopilović - voce. O altă versiune a fost înregistrată în 1990 și a apărut pe discul „Aniversare 35” (1997); formula era: N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - voce, M.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
chitară bas, O. Lipan - baterie, percuție, I. Kopilović - voce. O altă versiune a fost înregistrată în 1990 și a apărut pe discul „Aniversare 35” (1997); formula era: N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - voce, M. Neumann - vioară, voce. Nume sub care a apărut varianta în limba engleză a piesei „Nunta” pe discul LP editat în Germania în 1981. Vezi Nunta. Piesa compusă în 1977 la Amsterdam de Nicolae Covaci, având text
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
având text în limba engleză de John Kirkbride și Rolf Möntmann; apărută prima oară pe albumul editat în Germania în 1981, fiind înregistrată de N. Covaci - solist vocal, chitări solo, M. Neumann - vioară, voce, T. Buggie - chitară bas, O. Lipan - baterie, percuție, S. Dumbrăveanu - violoncel, I. Kopilović - voce. Înregistrată și pentru albumul „Timișoara” (1992), în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, M. Neumann - vioară, V. Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - voce, U. Brand - chitară acustică, corul „Song
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Neumann - vioară, voce, T. Buggie - chitară bas, O. Lipan - baterie, percuție, S. Dumbrăveanu - violoncel, I. Kopilović - voce. Înregistrată și pentru albumul „Timișoara” (1992), în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, M. Neumann - vioară, V. Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - voce, U. Brand - chitară acustică, corul „Song” și „Grupul de popi”. O altă versiune datează din 1990, în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - voce, M. Neumann
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - voce, U. Brand - chitară acustică, corul „Song” și „Grupul de popi”. O altă versiune datează din 1990, în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - voce, M. Neumann - vioară, voce, și a apărut sub numele „Would you follow me some day...?” intr-un colaj împreună cu piesa „Tamara”, pe discul „Aniversare 35” (1997). Piesă compusă în 1975 de Nicolae Covaci, Günther Reininger și Josef
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Nicolae Covaci, Günther Reininger și Josef Kappl. Textul aparține lui Șerban Foarță. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996), înregistrată de către N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică, O. Lipan - baterie. Piesă compusă de Nicolae Covaci în anii '80, inițial cu text englezesc, sub titlul „Morning Light”. Varianta românească, având versuri scrise de Dinu Olărașu, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005), într-o înregistrare în formula N. Covaci - chitară acustică
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Morning Light”. Varianta românească, având versuri scrise de Dinu Olărașu, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005), într-o înregistrare în formula N. Covaci - chitară acustică, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - chitară acompaniament, solist vocal, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, C. Gram - chitară solo, Ionuț Contraș - backing vocals. La piesele de mai sus se adaugă alte două, apărute pe EP-ul Vremuri (1968), dar care nu au fost compoziții ale formației Phoenix. Este vorba de „Lady Madonna
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Vanda, Stevie Wright - George Young) a formației Easybeats. Înregistrările au avut loc în formula N. Covaci - chitară solo și electrică, voce, M. Bordeianu - solist vocal, B. Kamocsa - chitară bas, voce, C. Rotaru - chitară solo și de acompaniament, voce, F. Dumitru - baterie, G. Reininger - pian, voce. În 1969, piesa „Lady Madonna” a beneficiat de o filmare lângă Timișoara, în imagini apărând: Nicu Covaci, Moni Bordeianu, Bela Kamocsa, Pilu Ștefanovici, Claudiu Rotaru și Günther Reininger.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
de culoare roșie. Ceasuri cu display cu LED-uri au fost populare timp de câțiva ani, dar în curând se afișează cu LED-uri au fost înlocuite de ecrane cu cristale lichide (LCD), care au folosit mai putina energia al bateriei și au fost mult mai convenabil, cu afișajul mereu vizibil și fără nevoie pentru a împinge un buton înainte de a vedea timpul. Numai în întuneric a trebuit apăsat un buton, pentru a lumină ecranul cu un bec mic, de iluminare
Ceas () [Corola-website/Science/305064_a_306393]
