10,052 matches
-
Împreună cu fratele său, generalul Nicolae Șt. Stoika, a fondat Revista Artileriei prin care urmărea să răspândească cunoștințele din domeniul științelor militare. Publică numeroase articole de strategie și teorie militară. În Primul Război Mondial a cerut să i se acorde un comandament sau să-i fie încredințată misiunea de a forma un corp de voluntari cu care să ducă lupte de gherilă în Transilvania și Bucovina, dar cererile nu i-au fost satisfăcute, misiunile fiind încredințate unor cadre mai tinere. A fost
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
să se desfășoare conform planului inițial, avea să ducă la un impas la fel ca în primul război mondial și în cele din urmă la un război de tranșee. Manstein a propus cu sprijinul comandantului său Gerd von Rundstedt Înaltului Comandament German (OKH) un plan alternativ. Manstein propunea un atac al diviziilor blindate prin regiunea înaltă împădurită din Ardeni, printr-o zonă considerată de nestrăbătut pentru tancuri. Următoarea fază după traversarea Ardenilor urma să fie cucerirea unor capete de pod peste
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
Vintilă Horia și, într-o "anumită" presă de atunci și în Consiliul de conducere al televiziune, se spunea că l-am intervievat pe Horia Sima. Și dacă l-aș fi intervievat?! Un jurnalist cu adevărat liber se situează în afara oricăror comandamente. Un astfel de jurnalist ar fi trebuit să facă interviuri și cu Hitler și cu Stalin. Marilena Rotaru, concediată pentru delict de opinie În 31 octombrie 1991, la șase luni de la concedierea lui Vartan Arachelian, am fost și eu concediată
Marilena Rotaru: Regele Mihai a citat din Vintila Horia. Sunt alături de Oana Stănciulescu by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101310_a_102602]
-
muzical a fost nepotul său, Peter Roth. A făcut orchestrații pentru Placido Domingo, Barbara Streisand, printre alții; orchestrații de muzică liturgică pentru Yuval Orchestra; pentru cantorul . Fiul său, Paul Roth, ghitarist, a cântat în anii 1960 în Ansamblul muzical al Comandamentului de nord al armatei israeliene, iar nepotul său, , este un cunoscut cântăreț, ghitarist, compozitor și adaptator în domeniul muzicii pop și rock. din Israel. În anii 1967-1968 László Roth a dirijat în Africa de Sud, în anul 1968 a colaborat cu Radiodifuziunea
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]
-
de la Alba Iulia pentru a prelua comanda efectivelor din zonă. Astfel, comanda a fost retrasă căpitanului Moise Rișcuția de la Arad. Primul act pentru recrutarea voluntarilor, în lipsa lui Medrea l-a iscălit căpitanul Barbu. "Prin Ordinul Rezervat Nr. 2" semnat de către Comandamentul instalat la Brad, însărcinat cu organizarea directă a corpului de voluntari a fost sublocotenentul Traian Mager . Acestuia i s-a recomandat să recruteze ca voluntari tineri născuți în anii 1896, 1897 și 1898 care aparțineau contingentelor mobilizate cu scop de
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Arad cât și cu voluntarii care apucaseră deja să fie recrutați, majoritatea dintre ei foști soldați, repliindu-se treptat pe valea Crișului Alb s-a angajat progresiv în luptă cu trupele maghiare și la distrugerea lucrărilor de artă feroviară. Ordinele Comandamentului de la Brad au prevăzut ca gardiștii să se considere un avanpost al unității armatei regulate române din Baia de Criș, asigurând trupele de acolo împotriva oricărei surprize și având dispoziție de a respinge doar patrule sau cete mai mici ale
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
apelat la generalul Iacob Lahovari, ministrul de război, care a aprobat în aprilie 1900 prelungirea cu un an a concediului. Stagiul la Marele Stat Major s-a încheiat la 15 iunie 1900 după care a fost mutat la Hanovra, la comandamentul Diviziei 6, Corpul 3 Armată. Prin Înaltul Decret nr. 2470 din 8 decembrie 1900 a fost avansat la gradul de căpitan, cu o întârziere de 2 ani față de colegii de promoție. La 14 octombrie 1901 își încheie perioada de pregătire
Alexandru D. Sturdza () [Corola-website/Science/337436_a_338765]
-
retragerea contingentelor maghiare, a fost corpul principal al "Puterii armate" a noii Duble Monarhii, căreia, pe lângă forțele terestre, îi mai aparținea și marina militară. În timpul Primului Război Mondial, toate forțele armate ale monarhiei, terestre și marine, s-au aflat sub conducerea Înaltulului Comandament al Armatei Austro-Ungare, întemeiat în 1914. Armata Comună se număra printre prerogativele împăratului și regelui, care deținea rangul de "comandant suprem" ("Allerhöchsten Oberbefehl"). De agenda administrativă a armatei era responsabil Ministerul de război imperial și regal, care îi era subordonat
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
