10,204 matches
-
iar pe Guillaume l-a numit conte "al Principatului". Domnia sa și-a avut începutul într-un context în care persistau neînțelegerile de la sfârșitul domniei fratelui său Drogo. Umfredo a pedepsit cu asprime pe cei care instigaseră asasinarea fratelui său. Mulți cavaleri normanzi se aflau în stare de rebeliune și provocau pagube teritoriilor stăpânite de papalitate. Principele longobard Guaimar al IV-lea de Salerno l-a sprijinit pe Umfredo în a-și menține succesiunea, însă a fost asasinat curând. Papa Leon al
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
acestea fiind decisive. Multe teritorii au fost cucerite în mod independent și abia ulterior acestea au fost reunite într-un singur stat. În comparație cu cucerirea Angliei, cucerirea Italiei sudice a fost neplanificată și neorganizată. Cea mai timpurie dată consemnată pentru sosirea cavalerilor normanzi în Italia de sud este anul 999, deși se poate presupune că anterior avuseseră loc peregrinări de normanzi în zonă. În acel an, potrivit unora dintre surse, pelerini normanzi, aflați pe drumul de întoarcere dinspre Sfântul Mormânt din Ierusalim
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
daruri în Normandia și că îi vor informa pe compatrioții lor asupra recompenselor ce pot fi dobândite în schimbul serviciului militar în Salerno. Unele surse chiar arată că Guaimar însuși ar fi trimis emisari în Normandia pentru a-i aduce pe cavaleri înapoi. Acestă variantă asupra sosirii normanzilor este uneori numită în istoriografie ca "tradiția salernitană". Tradiția salernitană a fost prima dată consemnată în cronica lui Amato de Montecassino, cunoscută sub numele de "Ystoire de li Normant" și scrisă între 1071 și
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
după tată, Robert Guiscard un castel la Scribla, pentru a-i proteja intrările. În 1051, Drogo a fost asasinat ca urmare a unei conspirații bizantine. El a fost succedat de către fratele său Umfredo după un scurt "interregnum". Caracterul rebel al cavalerilor normanzi a atras mânia papei Leon al IX-lea, drept pentru care principala provocare pentru Umfredo a constituit-o rezolvarea opoziției papale. În 18 iunie 1053, Umfredo a condus armatele normanzilor împotriva forțelor combinate ale papei și ale Imperiului occidental
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
pe fratele său Drogo conte de Chieti (sau Teate). În 1076, familia Ortona a căzut în cele fin urmă cu ajutorul trupelor lui Robert Guiscard. Nobilimea longobarda locală, până la Pescara, i-a prestat omagiu. Robert abea sub comanda sa 500 de cavaleri. În schimbul ajutorului dat de către unchiul său, el i-a trimis acestuia un contingent format din propriii săi oameni pentru a-l sprijini pe duce în a-l înfrânge pe vărul sau, Abelard la Sant'Agata di Puglia. În iunie 1080
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
cauzei fostului împărat, Mihail al VII-lea Ducas, care fusese depus din 1078 și al cărui fiu se logodise cu fiica lui Robert. El s-a îmbarcat cu o armată de 16.000 de oameni, dintre care 1.300 erau cavaleri normanzi, pentru a ataca Imperiul în mai 1081. Până în februarie 1082, normanzii au ocupat Corfu și Durazzo, obținând victoria asupra lui Alexios în (bătălia de la Dyrrachion, din octombrie 1081. Cu toate acestea, el a fost rechemat de către papa Grigore al
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
150 de vase pentru reluarea teritoriilor cucerite acolo, a ocupat Corfu și Cefalonia cu sprijinul Ragusei și al celorlalte orașe din Dalmația (care se aflau sub stăpânirea regelui Dimitrie Zvonimir al Croației), ]ns[ a murit de febră odată cu 500 de cavaleri normanzi la 17 iulie 1085. Guiscard a fost înmormântat în mausoleul familiei Hauteville din abația Sfintei Treimi din Venosa. Numele orașului Fiscardo din Cefalonia își datorează numele lui Guiscard. Guiscard a fost succedat de către Roger "Borsa", fiul său din căsătoria
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
(Angelmar) a fost un cavaler normand din sudul Italiei, de origini mai degrabă obscure. El a servit sub Roger I Bosso, devenit conte de Sicilia. Ca recompensă pentru bunele sale servicii, lui i s-a oferit mâna văduvei nepotului de frate al lui Roger, Sarlo
Ingelmarius () [Corola-website/Science/328229_a_329558]
-
asupra Apulia|Apuliei a devenit sigură, însă papa Inocențiu și principele Robert al II-lea, deposedat de Principatul de Capua au început marșul către Capua. La Galluccio, Roger a organizat o ambuscadă asupra trupelor papale cu numai 1.000 de cavaleri, capturându-l pe papă și consilierii acestuia. Trei zile mai târziu, în 25 iulie, prin Tratatul de la Mignano, Inocențiu l-a confirmat pe Roger al II-șlea ca rege, iar pe tânărul Roge ca duce de Apulia, în vreme ce cel de al