-
în vara anului 1917, în România se află una din cele mai mari concentrări de forțe din Primul Război Mondial: 9 armate, 80 de divizii de infanterie și 19 de cavalerie totalizând 974 de batalioane, 550 de escadroane, 923 de baterii de artilerie. Efectivele umane cifrau 800.000 de combatanți și 1.000.000 rezerve. În momentul declanșării operațiunii situația frontului în zona Mărăști-Nămoloasa era următoarea: Armata a 2-a română era poziționata între dealul Arșiță Mocanului și satul Răcoasa având
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
de inventatorul irlandez John P. Holland (1840-1914). Submarinele armate cu torpile au scufundat nave în ambele războaie mondiale. Acestea erau dotate cu motoare electrice pentru deplasarea sub apă, însă se mișcau mai rapid la suprafață, folosind motoare diesel pentru reîncărcarea bateriilor motoarelor electrice. S.U.A. a lansat primul submarin nuclear în 1955. Într-un submarin nuclear, majoritatea spațiului este ocupat de turbinele care îl conduc și de reactor. Submarinele germane utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial puteau atinge adâncimi de
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
fost în mare parte înlocuit cu structură tubulară din oțel, care a fost înlocuită apoi cu aluminiu. În cel de-Al Doilea Război Mondial cele mai multe avioane de vânătoare au fost fabricate în totalitate din metal, erau avioane monoplane armate, cu baterii de mitraliere sau tunuri, iar unele au fost capabile de viteze de peste 400 km/h. Cele mai multe avioane de vânătoare până la acest moment au avut un singur motor, dar s-au construit o serie de avioane de vânătoare cu motoare gemene
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1910 și repartizat comandant de pluton la Regimentul 9 artilerie. În 1912 a absolvit primul din promoția sa cursurile școlii de aplicație de artilerie. În primul război mondial, în funcția de comandant al bateriei a doua din Regimentul 21 artilerie, locotenentul Stoenescu a participat la luptele din Transilvania, atrăgând admirația tuturor pentru actele sale de bravură. La 1 noiembrie 1916 a fost avansat excepțional la gradul de căpitan, iar la 1 septembrie 1917 tot
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
Colonelul (n. 15 februarie 1878, Buzău) a fost comandantul primei școli de asalt din Armata României. Data nașterii - 15 februarie 1878 este o dată cu profunde semnificații istorice pentru România, în această zi bateriile de artilerie de la Calafat anunțau victoria dorobanților români la Smârdan și Vidin, precum și pecetluirea pe câmpul de luptă a Independenței de Stat a României. A urmat între anii 1893-1897 cursurile Școlii fiilor de militari din București, apoi, timp de 2
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
a urmat cursurile Școlii Superioare de Război din București. După absolvire, este încadrat comandant pluton tunuri de câmp la Regimentele 1,7,10 și 2 Artilerie din București, iar după obținerea gradului de maior, la 1 aprilie 1916, comandant de baterie la Regimentele 15 și 6 Artilerie. În timpul primului război mondial, în calitate de comandant al Divizionului 2 din regimentul 10 Artilerie, ia parte la luptele de la Homorod din Transilvania, ulterior este transferat pe frontul de la Dunăre, unde divizionul comandant de el sprijinea
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
abandonul autocunoașterii prin muzică, evoluția spirituală prin sacrificiu și iubire. Albumul debutează în forță cu single-ul "I Feel You", ce a atins locul 8 în topul britanic. Amprenta rock este accentuată de noul look al lui Dave Gahan, de bateria lui Alan Wilder, potențata de efecte digitale de live drums, de riff-ul chitării lui Martin Gore, desi piesă abundă în elemente electronice - un ansamblu ce degajă o energie copleșitoare. "Walking în My Shoes", al doilea single și a doua piesă
Songs of Faith and Devotion () [Corola-website/Science/306206_a_307535]
-
Regatul Unit a lansat un telescop care avea o traiectorie în jurul Soarelui, ca parte a programului spațial Ariel, iar în 1966 NASA a lansat primul "Orbiting Astronomical Observatory" ("OAO") - Observator astronomic orbital. Primului Observator astronomic orbital i s-a stricat bateria după numai 3 zile, iar ca urmare misiunea spațială a trebuit terminată. A fost urmat de Observatorul astronomic orbital nr. 2, care a observat stelele și galaxiile în ultraviolet, de la lansarea lui din 1968 până în 1972, mult peste durata de
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]