10,016 matches
-
Frédéric Dard, alias San-Antonio). Dar tehnica lui Philippe Djian se bazează pe un montaj de surprize pînă la răsturnarea totală a ipotezelor pe care nefericitul cititor apucase să și le clădească. Ca într-o "montagne russe", odată ajuns pe o culme, te prăbușești cu răsuflarea tăiată, descoperind că nici naratorul, nici sora lui, nici mama Barbarei nu sunt ce păreau a fi la început. Nici măcar moartea tinerei fete nu rămîne pînă la capăt un accident fatal, ci capătă nuanțe mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mult decît un abil creator și manipulator de paradoxuri, le-a trăit, le-a respirat din nevoia de a găsi mijlocul de a face să coincidă, fără fuziune, o idee și contrariul său, ipseitatea și alteritatea. Primul său eseu, Pe culmile disperării, chinuit, exploziv, extremist, a fost scris și publicat în română, în 1934; a văzut lumina zilei în franceză abia în 1990! Aceeași confuzie persistă și în jurul "ultimului" său text ; publicat în Franța în 1996, L'Anthologie du portrait. De
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în care i-a locuit spiritul. Mai întîi, cinci volume în limba română, în șase ani, cu titluri provocatoare, chemări dezabuzate ale unui tînăr care deja nu-și mai găsea locul într-o lume ce o luase la vale: Pe culmile disperării este urmat de Cartea amăgirilor (1936), Schimbarea la față a României (1936) cartea în așa măsură incendiară și incorectă politic încît nu a fost publicată în franceză decît în 2008 !, Lacrimi și sfinți (1937) text luciferian, care a trezit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reconfortante. Astfel încît a simțit nevoia să spulbere această neînțelegere, precizînd: "Nu sunt pesimist, ci violent. E ceea ce face ca negația mea să fie revigorantă" (CC) ; sau, "C.N. a mai spus că de la mine nu poți învăța, ci dezînvăța" (C). Culmea autoficțiunii cioraniene este probabil atinsă în momentele în care se preface că se îndoiește de propria judecată de sine, volută paradoxală care antrezează în deriziunea sa și pune cititorul în gardă împotriva oricărei hermeneutici abuzive: "Sunt oare un sceptic? Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
P.O.L., 2011 * Chalandon, Sorj, Retour à Killybegs, Paris, Grasset, 2011 * Cioran, Michaux ou la passion de l'exhaustif, dans Henri Michaux, Œuvres récentes, Paris, Le Point Cardinal, 1985 * Cioran, Œuvres, Paris, Gallimard, 1995 (abrevieri folosite în texte : Pe culmile disperării CD ; Cartea amăgirilor CA ; Lacrimi și sfinți LS ; Amurgul gîndurilor AG ; Tratat de descompunere TD ; Silogismele amărăciunii SA ; Tentația de a exista TE ; Căderea în timp CT ; Demiurgul cel rău DR ; Despre neajunsul de a te fi născut NN
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de muncă. Să facem deci o lege care să interzică acest comerț care ne jenează și, pentru execuția acestei legi, să creăm un corp de funcționari la plata cărora proletarii vor contribui alături de noi. Vă întreb, nu ar fi aceasta culmea opresiunii, o violare flagrantă a celei mai prețioase dintre toate Libertățile, a primei și a celei mai sacre dintre Proprietăți? Totuși, remarcați vă rog că nu ar fi poate dificil pentru proprietarii funciari să facă în așa fel încât această
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dâmburi, de șerpi ascunși în găuri, De toate-acele fiare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă. Copacii întind brațe lungi, amenințătoare, Nălțând pe toată culmea cîte-o spânzurătoare; Și stâncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe, Deschid largi negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adâncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a piere de lumină... sau o miniatură persană: Se duce calul Graur
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
foarte cunoscut o vreme. Apoi fu complet uitat. Dintre poeziile lui cursive merită citarea câteva ecouri ale șederii lui în Belgia, exclamațiile de Verhaeren prematur pentru o Meusă înconjurată de furnale și acoperită de fum industrial: A! iacă-mă pe culmea ce valea o domină, În purpură se stinge a zilei stea divină. Acuma văd cetatea cu turnurile ei Și Meusa întinsă cum scapără scântei. Ah! cât de mult îmi place această panoramă Întinsă și frumoasă! De câte ori mă cheamă S-admir
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