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
Comnen (1180), iar Guillaume a reluat vechiul vis de a cuceri Constantinopolul. Dyrrachion a fost capturat (11 iunie 1185). În continuare, în timp de armata de uscat (presupusă să fi fost de 80.000 de oameni, inclusiv 5.000 de cavaleri) a pornit în marș către Salonic, flota (compusă din 200 de vase) a navigat către aceeași țintă capturând pe drum insulele Ionice Corfu, Cefalonia, Itaca și Zakynthos. În august Salonicul a capitulat în fața atacului combinat al flotei și al trupelor
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
a devenit rege în decembrie 1000 sau ianuarie 1001. Legile emilitare și influenței politice în timpul domniei mise de Ștefan I s-au concentrat pe întărirea autorității regale și creștinarea supușilor săi. Deși o serie de documente subliniază rolul jucat de cavalerii și clericii germani și italieni în acest proces, nu trebuie neglijat nici rolul jucat de bulgari, dovedit de numărul mare de cuvinte de origine slavă prezente în limba maghiară, (în special în domeniul agriculturii). Existența noului regat a fost amenințată
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
protejării căsătoriei creștine și combaterea poligamiei și a altor obiceiuri străvechi. Din punct de vedere administrativ, el o organizat așa-numitele comitate în jurul punctelor fortificate. Fiecare comitat era condus de un oficial - ispán, care era un nobil local sau un cavaler străin. Din punct de vedere legal, societatea medievală timpurie a fost formată din două grupuri principale, oamenii liberi și șerbii, dar au mai existat și alte categorii. Oamenii liberi erau îndreptățiți din punct de vedere legal să fie proprietari, să
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
în 1390. Sigismund, care efectuase o serie de raiduri împotriva otomanilor și a aliaților acestora între 1390 și 1395, a decis să organizeze o coaliție internațională împotriva acestora din urmă. A fost organizată o mare armată formată în principal din cavaleri francezi conduși de Ioan cel Neînfricat, urmașul desemnat al ducelui Burgundiei, care însă a suferit o înfrângere dezastruoasă în bătălia de la Nicopole de pe 25 septembrie 1396. În timpul domniei lui Sigismund, norocul Ungariei a început să pălească. Numeroși nobili maghiari nu
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Sfântă. Istoria sugerează că Sigurd îl numea pe Roger cu titlu regal, cu 20 de ani înainte ca acesta să obțină practic acest titlu. În 1112, aflat la vârsta de 16 ani, Roger a început domnia personală, fiind numit "când cavaler, când conte de Sicilia și Calabria" într-un hrisov datat în 12 iunie 1112. În 1117, mama sa, care între timp se căsătorise cu regele Balduin I al Ierusalimului, a revenit în Sicilia, dat fiind că patriarhul de Ierusalimul declarase
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
și papa laolaltă l-au învestit pe Rainulf de Alife ca duce de Apulia (august 1137), după care împăratul s-a întors în Germania. Roger, eliberat de pericolul imediat, a debarcat de îndată în Calabria, la Tropea, cu 400 de cavaleri și alte trupe, probabil predominant musulmane. După ce a fost bine primit de către salernitani, el a recuperat din terenul pierdut în Campania, prădând Pozzuoli, Alife, Capua și Avellino. Ducele Sergiu, înspăimântat, a fost nevoit să îi acorde omagiul de vasalitate pentru
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
vechiul oraș a fost integral cuprins în domnia normandă. De acolo, Roger a trecut spre Benevento și nordul Apuliei, unde ducele Rainulf, deși pierzându-și continuu bazele sale de putere, mai avea la dispoziție trupe germane, alături de 1.500 de cavaleri adunați din orașele Melfi, Trani, Troia și Bari, care erau "gata să moară decât să ducă o viață de mizerie." În 30 octombrie 1137, în bătălia de la Rignano (în apropiere de Muntele Gargano), tânărul Roger și tatăl său, alături de Sergiu
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
mercenari normanzi; la inițiativa ducelui Robert Guiscard de Apulia și sub conducerea fratelui său mai mic, contele Roger I de Sicilia, normanzii au cucerit Sicilia, preluând-o de la musulmanii. Astfel, a fost ocupată Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, Roger Guiscard însuși i-a înfrânt pe musulmani în bătălia de la Misilmeri, momentul crucial fiind asediul asupra Palermo, care a facilitat completul control al normanzilor asupra insulei, fapt desăvârșit în 1091, după ce sunt cucerite Siracusa și Noto. Regatul
