10,875 matches
-
tare” în definiții: „Răzbunarea e o atitudine umană care-mi displace... Nu sînt în stare s-o profesez... Îmi repugnă!” Cît fals și redundanță! Dacă aș băga un pieptene și mai des în text, aș putea să arăt că autorul Conversației în oglindă nu stăpînește uneori prea bine nici acordul gramatical: „Tatăl tău n-a simțit esențialul: prezentul și viitorul devine propriul trecut”. Filosofie „grea”, într-o gramatică așijderea! Ca să închei în rimă. * În timp ce îi certam în gînd pe cei gata
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intereselor personale? Uită-te, acum, cu ce insistență îi cultivă pe cei de la Institutul de Teatru, unde urmează să-și bage odrasla!” Nu „marșez”, pentru că nu știu cît are să-l țină această formă de răzvrătire. Nu uit cronica sa la Conversație în oglindă, care nega punct cu punct ceea ce-mi spusese după premieră. Și, vai, cît de „excitat” era de faptul că G. Îl felicitase pentru cele ce scrisese! *Cum a fost în „capitala Ialomiței”, unde patroana locului e „tovarășa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai umană, într-o viață viitoare: aș vrea să mă desfășor în voie în mijlocul prietenilor - să simt amploarea și bucuria vieții; să nu fac eforturi pentru a afla rostul lucrurilor; să devin suplă și să las mustul lucrurilor obișnuite, al conversației și al caracterelor să se infiltreze în mine pe nesimțite, pe neștiute, înainte de a spune «Ajunge!» și de a-mi scoate pana” (Jurnalul unei scriitoare, Ed. Univers, 1980, p. 216). În 1932, cînd face această însemnare, Virginia Woolf publicase cele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre „sciziunea personalității” unora dintre cei pe care-i cunoaștem, de ruptura dintre felul lor de a vorbi în „cadru oficial” și „în particular”. Plicticoși, terni, năclăiți în banalități, în ședințe (inclusiv la învățămîntul de partid); isteți, ironici, expresivi, în conversațiile obișnuite. Uneori e greu de crezut că sînt aceiași indivizi. „Bătrîne - mi-a răspuns el -, n-are rost să fii «original». Să te felicite Nancu sau Fănică (ștefan Olteanu) și să te toarne nu știu care... Nu, zău, n-are rost!” „Bine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tine-i mică, fără valuri, o baltă, balta în care am fost condamnați să trăim? Mă simt cu atît mai ridicol, mai jenat, cu cît, de regulă, cei cu care stau de vorbă sînt oameni fără nici o influență, iar locul conversațiilor e trotuarul, „colțul străzii”, restaurantul. Unii, într-adevăr, vor schimbarea în bine a vieții noastre, dar cei mai mulți sînt simpli amatori de taclale, colportori de informații radiofonice. Cu asemenea inși și dintr-un asemenea loc nu poți transforma lumea. Iar „lumea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spun că „s-a pierdut” și că a părăsit locul mitingului „pur și simplu înfricoșat”. Dacă și Bucureștii se mișcă, nu-i exclus să avem un Crăciun fără Ceaușescu! (21 dec.) EPILOG *„Cu prietenii (Cehov) avea un nou subiect de conversație: războiul care izbucnise între Rusia și Japonia. Neîncrezător în minciunile răspîndite prin presă, reacționa ca un patriot, sperînd într-o iminentă victorie rusă, vorbind de o angajare, fără să fie prea convins - ca medic în armată. Cineva i-a propus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
măture sala cu micuțul și firavul nepoftit. Poetul nu părea afectat de incident, deși Încercasem să intervin, să calmez situația. Apăruse, Între timp, mult așteptatul poștaș. Poetul l-a admonestat pentru lipsa de punctualitate, dar imediat a trecut la o conversație normală, ca Între colegi care nu se văzuseră o vreme. În timp ce număra banii, poștașul Își povestea necazurile de familie. MRP, atent la poveste, i-a lăsat, am Înțeles, un bacșiș mare. Am ieșit din nou pe strada Însorită. Se uita
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scrisului. Ultima călătorie, În 1983, În Statele Unite l-a fascinat, dar abia aștepta să se reașeze În fața rândurilor de litere și cuvinte, cum se Întâmpla, de fapt, și după consumarea altor plăceri ale vieții literare, de familie și de societate, conversații, vizite, excursii, aniversări, spectacole, petreceri la care participa cu voioasă satisfacție. Credea cu putere În vocația sa literară, dar Îl tulburau până la derută posibilele obiecții privind o pagină, un capitol, o scenă dintr-o carte a sa. Mereu se interesa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vreo aluzie la ceea ce ar fi să facă prigonitul, cum să reacționeze la rana cu care fusese silit din nou și din nou să se identifice. Găseam acum În finalul poemului de adio ceea ce fusese omis atunci În scurta noastră conversație. „Dar Prometeu nici nu se plânge/ Când i se ia ficatu-n sânge/ - Neputincios ești, o, vultur,/ Nu poți să muști cât pot/ să-ndur.” New York, iunie 2001 (Familia, nr. 