grămădite E peștera neagră săhastrului mag; Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite; Încet se cutremur copacii de fag. Vuind furtunoasa-i și strașnică arpă Trec vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu pomi și cu iarbă Ce-n urlete în râuri se năruie, cad. Natura se găsește la Eminescu într-un chip elementar, având ca notă dominantă cantitatea. Cutari versuri conțin numai noțiunea simplă de codru, dar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o grațioasă erudiție ce amintește Nautica lui Baldi, terminologia marinărească (siflii, navă, cabestan, manele, provă, babord, tribord, pupă, gabie, arboradă, sarturi, zburători, vergi etc.). Nuvelele, mai curând niște amintiri sentimentale, arată pretutindeni simpatie pentru sălbăticiuni (oameni și animale). Ca o culme de rezistență la civilizație e citabil cazul lipovenilor din Deltă care emigrează în Siberia de răul legilor: Nu mai putem trăi aci, sunt prea multe legi. Nu mai e chip de stat din pricina legilor." Ironia față de inutila complicație a vieții
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
hilare, grave. Camil Petrescu este aici un mare prozator. Ridiculizarea eroicului (neconvingătoare) e împrumutată de la Stendhal. Soldații se ascund sub podețe, de frică, trași de picioare de ofițeri, un rănit cu intestinele scoase afară salută amical pe un prieten, în culmea zăpăcelii un plutonier adună oamenii și le ține un discurs despre patrie. Oricum, asemenea momente vii dau asupra misterului uman o privire scurtă și profundă. În Patul lui Procust preocuparea de metodă e maximă. Oroarea de "artă", de compus se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
estetică. D. D. Roșca e un kirkegaardian, întristat de condiția tragică a umanității (Existența tragică). Concluziile sale sunt un agnosticism total și un pesimism excesiv, lumea apărîndu-i ca un "vîrtej de forțe iresponsabile". Emil Cioran, kirkegaardian și el, e pe "culmile disperării", urmărit de "obsesiunea îngrozitoare a morții". Teoria cunoașterii nu-l interesează deloc, preocuparea esențială fiindu-i de a se mântui. Salvarea o găsește în experiența colectivă, cum s-ar zice, în istorie. Ar dori pentru România destinul Franței și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
primele activități turistice în mediul rural au apărut în zonele Rucăr, Moeciu , Bran , extinzăndu-se mai apoi și în alte regiuni. Astfel prima casă din România care a obținut atestarea de pensiune turistică a fost vila „Santa Maria ” așezată pe o culme de deal , între crestele Bucegilor si Pietrei Craiului. Din anul 1995 ANTREC (Asociația Națională de Turism Rural , Ecologic si Cultural) , înființată în anul 1994 , în România ca organizație neguvernamentală , apolitică și nonprofit , cu o rețea de 30 de filiale (din
VALORIFICAREA POTEN?IALULUI TURISTIC AL ZONEI RURALE by Alexandru NEDELEA () [Corola-publishinghouse/Science/83106_a_84431]
-
izvorăște conduita morală, decisivă pentru viață. Știm și noi că lucrurile care contează mai mult în viață sunt o chestiune a inimii mai mult decât un bilanț juridic al reciprocității geometrice. Și grecii antici vedeau în „inima nobilă și generoasă” culmea lui kalokagathia, adică a unei vieți bune și frumoase, și împreună a reședinței „legilor nescrise”. Astfel de legi erau tocmai desemnate de greci cu expresia agrafoi nomoi, adică „legi nescrise”. Pentru a înțelege mai bine această distincție care stă la
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
actualitate. Rubricile principale sunt dedicate unor chestiuni la ordinea zilei: un editorial (scris de I.L. Caragiale și, mai rar, la prima serie, de Anton Bacalbașa), o cronică a Camerei Deputaților, o alta dramatică, articole de știință și de literatură, „mofturi”, „culmi” și, în sfârșit, o coloană de publicitate. Farmecul periodicului este dat mai ales de schițele și parodiile lui Caragiale, de bătăioasele articole scrise de Bacalbașa, de cronicile rimate și anecdotele lui G. Ranetti. În paginile acestei reviste s-au tipărit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
în termenii rupturii de modernism, și care îi conferă abilitatea de a acoperi mai multe realități: "prefixul postsugerează de altfel refuzul sau imposibilitatea unei referințe pozitive. Iar ruptura fiind prin excelență modernă, cum spuneam, să o rupi cu modernul e culmea modernului!"146. Se remarcă și în cazul interpretării acestei vocabule același tip de contradicții care s-au evidențiat în momentul discutării periodizării postmodernismului intervenția instrumentelor, categoriilor și strategiilor moderne în discursul despre postmodernism fiind de natură să crească gradul de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
