9,955 matches
-
decenii câteva lucrări importante au încercat să identifice specificitățile culturale care conduc la un stil de viață participativ sau îl împiedică. O astfel de lucrare este bine cunoscuta „Cultură civică” a lui Almond și Verba (1993), care distinge între culturi civice participative, dependente și parohiale. Au fost câteva încercări de conceptualizare a sistemelor de credințe, norme, valori și atitudini care determină participarea, mai ales cu referire la domeniile politicii sau ale societății civile. Alexander și Smith (1993) vorbesc despre religie civilă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care determină participarea, mai ales cu referire la domeniile politicii sau ale societății civile. Alexander și Smith (1993) vorbesc despre religie civilă, care este, se presupune, o precondiție a democrației, Bellah și Hammond (1980) se referă la solicitările pentru implicare civică, definite ca „limbaje secundare ale responsabilității sociale” în calitate de practici de angajament pentru bunul public. Alții, precum Inglehard (1990), consideră cultura civică un câmp autonom care explică, printre alte lucruri, disponibilitatea de a contribui la producerea bunului public. Depășind dezbaterile privind
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
civilă, care este, se presupune, o precondiție a democrației, Bellah și Hammond (1980) se referă la solicitările pentru implicare civică, definite ca „limbaje secundare ale responsabilității sociale” în calitate de practici de angajament pentru bunul public. Alții, precum Inglehard (1990), consideră cultura civică un câmp autonom care explică, printre alte lucruri, disponibilitatea de a contribui la producerea bunului public. Depășind dezbaterile privind statutul ontologic al culturii, majoritatea savanților recunosc că participarea poate fi rezultatul conformării la norme sociale sau seturi de obligații colective
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
că participarea politică este mai intensă pentru persoanele aparținând categoriilor cu un status socioeconomic înalt. Dincolo de impactul direct al disponibilității mai mari de timp și de bani, Brady, Verba și Schlozman (1995) au arătat că statusul social corelează cu „competențe civice”, care se referă la capacități comunicaționale și organizaționale acumulate de-a lungul vieții și care pot fi transferate între domenii diverse. Cei trei au arătat că aceste competențe sunt acumulate prin activitatea în biserici, organizații voluntare și la locurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
diverse. Cei trei au arătat că aceste competențe sunt acumulate prin activitatea în biserici, organizații voluntare și la locurile de muncă, domenii care nu sunt, cu excepția bisericilor, indiferente la poziția socială a persoanei. Educația formală determină, la rândul ei, competențele civice în mod direct, prin sporirea capacității de înțelegere și de comunicare și indirect, prin asigurarea unei poziții de rețea mai bune (Nie, Junn, Stehlik-Barry, 1996). Activismul transmite un know-how al participării, dar și o identitate de participant (Becker, 1963) pe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de activism ale societății. Howard (2003) arată că persoanele care s-au abținut să participe în uniuni de comuniști sau de tineri comuniști au rate de participare scăzute și în perioada postcomunistă. Aceasta poate fi urmarea înzestrării diferențiate cu competențe civice sau a unor identități participative neomogen distribuite. În fine, momentul din ciclul vieții poate determina participarea prin faptul că prioritățile și resursele pentru participare sunt diferite între tineri și vârstnici, între necăsătoriți și căsătoriți. Datele și metoda cercetării Modelele la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
societăților postcomuniste. Acestea implică anumite circumstanțe speciale care incită la interogații specifice. În această perioadă se poate presupune apariția unei noi culturi politice, obiectiv formal, de altfel, al regimurilor comuniste. Impactul participării la obligatoriile organizații „voluntare”, asupra competențelor și identităților civice a fost, de asemenea, puțin investigat. În plus, mutațiile sociale majore din perioada respectivă, dar și transformările radicale din ultimii 15 ani au afectat comunitățile în maniere care puteau altera resursele structurale pentru activism. Lipsa unor date longitudinale împiedică formularea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