1/2001) Nobila inutilitate și ardoarea militantătc "Nobila inutilitate și ardoarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sa, cred, o Întâmplare ciudată și grăitoare. În compartimentul trenului spre Londra intrase un aristocrat elegant și distins care, bucuros că nu se afla decât un alt călător, salutase, zâmbind, și Începuse să-și aranjeze bagajul, gata de o cordială conversație. Dintr-o dată, s-a rotit, și-a privit lung partenerul. „Nu sunteți cumva domnul Koestler? Arthur Koestler, scriitorul.” Da, a răspuns pasagerul flatat. Englezul și-a strâns imediat bagajul și Înainte de a părăsi locul infectat a oferit, solemn, explicația: „Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu mașina la Țăndărei, la Târgoviște, În jurul Bucureștiului. Receptorul rămânea Însă, constant, teatrul fonic de zi și de noapte, parte a corpului și minții irezistibilului palavragiu. „Mi-a cerut Tia un articol pentru România liberă”, debutează, fără altă introducere, o conversație din octombrie 1980. „Mi-a cerut și Michaux un articol despre Sadoveanu. Patru pagini. Am zis să-i dau, că la centenarul viitor tot nu mă mai prinde. Mă sună și de la Televiziune. Se recomandă Mihaela Macovei. O Întreb dacă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe cei pe care doresc să-i evit. S-a Întâmplat, Însă, ca Întâlnirea să se producă, neașteptat, pe stradă, chiar lângă hotel. Nu m-am simțit deloc În stare să fac pe orbul. În cele câteva minute ale Împleticitei conversații, am convenit asupra unei scurte, da, scurte Întâlniri de limpezire. A fost scurtă, Într-adevăr, și Îmi amintesc exact felul În care am rezumat fostei mele prietene ceea ce se Întâmplase. Am citit o anume stupoare În tăcerea interlocutoarei, a cărei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
toate actele simple și firești ale vieții, doar că acestea se produc... În infern. Se regăsește În acest roman Întreg repertoriul de fapte oarecare și de stări curente, iubire și egoism, vanitate și minciună, vraja primăverii și dragostea părintească, gustul conversației și extazul mării, contemplarea unui cal și perplexitățile dintr-o sală de cinema, clipe de exaltare și deznădejde și clipele lungi ale așteptării fără obiect. Comunitatea și comunicarea umană sunt Însă ale unor exilați supuși purgatoriului metodic al durerii, scoși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Zidul nostru mă refeream. Mă gândeam la altceva, la alt zid. Despre Zidul Plângerii v-am Întrebat... Firește, Zidul Berlinului. Al plângerii, firește. Ca și cum cineva ar fi citit, În spatele cuvintelor mele, altele, pe care nu le pronunțasem. Ca și cum cordiala noastră conversație ar fi codificat, de fapt, alta, Încâlcită și veche și fără sfârșit... A observat consternarea, s-a grăbit să se explice. - Am văzut, după timbrele pe care mi le-ați dat, că primiți scrisori și din Israel. Mă gândeam că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
supraviețuirii. Un bărbat jovial și grăsuț, născut la... Suceava! Vorbea, din când când, cu noi, nu doar În engleză, ci și, cu anume ezitare, românește, bucurându-se de orice expresie mai puțin obișnuită pe care izbutise s-o intercaleze În conversație sau s-o recunoască În răspunsurile noastre. Părăsise Suceava și România ca băiat de școală, la Începutul anilor ’50, emigrând În Israel, venise pentru studii de medicină În Italia, unde și rămăsese, mai Întâi ca medic al micii comunități israelite
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sociale sau morale să Înfrunte, masca devenise derizorie. Spectacolul comercializării cotidianului domina, oricum, imediatul, nu mai avea nevoie de vreun carnaval special, În afara celui de rutină, global, nici de măști diferite de cele pe care le ofereau chipurile, costumația și conversațiile esperanto ale contemporanilor noștri. Când blasfemia nu-și mai poate găsi sau inventa obiectul, carnavalul Însuși Își pierde legitimitatea. Nu m-a mirat să aflu că bătrâna Confraternitate Emeronitti, Înființată cu peste 400 de ani În urmă, pentru a Înălța
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a ajuns la astfel de prea complicate și importante chestiuni. Părea pregătit pentru o seară destinsă, mozartiană, ca primăvara drogată de frumusețe a Parisului. Privirea și gestica sa, cerând și dăruind admirație, se Îndreptase, cu delicată vibrație cavalerească, spre Cella... Conversația n-a fost lipsită, totuși, mai ales la Început, de sarcasmul care Îl consacrase pe filosof. În ciuda scurtei sale exaltări față de „Revoluția” anticeaușistă din 1989, România rămânea pentru Cioran, se pare, de-a pururi, „locul eșecului definitiv, spațiul ratării”, cuvinte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
