13,488 matches
-
despre revista dumitale Într-o cronică re centă din Revue des Revues. Totalul subscrierilor a fost de 739 de lei, sumă care a Înles nit tipărirea cărții și a listelor de subscripție pe patru pagini mari și pe hârtie velină, costând, după cum mi-arată factura, 8 lei. [...] Letopiseți au fost gata pentru tipar În anul 1913, când Mihail Sorbul avea 28 de ani, iar Patima roșie a fost reprezentată În 1916, când autorul avea 31 de ani, vreme În care până
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un kg cafea cal. I-a 5 lei; o franzelă de lux 30 bani; 40 de ouă 1 leu; o pereche de ghete fine, de comandă, 15-20 lei; un palton, după calitate, 50-100 lei. Tot pe atunci un miel Întreg costa: 20 lei În decembrie, 15-12 lei În ianuarie, 10-8 lei În februarie, 7-6-5 lei În martie și aprilie ( În mai nu-l mai mânca nimeni); iar căpă țânele de miel se vindeau la căruță, prin mahalale, cu 5 parale căpățâna
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la care primeau bacșiș, [cărora] ne ziceau „să trăiți!“ și ne spălau scuipătorile. Dar, În afară de această uzură zilnică pe urma bleste maților de bani și iar bani, sărmanul nostru prieten mai Înnodase relații așa zicând Înalte, sau de societate, dar costând iarăși timp și osteneli, cu coconeturi de vârstă canonică vârâte prin fel de fel de asociații, mă rog!, culturale, unde n-aveau ce căta decât numai ca nepricepându-se sau alungate fiind de la alte rosturi ale muierii. și făcând Bucuța
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
altele decât calitatea lor de femeie măritată, condiția lor socială etc.; chili pirgii de cea mai proastă speță, pe care i-am auzit de atâtea ori explicându-mi-se simplu de tot: mai Întâi că dragostea cu femeile măritate nu costă și nu angajează la nimic și, al doilea, că femeia măritată prezintă oarecare garan ții de secu ritate venerică. Prea puțini le caută din curiozitate sau aviditate după carnea lor obosită și dezabuzată, obsedată de lascivități târzii, și infinit de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alege să rămână cu Dido. Rămâne în apartamentul lui din București, în timp ce pilotul, militar fiind, trebuie să-și urmeze unitatea, plecând din Capitală. Actul de curaj, de dragoste și de fidelitate și, de ce nu, de jertfă al femeii o va costa totul. În jur de 1 septembrie, rușii intră în București. Ca peste tot unde pășește această armată, încep tâlhăriile, omorurile, furturile și violurile. Și, ca pretutindeni, se găsesc câțiva ticăloși autohtoni care să denunțe. Câțiva vecini care nu-și pot
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
a convocat să mă anunțe că, pentru cei câțiva firfirici câștigați ca drept de autor, mi se suspendă pensia și, În plus, trebuie să restitui și banii Încasați În contul acesteia! Faptul că nu am consultat cu atenție legea, mă costă. Sper Însă că voi găsi o soluție, deși figurez cu bani Încasați atât de la Plumb, cât și de la Ateneu. Se vede că nu am Învățat nimic din asprele lecții ale vieții și nici din cele citite În mărturiile sfinților. Încă
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
zile. Plecat de la mănăstire cu 10 minute Întârziere, am ajuns totuși la timp, grație binecuvântării date de Părintele Iustin, cu care am călătorit până la Mihail Kogălniceanu, unde am reușit să scot și 20 lei de la bancomat. Și cum biletul a costat 60 de lei, am ajuns și cu ceva rezerve În buzunar. E Însă destul de straniu să știu că nu mai depind de banul meu și că de fiecare dată va trebui să Îi cer de la stareț. În cursa Constanța-Suceava am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ianuarie, caz În care nu mă voi alege cu nimic, Întrucât va trebui să plătesc iarăși contabila. M-am interesat la Oficiul Registrului Comerțului, depistat după ce am ajuns, ca Bulă, la vechiul sediu, și am aflat că lichidarea societății mă costă În jur de 600 lei, așa că e mai rentabilă decât dacă aș suspenda-o. Rămâne doar să mă decid când depun cererea, dar toată tevatura se va Întinde pe cel puțin 3 luni. Cert e că sunt obligat să am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