România contemporană. Pot fi invocate trei ipoteze pentru a interpreta această relație. Toate explică carierele divergente ale liderilor, ale activiștilor și ale membrilor pasivi. O variantă plauzibilă este cea teoretizată de Brady, Verba și Schlozmann (1995) referitor la dobândirea competențelor civice prin organizații. În fiecare dintre organizațiile enumerate în narațiunile biografice, oamenii au avut nu numai ocazia să își formeze o părere negativă despre organizațiile comuniste, ci și să exerseze competențele organizatorice și comunicaționale. Abilitatea de a vorbi cu oamenii, de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în primul rând, prin supunere la normă, în timp ce abținerea de la contribuția la bunul colectiv este explicată prin calcul rațional. Avem aici corespondentul românesc a ceea ce Bellah și Hammond (1980) au denumit „limbaje secundare ale responsabilității sociale” sau al discursului angajamentului civic, pentru a-i parafraza pe Smith și Alexander (1993). Pentru ambele tipuri de acțiuni gratificațiile de ordin secundar joacă totuși un rol important. Am respins o concluzie culturalistă simplificatoare referitoare la factorii angajamentului în acțiunea colectivă și am propus o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
scării, mai ales din cauza problemelor de sănătate. În aceeași categorie întâlnim reprezentanții generațiilor tinere, care au alte priorități. Biografia, pe de altă parte, pare a fi calea prin care se acumulează capitaluri psihosociologice și culturale valoroase din punct de vedere civic. Asemenea resurse sunt competențele de conducere, civice, experiența de conducere și, probabil, identitățile și seturile de rol tipice pentru activiști internalizate, stima de sine și sentimentul eficacității personale. Acestea sunt dobândite, aparent, prin activitatea reușită în cadrul organizațiilor formale, succese care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
În aceeași categorie întâlnim reprezentanții generațiilor tinere, care au alte priorități. Biografia, pe de altă parte, pare a fi calea prin care se acumulează capitaluri psihosociologice și culturale valoroase din punct de vedere civic. Asemenea resurse sunt competențele de conducere, civice, experiența de conducere și, probabil, identitățile și seturile de rol tipice pentru activiști internalizate, stima de sine și sentimentul eficacității personale. Acestea sunt dobândite, aparent, prin activitatea reușită în cadrul organizațiilor formale, succese care se materializează, printre altele, în obținerea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cei inactivi. În termeni generali, liderii și activii de la nivel local sunt mobilizați prin rețele sociale care sunt produsele unor procese și interacțiuni de lungă durată. Cei mai activi membri ai unei colectivități sunt cei care au timp, sănătate, competențe civice, simțul eficacității personale și un fel de activism fundamental. Persoanele cele mai angajate în rezolvarea problemelor colective au percepții pozitive despre ele însele și se raportează la norme pentru a-și justifica acțiunile. Rețelele și normele importante pentru succesul acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și să organizeze resursele existente pentru furnizarea bunurilor colective. Rețelele comunitare pot juca, de exemplu, un rol important din acest punct de vedere. Pe termen lung, pe de altă parte, școlile și alte instituții de formare trebuie să dezvolte competențele civice și identitățile persoanelor pornind de la aptitudinile lor și de la orientarea lor către angajament civic. Multe întrebări rămân încă fără răspuns. Participarea comunitară cade într-un localism simplu dacă este lipsită de instrumentele guvernării democratice, care implică participare a la procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
exemplu, un rol important din acest punct de vedere. Pe termen lung, pe de altă parte, școlile și alte instituții de formare trebuie să dezvolte competențele civice și identitățile persoanelor pornind de la aptitudinile lor și de la orientarea lor către angajament civic. Multe întrebări rămân încă fără răspuns. Participarea comunitară cade într-un localism simplu dacă este lipsită de instrumentele guvernării democratice, care implică participare a la procesul decizional la nivel local și chiar mai general. La acest nivel, organizarea instituțională din
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Studies”, Theory and Society, 22 (2), pp. 151-207. Alloy, L.B.; Abramson, L.Y., 1979, „Judgement of contingency in depressed and non-depressed students: Sadder but wiser”, Journal of Experimental Psychology, 108 (4), pp. 441-485. Almond, G.A.; Verba, S., 1993, The civic culture: Political attitudes and democracy in five nations, ediție nouă, Sage Publications, Newbury Park [ed. rom.: Cultura civică. Atitudini politice și democrație în cinci națiuni, traducere de Dan Pavel, Editura DU Style, București, 1996]. Baiochi, G., 2001, „Participation, Activism and
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
depressed and non-depressed students: Sadder but wiser”, Journal of Experimental Psychology, 108 (4), pp. 441-485. Almond, G.A.; Verba, S., 1993, The civic culture: Political attitudes and democracy in five nations, ediție nouă, Sage Publications, Newbury Park [ed. rom.: Cultura civică. Atitudini politice și democrație în cinci națiuni, traducere de Dan Pavel, Editura DU Style, București, 1996]. Baiochi, G., 2001, „Participation, Activism and Politics: The Porto Alegre Experiment and Deliberative Democratic Theory”, Politics and Society, 29 (1). Bandura, A. (coord.), 1995