predat la Sorbona mitologia: cine putea, chestionat Îndeaproape, să-ți numească persoanele pe care le-a cunoscut «câtuși de puțin» În Garda de Fier paramilitară și antisemită?” Chick recunoaște că avea o slăbiciune față de Radu, față de enciclopedicele sale turniruri În conversație și chiar față de mondenele sale alunecări comice În vodevil. Naratorul Chick (nu Bellow) recapitulează relația sa cu Radu (nu Eliade), somat de Ravelstein (nu Bloom) și Rosamunda (nu Janis Bellow). Oricâte asemănări am descoperi Între albumul biografic și distribuția de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
romanului nu avem de-a face, se Înțelege, cu o simplă, reductivă translare-transcriere a realității. „Un roman, chiar când este autobiografic, nu este autobiografie. Cititorul este eliberat de jocul corespondențelor. Ficțiunea este subterană, nu terestră. Modelele dispar, simulacrele durează...” În conversațiile cu Ravelstein sau Rosamunda despre Radu Grielescu, Chick oscilează Între autojustificare și autoincriminare. „Ravelstein vroia să știe cu exactitate care era poziția lui Grielescu și i-am explicat că la cină acesta vorbea despre istoria veche, Își umplea pipa și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și tenebroasă. * Cu excepția Gabrielei Adameșteanu, nimeni nu s-a simțit obligat, după cunoștința mea, să amintească sau să comenteze, măcar cu prilejul polemicilor privind Ravelstein, un alt roman al scriitorului, Iarna decanului, unde România nu este reprezentată ca pretext de conversație la și după cină, ci prin descrierea atroce a beznei totalitare În care se prăbușise țara În perioada ceaușistă. Într-o convorbire de acum câțiva ani cu unul dintre prietenii săi apropiați, Bellow s-a referit și la Iarna decanului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
comunist al lui Marx și Engels. „Ion (Puiu) Preda era primul român care a călcat pe covorul din sufragerie”, Îmi scria Paul Schuster. „Cu trei ani mai În vârstă, corifeul Liceului «Gheorghe Lazăr» vorbea latina! La bacalaureat uluise comisia, făcând conversație În latinește cu profesorul de latină. Era din familie săracă, Își câștigase existența dând meditații la matematică și franceză, dar și din «bacșișul» obținut zilnic de la mușterii localului «Veneția» de membrii orchestrei de jazz «Disonanțe În ritm» - Puiu fiind la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fără sens, continuitatea distructivă. O viziune refuzând compromisurile și complicitățile „relativului” de fiecare zi, solidificată printr-o coerență etanșă, dureroasă, Înspăimântătoare. Kertész o și justifică, de altfel, epic, Într-un mod la fel de tulburător și memorabil. Asistând la una dintre acele conversații amicale care rulează monden temele trecutului, prezentului și viitorului, naratorul explodează auzind vehiculata banalitate: „Auschwitzul nu se poate explica”. Reacția violentă, de bun-simț și sfidând bunul-simț, este revelatoare: „Orice este are o explicație... Auschwitz a existat sau, mai curând, există
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sau În convorbirile noastre ocazionale, ci și În caracterizările de final ale semestrului, studenții aveau să confirme că s-au considerat privilegiați de această neobișnuită experiență umană și literară. Ușurința cu care Claudio trecea de la dialogul amical și amuzat la conversația intelectuală, modulând subtil mesajul, cu toate derivatele speculative. Un aristocrat al culturii, la fel de firesc În relația cu realitatea vieții, ca și cu realitatea cărții. * Conferința lui Magris la Bard: „Between the Danube and the Sea. The Itinerary of a Writer
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
familiar cu istoria politică și culturală europeană și est-europeană, cu marile și uneori sângeroasele confruntări intelectuale Înainte și după cel de-al doilea război mondial. Obună premisă a relației noastre, dar deloc singura. Pentru nou-venitul care eram și Încă sunt, conversația cu el, apropierea de un atât de avizat cititor al literaturii europene și, mai ales, confruntarea spiritului său iscoditor, mereu lucid, ascuțit, original, Îmbogățit de un particular sens al onestității și curajului intelectual, au Însemnat, În acești ultimi 10 ani
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Trofeelor, Oițelor, Olimpului, Emancipata. Listen, Emancipata! Isn’t it wonderful? Emancipata... Sirenelor, Sabinelor. Yes, I remember Sabinelor. Also Cuțitul de argint. Puțul cu apă și Cuțitul de argint...” Vorbeam englezește. Nu se simțea confortabil, pare-se, Într-o mai lungă conversație românească, dar strecura câte un cuvânt românesc, pe care Îl savura cu Încetinită plăcere. Puțină vreme după aceea, În martie, am primit o ilustrată din Antilele franceze din Saint-Barthélemy. „Greetings - Love from Perfect Weather. Cu drag.” („Salutări și Dragoste din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]