timp după ce sosise în colonie... Cum ajunsese aici?!, ce importanță mai avea, important era că el își regăsise cărticica, era un adevărat miracol, acum se simțea iar în siguranță, va fi păzit iar de cărticică. -Aceste trei volume cât mă costă? a încercat tata să afle, străduindu-se să vorbească pe un ton cât mai reținut. Anticarul a priceput dintr-o ochire, după reacțiile clientului său, că acesta își dorește enorm cărțile, mai ales exemplarul din Noul Testament. Știa, așadar, că poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mare. Și dacă s-ar termina totul aici! Dar nu, se cunoștea prea bine, vedea ce atracție de nestăpânit simte pentru Irina și știa că e abia începutul și că nu se poate feri din calea valului, oricât l-ar costa asta, știa că nu se va opri, va merge până la capăt. *** La începutul lui aprilie, pe la orele prânzului, preotul Petrea i-a strecurat tatei în mână un bilet mototolit, care cine știe prin câte mâini trecuse până să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în seamă - acum, dacă i-ar istorisi la ce aventură este el părtaș, sigur ar cuceri-o. Din păcate, promisese c-o să-și țină gura. Cu eforturi supraomenești chiar a izbutit să rămână mut: dar cât de mult l-a costat muțenia asta - simțea că i se face rău fizic, simțea că se îmbolnăvește. A plecat acasă pleoștit. S-a urcat în pat și a zăcut. Mama lui l-a întrebat îngrijorată ce are. Nu prea sunt în apele mele, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
știa decât fostul proprietar al vilei vândute cu tot cu mobilă în lunile când se fac mari reduceri de prețuri la palatele de pe Coasta de Vest. În ciuda aparentei gentileți de care dădea dovadă la fiecare întâlnire miliardarul, când numai buchetele de flori costau cât o croazieră în jurul lumii, omul era, de fapt, un zgârcit incurabil. Ca toți miliardarii, am putea spune, care au făcut primul milion de dolari vânzându-și televizorul. Dar dacă după primul milion cei mai mulți se vindecă, în bună parte, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
inimi înțelegătoare. Al unui om care să-l asculte și să dea tot timpul din cap, în semn că-l și crede. Or, cine știe s-asculte mai bine delirul unui mincinos profesionist ca nenea psihiatrul? Poate doar psihologul, dar costă mai mult și te duce cu vorba până ajungi la sentință, când e nevoie de popă, nu de hapuri și injecții.“ După ce psihiatrul își termină discursul, confrații lasă capetele-n jos ca, și cum trebuie să-și amintească urgent un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un geniu mort de tuberculoză în brațele iubitei, care s-a stins curând și ea de dorul pictorului într-un hotel de două stele, la Nisa, fecioară sau cam așa ceva. „În nici un caz să nu-i spuneți doamnei cât a costat - îl sfătuiește negustorul -, ziceți-i un preț de cinci ori mai mic. Oricum o să i se pară prea mare. Dar nu uitați să precizați că valorează de trei ori mai mult. Are ea grijă să le spună prietenelor că valorează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mâna și l-a felicitat pentru doctorat. „Veți spăla cești, farfurii și pahare la bufetul companiei douăsprezece ore zilnic și veți fi plătit numai două, dar cu salariu occidental. Românii trebuie ajutați să se integreze, oricât de mult ne-ar costa asta.“ 832 516 de picături Trei zile la rând, m-am uitat la niște pereți goi. Nu contează unde și ce m-a obligat să fac asta. Cert e că m-am mutat dintr-un pat într-un scaun și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Restauratorul avea însă replica pregătită. Era genul de discuție pe care n-o purta pentru prima oară. „O s-o vând, într-adevăr, cu o mie, dar după ce-o curăț, o încleiez și-i fac tapițeria. Toată treaba te-ar costa șapte sute. Trei sute și cu șapte fac fix o mie. Cu trei sute însă îți cumperi o canapea nouă.“ „Are dreptate șmecherul -i-a zis domnul Bouleanu soției fluturând cei trei sute de EURO -, acum zău că mă simt nițel vinovat.“ „De ce să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-și mai amintea deloc chipurile domnișoarelor cu care lega prietenii scurte, dar interesante din punct de vedere masculin, cârciumile unde le ducea le revedea aievea, cu ochii minții: Cireșica, Avântul, Codrii Cozminului, Dudești, Dealul Mare. Ce vremuri, ce vremuri! Micii costau un leu și 20 de bani, porția de ficat la grătar 6 lei, sticla de vin superior de regiune 12 lei. Cu 25 de lei, dacă fata era nemâncată de dimineață, cum erau mai toate cunoștințele sale din cartier, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un calm celest La toate proiectele prezentate de artiștii orașului, primarul Marinache venea cu aceeași vorbă: „Da’ idei mai ieftine n-aveți, mă, băieți?