10,188 matches
-
așa că el și-a dat cămașă jos, era ud leoarca. ' Hai să vedem ceva piele, hai să ne dezbrăcam', a zis el, și publicul a început să își dea hainele jos.” Gol de la brâu în sus, Morrison și-a pus cămașă în dreptul prohabului și a început să miște mâna pe sub ea. Manzarek a descris ulterior incidentul drept „o halucinație religioasă” în masă. Pe 5 martie s-a emis un mandat de arestare pe numele lui Morrison, acesta fiind acuzat că își
The Doors () [Corola-website/Science/300057_a_301386]
-
Caznari". Prima atestare documentara a localității Dieci datează din anul 1613. Economia este una predominant agrara, cu ambele sectoare componente bine dezvoltate. Cea mai importantă resursă exploatabila a subsolului este andezitul - rocă magmatica deosebit de întrebuințata în construcții. Băieții poartă o "cămașă de în brodata la guler, mâneci și pe margini", "izmene largi", un "laibăr" și "pălărie". La fete îmbrăcămintea este compusă din "spătoi și poale brodate", "zadie cu cârpa de încins", "cojoc" și "cârpa pe cap".
Dieci, Arad () [Corola-website/Science/300290_a_301619]
-
se adaugă până în zilele noastre și alte ocupații secundare: vânătoarea, albinăritul, lucrul la pădure, culesul din natură (fructe sălbatice). Portul popular este asemănător cu al celorlalți mocani. Atât în portul femeiesc, cât și în cel bărbătesc, cusăturile și detaliile de pe cămașă apar în culorile roșu, negru sau albastru. Tricolorul nu lipsește nici el din portul sălciuănesc. Tradițiile sunt diverse și numeroase în comuna Sălciua. „Ceva mai deosebit s-a moștenit de la cultura grâului, extins pe suprafețe mari, în vechime (în aceea
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
nostru sau lucrări pentru alte instituții din țară: "1.Ceramică și metal" 1.1. Lucrări complexe de ridicare din teren și reconstituire în muzeu a Sanctuarului de la Parța și a mormântului de incinerație din epoca bronzului de la Voiteni; 1.2. Cămașa de zale dacică descoperită la Cugir, jud. Alba; 1.3. Piese romane de la Tibiscum; 1.4. Trusa de podoabe nobiliare romane; 1.5. “Pomul de fier” după care, la comanda Primăriei Timișoara, s-a executat și o copie care este
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
oameni muncitori, cu credință în Dumnezeu, în mare măsură greco-catolici potrivit mărturisirilor celor care au trăit în acele vremuri. În ceea ce privește ținuta, aceasta era formată din căciulă, gubă, cioareci- pantaloni de lână și opinci (iarna), iar vara pantaloni lungi, destul de largi, cămăși albe și pălărie. Femeile purtau pe cap maramă neagră, iar fetele de diverse culori, rochii de pânză și opinci. Casele rusenilor, clădite din bârne de lemn și acoperiș de șindrilă erau formate din câte trei odăi încăpătoare: una în care
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
a țării noastre, diferit de celelalte zone prin croială și compoziție. Costumul codrenesc se caracterizează prin sobrietate și eleganță. Este confecționat din pânză țesută în casă în lățime de cca 50 cm. Costumul popular femeiesc se compune în principal din: cămașă - (“Spăcel”, obiect de îmbrăcăminte femeiască, asemănător cu ia.), poale largi - (“Pindileu”), sorț - (“Zadie”), năframă, opinci. Ca o notă specifică, se remarcă aspectul de alb al costumului, precum și tehnica de încrețire a pânzei pentru ornamentație. Femeile măritate au întotdeauna capul acoperit
Rodina, Maramureș () [Corola-website/Science/301587_a_302916]
-
de cap) năframa. Altădată încălțămintea femeilor a fost opinca. Azi, în anii 2000, ea este înlocuită cu ghete la femeile bătrâne și cu pantofi la cele tinere. Bărbații poartă opinci, cioareci (pantaloni țărănești de lînă, de pănură sau de dimie), cămașă albă, spăcelul negru și clopul de paie. Partea răsăriteana a satului, numită Mocira, dinspre râul Sălaj, este cultivată cu fânețe și cereale, predominând grâul, porumbul și alte păioase. Partea apuseană, care poartă numele Tăul, este cultivată în general cu fânețe
Rodina, Maramureș () [Corola-website/Science/301587_a_302916]
-
Ion Toba, preot iconom Ion C. Semenescu, sfințită azi, 8 noiembrie 1980. Zugrav V. Băleanu, județul Gorj". În pronaos, în partea dreaptă a intrării, sunt zugrăviți ctitorii: Nicu Mandreș, Niță Geana și Vasile Șotea, îmbrăcați în costume populare. Ei poartă cămăși albe, cioareci și haine albe de dimie cu modele stilizate la brâu, la mâneci și la piept. Ceilalți ctitori sunt zugrăviți în partea stângă a intrării, în aceeași ținută impunătoare. C. Șotea poartă costum de dorobanț, cu sabia în mâna
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