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de romi. Păstrarea sistemului dual în educație (școli roma și școli neroma) prejudiciază imaginea de sine a elevilor romi și, mai târziu, a adulților. În condițiile unei slabe imagini de sine, participarea romilor la viața socială, culturală, politică, economică și civică va avea de suferit. De la izolare, marginalizare și excludere, pe fondul acelei imagini slabe de sine, nu mai este decât un pas până la stigmatizare și autostigmatizare. Dincolo de efectele în plan personal ce pot fi contabilizate drept costuri individuale, menținerea școlilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a Parchetului General adresată secretariatului Ministerului de Război, cazul său a fost clasat. În mai 1948 este arestat, judecat și condamnat prin sentința nr. 2628 din 26.06.1948 la muncă silnică pe viață, 100 milioane lei amendă și degradarea civică pe timp de 10 ani. Este eliberat din închisoare în 1960 și i se fixează domiciliu obligatoriu în Bărăgan, unde va rămâne până în 1963. Moare în 1964, în urma suferințelor îndurate în perioada detenției. Maior (din 01.07.1927); locotenent-colonel (din
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
la 26.05.1945, fiind achitat de Tribunalul Poporului de învinuirile aduse la 15.05.1946. Rearestat la 11.08.1948, este acuzat de crime de război și condamnat anul următor la 20 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică. A trecut prin închisorile din Văcărești, Jilava, Aiud, Craiova, Poarta Albă și Târgu Ocna, fiind eliberat la 18.10.1955 și reabilitat în 1966. Locotenent-colonel (din 10.05.1929); colonel (din 16.10.1935); general de brigadă (din 24.01
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
evreii îmbarcați în Iași în urma pogromului. Arestat de autoritățile comuniste la 06.02.1948, este acuzat de crime de război și condamnat la 26.06.1948 la muncă silnică pe viață, 100 de milioane lei amendă și 10 ani degradare civică. Ulterior pedeapsa i-a fost redusă la 12 ani și 6 luni, fiind eliberat la 22.10.1956. A trecut prin închisorile din Aiud și Făgăraș. Sublocotenent de rezervă (din 01.10.1923). 199 Ioan G. Aramă (1890-?), militar de
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
ianuarie-august 1945 a fost cercetat pentru crime de război, fiind în cele din urmă scos de sub urmărire. În 1951 a fost arestat de autoritățile comuniste, acuzat de "crime contra umanității" și condamnat la 12 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea averii. Eliberat în 1955, a fost rearestat în 1959 sub învinuirea de "uneltire contra ordinii sociale" și condamnat în 1960 la 7 ani închisoare corecțională și confiscarea averii. A fost eliberat în același an, în urma admiterii recursului. Colonel
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
la 25.10.1942 și menținut concentrat. La 31.10.1944 a fost arestat pentru abuzurile săvârșite în calitate de comandant al Diviziei 10 Infanterie, fiind condamnat de Tribunalul Poporului la 17.08.1945 la muncă silnică pe viață, 10 ani degradare civică și confiscarea averii pentru că "a ordonat acte de teroare, cu cruzime și represiuni colective pe teritoriul URSS". A trecut prin închisorile Malmaison, Văcărești, Dumbrăveni, Aiud, Craiova și Gherla, fiind eliberat la 12.09.1956. Locotenent-colonel (din 01.07.1927); colonel
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Bucovina de nord în Transnistria. A fost arestat de autoritățile comuniste, acuzat de "crime de dezastrul țării prin săvârșire de crime de război" și condamnat la 02.07.1945 de către Tribunalul Poporului din București la temniță grea pe viață, degradare civică pe timp de 10 ani și confiscarea averii. Moare în detenție, în penitenciarul Aiud la 22.06.1950. Colonel (din 01.10.1928); general de brigadă (din 01.04.1937); general de divizie (din 18.07.1942). 248 Dumitru Ursoiu
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
21.08.1951 este arestat a treia oară și anchetat referitor la activitatea sa de fost ofițer de informații, fiind acuzat de "activitate intensă contra clasei muncitoare". A fost condamnat în 1953 la 10 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea averii. Este eliberat în 1955, fiind grațiat în urma Decretului 421/1955. Reabilitat în 1998 de Curtea Supremă de Justiție. Maior (din 10.05.1934); locotenent-colonel (din 31.10.1939); colonel (din 31.10.1943). 251 Generalul de jandarmi
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
de Război din 23.08.1944, este trecut în rezervă la 24.03.1945. Arestat de autoritățile comuniste în 1946 ca fost membru al guvernului Ion Antonescu, este condamnat în 06.02.1948 la 10 ani temniță grea și degradare civică. Moare în detenție în penitenciarul Văcărești. Colonel (din 16.10.1935); general de brigadă (din 10.05.1941); general de divizie (din 10.05.1944). 393 Nu a fost identificat printre documentele cercetate. 394 Nu a fost identificat printre documentele
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]