a Maiestății Sale Împăratul și Regele". Pentru administrarea și pentru prezervarea sistematică a Armatei Comune (și a marinei de război), era responsabil Ministerul de Război Imperial și Regal (numit până în 1911 "Ministerul de război al imperiului"), iar pentru strategie răspundea comandamentul general afiliat ministerului. Șeful comandamentului general avea dreptul de a raporta direct monarhului. Legea austriacă din 11 aprilie 1889, prin care se înnoia „Legea apărării” din 1868, revizuită în 1882, (o lege cu același conținut fusese adoptată concomitent în Ungaria
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
Regele". Pentru administrarea și pentru prezervarea sistematică a Armatei Comune (și a marinei de război), era responsabil Ministerul de Război Imperial și Regal (numit până în 1911 "Ministerul de război al imperiului"), iar pentru strategie răspundea comandamentul general afiliat ministerului. Șeful comandamentului general avea dreptul de a raporta direct monarhului. Legea austriacă din 11 aprilie 1889, prin care se înnoia „Legea apărării” din 1868, revizuită în 1882, (o lege cu același conținut fusese adoptată concomitent în Ungaria), stabilea la § 2: Prin § 14
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
cea de inspector general al artileriei și cea de șef de stat major de corp de armată. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Corpului 5 Armată (1916-1918), în perioada 25 august - 27 septembrie 1916, dată la care comandamentul Corpului 5 Armată a fost desființat. În continuare generalul Gheorghe Burghele a fost numit Secretar General al Ministerului de Război poziție pe care o va ocupa pe toată durata ministeriatului lui Vintilă I. C. Brătianu.
Gheorghe Burghele () [Corola-website/Science/333479_a_334808]
-
ar fi fost prima localitate germană atacată de forțele terestre aliate și, din acest motiv, avea o semnificație deosebită pentru ambele tabere. Hitler a dat personal ordine pentru întărirea garnizoanei orașului, care a rezistat atacurilor aliate. Rezistența germană a forțat comandamentul aliat să își regândească strategia. Unii istorici, printre ei fiind și americanul Stephen E. Ambrose, au afirmat că asediul orașului Aachen a fost o greșeală. Luptele au intrat într-un impas, aliații și-au oprit înaintare și au pierdtu 5
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
germanii luptau să elimine focarele locale de rezistență din citadelă. Până pe 26 iunie, cea mai mare parte a fortificațiie Kobrin (cu excepția fortului răsăritean) fusese cucerită. Comandantul Diviziei a 45-a germane, generalul Fritz Schlieper, a notat în raportul către Înaltul Comandament Datorită faptului că infanteria nu a reușit să cucerească fortul nordic, a fost cerut ajutorul Luftwaffe, care a executat două bombardamente aeriene pe 29 iunie. Aceste atacuri i-a silit în cele din urmă pe cei aproximativ 360 de soldați
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
grele, germanii au cucerit fortăreața. Obiectivele principale ale operațiunii din regiune au fost îndeplinite chiar din prima zi a atacului - cucerirea podurilor de peste Bug, controlul asupra drumului spre Moscova (așa-numitul "Panzerrollbahn I") și asupra căii ferate Varșovia - Moscova. Înaltul Comandament german i-a cerut generalului Fritz Schlieper să prezinte un raport detaliat al luptelor de la Brest din 22-29 iunie, pentru a înțelege cauzele pierderilor mari înregistrate de germani. Raportul a fost finalizat pe 8 iulie 1941. O copie a acestui
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
a cerut ofițerului său cu operațiunile, Kapitän Hans Jürgen Reinicke, să facă o analiză a unei posibile debarcări în Anglia. Reinicke și-a finalizat raportul preliminar în cinci zile și a identificat o serie de premise obligatorii: În decembrie 1939, comandamentul Forțelor armate terestre germane au conceput propriul studiu și au solicitat punctele de vedere ale "Kriegsmarine" și "Luftwaffe". Planul forțelor terestre prevedea un atac pe țărmul estic al Angliei între The Wash și Tamisa al trupelor plecate din porturile Țarilor
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
avut obiecțiuni cu privire la înălțimea mare a vehicului în timpul deplasării pe uscat, a recunoscut utilitatea prototipului. Au existat propuneri pentru dotarea fiecărei barje de invazie cu unul sau două tractoare amfibii, dar producția a fost abandonată până în cele din urmă. Înaltul Comandament German (OKH) a plănuit inițial o invazie pe scară mare, cu debarcarea a 40 de divizii în regiunea de la Dorset până la Kent. O debarcare de o asemenea amploare depășea cu mult capacitatea de transport a "Kriegsmarine", ceea ce a dus la
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