de 14,83 milioane de metri cubi. Digul drept al malului lacului de acumulare are o lungime de 4,657 km, cel stâng de 14,775 km. [[Fișier:Locuitor in ie si clop ciobanesc din Racovita, Sibiu.JPG|Localnic în cămașă tradițională și clop ciobănesc|100px|right|thumb]] [[Fișier:Locuitoare in ie si chieptar infundat din Racovita, Sibiu.jpg|left|150px|thumb|Racoviceană în port popular]] Informații privind numărul populației ce trăia pe aceste meleaguri parvin din conscripțiile care s-au
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
șorțurile) negre sau „"vinete"” , în două sau trei foi, catrințele roșii, „românești” sau „oacheșe” , iile cu fodori, pieptarul cu flori roșii și „ciucurei” în aceeași tonalitate, buboul negru sau săin, nelipsit din portul bătrânelor. Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămașa cu mânecă largă sau cu pumnași, cioarecii albi, strânși pe picior, laibărul și recălul din postav negru, la care, iarna, se adaugă buboul. În jurul anului [[1900]], în sat începe să pătrundă costumul femeiesc „[[săliște]]nesc” , care devine predominant în deceniile
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
porniturile care sunt tot alunecări de teren dar mai mici; -brăcinar=curea de regulă din piele dar și din material textil mai tare, sau chiar din sfoară împletită lat în 6,8,10cm cu care se leagă cioarecii, pantalonii, ori cămașa peste ițari vara; -brăcinărița=tivitura mai lată continuă ori întreruptă prin care se introduce brăcinarul; -brână=sfoară împletită în 3,6,8 de regulă din lână vopsită cu care se leagă după infășare copilul mic sau, "ața" de la straița de
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
măi sombra decât al celor sărbătorești. Acest port popular a evoluat sub influența portului popular moldovean. Portul popular maghiar a fost și ea sub amprenta elementelor tradiționale. Costumele tradiționale caracteristice localității studiate au fost costumul femeiesc cu rochii colorate, cu cămașă albă, fustă colorată care avea ca bază culoarea gri, pe lângă acestea izmene, cioareci, laibere, cizme de piele și pălării mari pe cap. Folclorul muzical și literar nu are aspecte specifice localității, fiind sub influența zonei Mureșului. La diferite ocazii sunt
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
prilej de petrecere tradițională. În perioada acestor sărbători întreaga comunitate este acasă în sat, unde participă activ la aceste evenimente, atât în plan laic, cât în plan și religios. Costumul popular al idicenilor era compus din „cioareci” din pănură albă, cămașă de pânză albă, lungă până aproape de genunchi, pieptar din blană de miel și suman din pănură neagră sau cojoc, iarna, iar vara era abandonat cojocul și înlocuiți cioarecii cu ițari dintr-o combinație de lână și cânepă. La brâu purtau
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
opincile la marea majoritate, iar cei mai înstăriți purtau cizme și bocanci - acestea formând portul bărbătesc. Portul femeiesc se compunea din poale din pânză, catrințe țesute din lână sau stofă din aceeași țesătură, prinsă în brâu cu o „lorineață” țesută, cămașă din pânză albă cu șire cusute sau țesute, pieptar din blană de miel cu „zăgărea”, suman din pănură neagră sau cojoc. Pe cap purtau năfrămi groase de lână țesute sau croșetate, iar cele mai tinere „ceaptă”, un fel de voal
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
transformau cosițele într-un coc numit „conei”. Ambele costume în mare parte erau confecționate în casă, costumul de sărbători deosebindu-se de cel de „purtat” prin ornamente țesute sau cusute în culori. Până la vârsta școlară copii erau îmbrăcați într-o cămașă largă din pânză, atât fetițele, cât și băieții. Cu ocazia sărbătorilor erau îmbrăcate de obicei haine noi care, ca și celelalte pregătiri, ca învățatul colinzilor și descântecelor din lirice, specifice sărbătorilor de iarnă, erau făcute din timp în șezători. Pentru
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Tinerele femei folosesc,în găteala capului,în loc de broboadă,o hiliuță (batistă albă,brodată cu ample cusături). Încălțămintea femeilor constă din "tureci"-ciorapi fără talpă făcuți din dimie,care îmbracă piciorul de la glenză până la genunchi-și opinci cu "obiele" sau "călțuni". Cămașa din pânză albă,țesută în casă,ia,care prezintă sumare broderii (exclusiv la gât și la mâneci) completează portul femeiesc ce include,în componența sa,în funcție de sezon,o "zeghe" din lână neagră sau o "sarică" de culoare albă. Portul popular
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
casă,ia,care prezintă sumare broderii (exclusiv la gât și la mâneci) completează portul femeiesc ce include,în componența sa,în funcție de sezon,o "zeghe" din lână neagră sau o "sarică" de culoare albă. Portul popular bărbătesc are ca piese constituente cămașa cu barbur,pieptarul înfundat,cojoaca ciobănească din piei de oaie prevăzută cu mâneci foarte largi sau zeghe și sarică,cioareci strâmți din dimie albă, căciulă sau renumita pălăriuță mocănească specifice zonei Sibiului.Un element specific portului bărbătesc din Corbi îl