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
de cordon pe sectorul strategic al Dunării de Jos, cu sediul la Orșova. În același an și-a ales drept soție tot o româncă, pe Blanca, originară din Arad. Pe 1 aprilie 1885 ia fost îngăduit să poarte Crucea de Cavaler al Ordinului „Șoimu Alb” al Casei Arhiducale de Saxonia-Weimar în Austria. În ziua de 1 noiembrie 1887 a fost trecut la rangul de maior, apoi la 1 mai 1892 la cel de locotenent-colonel. În ziua de 1 mai 1895 a
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
de apărăre a Țării Bârsei. În prezent, vechea fortificație este ruinată. Din ea s-au mai păstrat doar câteva porțiuni de ziduri, cetatea aflându-se într-o stare avansată de degradare și invadată de vegetație. Printre specialiștii care au atribuit cavalerilor teutoni ridicarea cetății se numără I. Pușcariu, A. Lapedatu și Gustav Treiber. Treiber invocă în sprijinul acestei ipoteze tehnica de construcție, caracteristicile turnului care este deschis către interior, denumirea de Dealul Sasului a culmii la capătul căreia se află cetatea
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
Hausser la comandă. El a condus divizia, mai târziu redenumită 2. SS-Panzer-Division Das Reich, în campania franceză în 1940 și în primele etape ale Operațiunii Barbarossa. Pentru serviciile sale în Rusia în 1941 Hausser a fost distins cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier și a primit Frunzele de stejar la cruce în 1943 (el primit Săbiile la Cruce pentru serviciile sale în Normandia), și a fost grav rănit, pierzând un ochi. După recuperare a primit comanda noului format Corp
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
Loiseau SA" și a fost primul bucătar celebru care are propriul lanț de restaurante. El a publicat numeroase cărți, a pornit o linie de alimente înghețate, a deschis trei cantine în Paris. Guvernul francez l-a decorat cu gradul de "cavaler" al Legiunii de Onoare, cel mai înalt grad, în 1994, "cavaler" în cadrul Ordinului Național de merit în 1986, "ofițer" în cadrul Ordinului Național de merit în 2002 și "cavaler" al Meritului Agricol. La sfârșitul anilor '90 o nouă artă culinară a
Bernard Loiseau () [Corola-website/Science/327534_a_328863]
-
lanț de restaurante. El a publicat numeroase cărți, a pornit o linie de alimente înghețate, a deschis trei cantine în Paris. Guvernul francez l-a decorat cu gradul de "cavaler" al Legiunii de Onoare, cel mai înalt grad, în 1994, "cavaler" în cadrul Ordinului Național de merit în 1986, "ofițer" în cadrul Ordinului Național de merit în 2002 și "cavaler" al Meritului Agricol. La sfârșitul anilor '90 o nouă artă culinară a ajuns în Franța cu origini din Asia care combina mai multe
Bernard Loiseau () [Corola-website/Science/327534_a_328863]
-
trei cantine în Paris. Guvernul francez l-a decorat cu gradul de "cavaler" al Legiunii de Onoare, cel mai înalt grad, în 1994, "cavaler" în cadrul Ordinului Național de merit în 1986, "ofițer" în cadrul Ordinului Național de merit în 2002 și "cavaler" al Meritului Agricol. La sfârșitul anilor '90 o nouă artă culinară a ajuns în Franța cu origini din Asia care combina mai multe elemente din bucătăria mai multor țări, mișcare căreia Loiseau i-a rezistat. Ușor-ușor, modul de gătire al
Bernard Loiseau () [Corola-website/Science/327534_a_328863]
-
1139 - 1154. Pentru serviciile sale, regele l-a înobilat, făcându-l conte de Kent. În Italia, "condottiero" era un lider militar care își oferea experiența și militarii din subordine orașelor-stat dispuse să plătească. În perioada regatelor musulmane din Peninsula Iberică, cavalerii creștini precum El Cid și-au oferit serviciile atât liderilor musulmani, cât și celor creștini. Almogavarii au luptat la început pentru Catalonia și Aragon, dar Compania Catalană a Orientului fondată de Roger de Flor a intrat în serciviul Imperiului Bizantin
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
lui Cazimir de către aristocrație. Unii istorici moderni susțin că insurecția a fost cauzată mai mult din motive economice și mai puțin de probleme religioase, cum ar fi noile impozite către Biserică și militarizarea primului regim politic polonez. Preoți, călugări și cavaleri au fost uciși; orașe, biserici și mănăstiri au fost arse. Haosul a luat proporții și mai mari atunci când, pe neașteptate, cehii au invadat dinspre sud Silezia și Polonia Mare (1039). Ținutul a fost împărțit între mai mulți conducători locali, dintre
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]