“. Nu c-ar fi fost zgârcit, însă nu înțelegea de ce un cal de bronz trebuia să coste cât o herghelie natur și, mai ales, de ce toți sculptorii îi vroiau călare pe Vasile Cârlova, Mihail Sadoveanu și compozitorul local de marșuri Manolache, mort de tânăr într-un tragic accident de motocicletă. Singurul artist care l-a convins că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
onorariul său. Îmbătându-se într-o seară cu contracandidatul opoziției, Agache, primarul a pomenit de poet într-un fel duios, la care nu s-ar fi așteptat nimeni. A zis: „E o chestie și cu arta asta. Dacă, bineînțeles, nu costă mult. Doar că detergentul pe care-l tot laudă la televizor nu scoate 99 de pete. Știi, mata, costumul meu, care era gri și a devenit albastru? După ce l-a spălat nevastă-mea, dracu’ să-l ia de detergent, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ce aveam pe atunci mai bun era și tot ce aveam mai prost: o cămașă cu mâneci scurte și perechea de pantaloni de doc cu care mergeam la cursuri, la cantină și la fotbal. Cel mai ieftin bilet la Operă costa cât cel mai scump la cinematograf și mă surghiunea în ultimele rânduri, sus, la balconul doi, unde nu se auzeau decât corul, iar orchestra doar când intrau tobele. Soliștii se mișcau ca niște gândaci și, dacă n-aș fi avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că domnul Nuțu e spion, ci și prietenii acestora din cartier. „Ce vă mai face spionul?“, întreabă ei pe bună dreptate, iar domnul Coteț se enervează și răspunde într-un mod care, la o adică, s-ar putea să-l coste: „Arde gazul!“ Domnul Coteț are un motiv serios să fie afectat de discreția domnului Nuțu. Domnul Coteț era vizitat, înainte de 1990, de un tovarăș în civil de la secția de miliție din sector, căruia îi dădea informarea lunară despre starea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
putere, se va termina cu toate astea“. Era un șef de echipă poet: „Acestea sînt faimoasele terase care fac posibil mineritul fiecărui centimetru de cupru. Mulți oameni ca domniile voastre Îmi pun Întrebări tehnice, dar rareori Întreabă cineva cîte vieți a costat. Nu vă pot răspunde, domnilor doctori, dar vă mulțumesc că ați Întrebat.“ Eficiența rece și resentimentul neputincios merg mînă-n mînă În mina cea mare, legate, În ciuda urii dintre ele, de nevoia comună de a trăi, pe de o parte, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de culoare avea un aspect mult mai Înfricoșător decît indianul. În timpul orelor lungi pe care le-am petrecut așteptînd să treacă un camion, ne-am Împrietenit cu cineva care ne-a spus că poate să aranjeze totul fără să ne coste nimic. Ținîndu-se de cuvînt, a vorbit cu un șofer de camion care a acceptat să ne ia și pe noi. Oricum, mai tîrziu s-a dovedit Însă că nu făcuse decît să negocieze cu șoferul ca să plătim fiecare cu 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
oamenii pe care Îi transporta. Însă șoferul era de neînduplecat: asta era meseria lui și era plătit foarte bine de către un patron care nu Întreba cum a ajuns, ci doar dacă a ajuns. Pe lîngă asta, carnetul său de șofer costase foarte mult, luînd În considerare obișnuita șpagă pe care a trebuit să o dea pentru a-l obține. Proprietarul camionului a urcat și el la bord ceva mai departe. A părut fericit să ne ia pînă la Lima, Însă numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
s-au liniștit meritând bunătatea lui Dumnezeu și ascultând întru totul de părintele lor spiritual. În gneral, numai după un urcuș lung și greu ajungem la culmea perfecțiunii. Sf. Francisc de Sales spune: “Sunt statui a căror perfecțiune l-a costat pe artist treizeci de ani de muncă; dar perfecționarea sufletului este o operă mult mai dificilă”. Trebuie, deci, să ne dăruim ei în liniște, cu răbdare și totală încredere în Dumnezeu. Noi primim de la Dumnezeu întotdeauna cu destulă promptitudine tot
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]