obiectelor în formarea unei imagini de sine, chiar dacă aceasta este una temporară. Dacă Debord va declara că "spectacolul în societate corespunde unei fabricări concrete a alienării"381, Baudrillard va ajunge la o concluzie similară, atunci când spune că "era consumului, fiind culmea istorică a întregului proces de productivitate accelerată sub semnul capitalului, este și era alienării radicale"382. Într-o societate în care totul poate fi vândut și cumpărat, alienarea (termen care inițial însemna "a vinde"...) este considerată totală. Pe lângă alienare, Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-l urmează pe Cristos desculți și purtând ciliciu. 2. Frații minori sunt în parte tineri și adolescenți. De aceea, nu este împotriva naturii dacă, din cauza vârstei lor fragede, se dovedesc a fi nestatornici și slabi; ei însă au atins deja culmea nebuniei pentru că umblă fără nicio discreție prin orașe, sate și locuri solitare, suportând chinuri oribile și inumane. B) Cronica din [Mănăstirea] Monte Sereno Identitatea autorului cronicii din abația premonstratenză din Lauterberg (Montis Sereni), în apropiere de Halle (în Arhiepiscopia de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
creștină, conformându-și propriile acțiuni la ceea ce este stabilit de drept [-ul canonic] conform normelor dreptății și ale echilibrului, păstrând măsura modestiei, să-și salveze propriul suflet pentru Domnul, totuși, ne dorim cu mai multă ardoare ca voi, ajunși pe culmile spiritualității în gradele cele mai înalte, disprețuind lumea și bogățiile sale, și lăsându-vă conduși de Duh, să îndepliniți în voi toată dreptatea, păstrând forma modestiei ce v-a fost poruncită și abținându-vă de la tot ce vă poate devia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
teme curente ale liricii lui C. Reproșul către semeni, avertismentul către burghezi, cu o fibră disperat-mesianică, se exprimă deseori în vers abrupt, alb, cu lexic dur, laitmotive fiind „groapa”, „dricul”, „viermii”, „ploșnițele”, iar în registrul moral, „paranoia”, „ratarea”, „eternul exilat”, „culmile și prăbușirea”. Dacă autorul izbutește mai puțin în factura titaniană a unui Arghezi blasfemiator, trubadurul din el cere să fie recitit în șoaptă; lângă ibricul de aramă care bolborosește basme bătrâne și amărui, cana de cafea „fumegă domoală”: „O sorb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
Wilbur pilotau cu rândul, zburând neputincioși peste marginea uriașei dune de nisip. Multe zboruri se Încheiau cu o gură plină de nisip sau chiar mai rău. După aceea, planorul de aproximativ 50 de kilograme avea să fie dus Înapoi pe culmea dealului, iar procesul se repeta. De câte ori? De mii de ori Ă fiecare lansare fiind Înregistrată și studiată cu minuțiozitate. Principiu: Munca În echipă („noi” și „nouă”). Atunci când a fost Întrebat În legătură cu fiii săi, episcopul Wright a spus: „Sunt amândoi inventatori
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
venea greu să aibă Încredere că toți ceilalți Își fac treaba cum trebuie. În loc să investească În instruirea angajaților și să le ofere informațiile de care aveau nevoie pentru a-și face treaba, a creat un cult al dependenței față de el. Culmea, considera că Împarte bine sarcinile. Din păcate, nu se pricepea deloc la luarea deciziilor. Micromanagementul, procesul de gestionare a fiecărui detaliu și a fiecărei decizii necesare conducerii unei afaceri sau unui departament, este opusul celui mai larg acceptat stil de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
au abătut asupra propriei familii: în primul rând, amoralitatea fiicei și a nepoatei... Și nu numai atât, dar Ovidiu, cum se va vedea în capitolul următor, își imagina că poate da lecții de morală împăratului: și acest lucru putea părea culmea imprudenței. A fost de ajuns ca Ovidiu să fie prins cu cea mai mică greșeală "legală", pentru ca Augustus să ia măsuri drastice împotriva lui și să rămână inflexibil în decizia luată. Fermitatea lui Augustus se explică prin faptul că Împăratul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid largi, negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adîncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.” Pădure obscură, stînci, peșteri ca niște imense ventuze
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
durată (Conachi nu Încetează să scrie versuri erotice nici la bătrînețe) și În intensitate: pasiunea trăiește intr-o perpetuă stare de delir. Curios, inima nu explodează niciodată. S-a obișnuit cu acest puls infernal. Menirea ei este să trăiască pe culmile durerii, așteptînd milostivirea. Anton Pann antrenează, Într-un irmos, toate părțile trupului În aventura sentimentală: ochii, limba, pieptul, buzele, mîinile, chiar și picioarele. Vine la urmă și sufletul care se predă. Părțile corpului sînt mesagerii și instrumentele posesiunii În dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]