trebuiau să cucerească o regiune din Anglia până la paralela a 52-a (aproximativ până la Northampton), planificatorii naziști considerând că, în această situație, Regatul Unit ar fi capitulat. După ocuparea de către germani a regiunii Pas-de-Calais din nordul Franței, atât pentru Înaltul Comandament German cât și pentru Hitler părea evident că artileria grea de coastă ar putea să împiedice traficul naval millitar și comercial aliat prin Strâmtoarea Dover (Pas de Calais). Chiar și planificatorii "Kriegsmarine" considerau că interzicerea traficului aliat prin strâmtoare nu
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
erau aprovizionate decât pe calea aerului și care, în plus, erau obligate să facă față atacului infanteriei, artileriei și blindatelor britanice, au fost nevoite să [[capitulare|capituleze]]. Planurile pentru administrația germană din Regatul Unit ocupat prevedeau împărțirea țării în șase comandamente militaro-economice cu capitalele în [[Londra]], [[Birmingham]], [[Newcastle upon Tyne|Newcastle]], [[Liverpool]], [[Glasgow]] și [[Dublin]].. Hitler a hotărât că [[Palatul Blenheim]], căminul familiei lui [[Winston Churchill]], urma să fie folosit ca sediu central al guvernului militar german de ocupație. David Lampe
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Dealu în anul 1802, când un puternic cutremur afectează chiliile acestui lăcaș de cult. La începutul secolului al XX-lea, casa a fost folosită ca internat școlar particular, local al poliției orașului, iar în perioada Primului Război Mondial a fost sediu al comandamentului german. Din vechea casă, se mai păstrează acum doar două ziduri de interior. Compusă din pivniță, parter și etaj, accesul la etaj făcându-se printr-o scară exterioară din lemn care te conduce într-un cerdac de unde poți admira monumentele
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
Dealu în anul 1802, când un puternic cutremur afectează chiliile acestui lăcaș de cult. La începutul secolului al XX-lea, casa a fost folosită ca internat școlar particular, local al poliției orașului, iar în perioada Primului Război Mondial a fost sediu al comandamentului german. Din vechea casă, se mai păstrează acum doar două ziduri de interior. Compusă din pivniță, parter și etaj, accesul la etaj făcându-se printr-o scară exterioară din lemn care te conduce într-un cerdac de unde poți admira monumentele
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
între 19 și 27 octombrie 1916. Toate încercările de forțare a trecătorilor (Tulgheș, Bicaz, Trotuș, Oituz, etc.) au fost respinse de Armata de Nord. Înfrângerea în bătălia decisivă de la Oituz și respingerea trupelor sale peste graniță, a dus la decizia comandamentului central de a stopa operația și a trece la defensivă pe frontul din Carpații Orientali. Din cauza rezistenței forțelor române la Jiu, Olt, Bran, Valea Prahovei etc. acțiunea germană nu își atinge obiectivul fixat, Falkenheim ajungând la concluzia că „"încercarea, de
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
reușise să rupă linia frontului român, într-un loc unde garda era ținută de trupele unei biete brigăzi."” La rândul său șeful de stat major al Misiunii Militare Franceze, colonelul Victor Petin arăta că "„lovitura a fost dură și neașteptată. Comandamentul român nu s-a gândit că la numai zece zile de la un eșec răsunător va reîncerca aceeași manevră. Surpriza strategică a fost completă.”" S-a văzut ulterior că dacă atacul german ar fi fost planificat să fie declanșat trei zile
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri oerațiile"”. După victoria de la Sibiu, comandamentul Puterilor Centrale a declanșat contraofensiva împotriva dispozitivului Armatei 2 române care s-a retras prin luptă pe aliniamente succesive, pierzând tot teritoriu dintre Mureș și Olt cucerit în prima fază a operațiilor. Faza finală a acestei succesiuni de retrageri a
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
Crăiniceanu i se ia comanda Armatei 2 și numai prietenia cu Ionel Brătianu îl salvează de curtea marțială. Referindu-se la situația acelor zile, maiorul Radu Rosetti, șeful Biroului Operațiuni din Marele Cartier general consemna: „"... haosul și zăpăceala domnește în comandamentul și printre trupele Armatei a 2-a. Aflăm că Crăiniceanu a dat ordin de «retragere în marș forțat», locotenent-colonelul Gh. Dabija, sub-șeful de stat major al Armatei 2 insistă să i se ieie imediat comanda lui Crăiniceanu"”.
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
Kraft și Drotlef”. În această perioadă este colaborator la mai multe ziare dovedind ușurință în exprimare și deosebită abilitate în scris. În anul 1942, din iulie pâna în decembrie a fost pe front în Uniunea Sovietică, furier și dactilograf la comandamentul Diviziei; frontul a ajuns până în Caucaz. În 23 august 1944 a plecat pe frontul din Ardeal, până la Debrețin, de unde s-a întors în țară la 19 decembrie 1944. Scrisul, ca pasiune și cu mult talent, de la debutul din 1927, l-
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]