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
barbur,pieptarul înfundat,cojoaca ciobănească din piei de oaie prevăzută cu mâneci foarte largi sau zeghe și sarică,cioareci strâmți din dimie albă, căciulă sau renumita pălăriuță mocănească specifice zonei Sibiului.Un element specific portului bărbătesc din Corbi îl reprezintă cămașa de flăcău,care are brodate,pe spate, "cruci" - motiv ornamental cu semnificații profunde,relevând,sub asepct vestimentar,în accepția publică locală,maturizarea purtătorului devenit "crucea casei" - așadar,un sprijin de nădejde al grupului familial. Ion I. Ilinescu - "Corbi-Argeș,tradiție și
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
sau fără mâneci, fiind purtate la muncă și la sărbători. Laibărele erau confecționate din pănură albă sau gri fiind lungi până la brâu. Lenjeria de corp era confecționată din țesătură de cânepă sau bumbac ( mai recent) și în special de sărbători. Cămașa era largă și lungă, cu poala despicată în părți sau nu, asemănătoare portului dacilor de pe columna lui Traian. De asemenea cămașa scurtă cu mânecă largă se purta peste pantaloni, fiind încinsă cu un brâu din piele. Brâul, numit șerpar sau
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
brâu. Lenjeria de corp era confecționată din țesătură de cânepă sau bumbac ( mai recent) și în special de sărbători. Cămașa era largă și lungă, cu poala despicată în părți sau nu, asemănătoare portului dacilor de pe columna lui Traian. De asemenea cămașa scurtă cu mânecă largă se purta peste pantaloni, fiind încinsă cu un brâu din piele. Brâul, numit șerpar sau chimir, de lățimi diferite era folosit a se strânge/încinge la mijloc. El avea buzunare pentru păstrat tutunul, amnarul pentru aprins
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
avea buzunare pentru păstrat tutunul, amnarul pentru aprins țigara sau ceasul de buzunar. Izmenele aveau un croi specific, asemănător pantalonilor, fiind ajustate pe picior și prevăzute la partea de jos cu vânări pentru a fi legate de picior sub genunchi. Cămașa și izmenele de lucru erau confecționate în totalitate din fire de cânepă, iar cele de sărbători erau țesături lucrate la război din „urzeală" cu fire de bumbac și beteală cu fire de cânepă. Pantalonii (cioarecii) erau confecționați din țesătură de
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
pe laturi și în spate marginile ridicate în sus, iar modelul cu borurile mici avea marginile drepte și oblice în jos. Tunsoarea localnicilor era scurtă, spre deosebire de țăranii mărgineni (de pe dealurile din jur), care purtau părul lung în plete. Portul femeiesc Cămașa purtată de femei era lungă, , cămașă întru-na sau întreagă”, corespunde vechiului port românesc de pretutindeni. În trecut era numai de cânepă, pentru îmbrăcămintea din zilele de lucru, ulterior odată cu apariția bumbacului au devenit mixte sau numai din cânepă. Lenjeria de
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
ridicate în sus, iar modelul cu borurile mici avea marginile drepte și oblice în jos. Tunsoarea localnicilor era scurtă, spre deosebire de țăranii mărgineni (de pe dealurile din jur), care purtau părul lung în plete. Portul femeiesc Cămașa purtată de femei era lungă, , cămașă întru-na sau întreagă”, corespunde vechiului port românesc de pretutindeni. În trecut era numai de cânepă, pentru îmbrăcămintea din zilele de lucru, ulterior odată cu apariția bumbacului au devenit mixte sau numai din cânepă. Lenjeria de corp „poalele" era constituită din țesături
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
numai de cânepă, pentru îmbrăcămintea din zilele de lucru, ulterior odată cu apariția bumbacului au devenit mixte sau numai din cânepă. Lenjeria de corp „poalele" era constituită din țesături de bumbac cu cânepă sau numai de cânepă, la fel și pentru cămașă de corp folosită în cursul iarnii. Mai târziu (primele decenii a secolului XX ) au pătruns din comerț cămăși confecționate numai din ,jolj”-bumbac. Peste poale și cămașe (partea de jos) purtau rochie largă colorată (după portul unguresc), iar mai târziu
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
din cânepă. Lenjeria de corp „poalele" era constituită din țesături de bumbac cu cânepă sau numai de cânepă, la fel și pentru cămașă de corp folosită în cursul iarnii. Mai târziu (primele decenii a secolului XX ) au pătruns din comerț cămăși confecționate numai din ,jolj”-bumbac. Peste poale și cămașe (partea de jos) purtau rochie largă colorată (după portul unguresc), iar mai târziu la tinere au apărut și ,laibăre” (veste) din mătase. Aceste laibăre, în trecut, erau confecționate din materiale plușate
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]