12,502 matches
-
o serie de studii și articole din domeniul filosofiei, al psihologiei generale și aplicate, precum și volume de eseuri, dintre care cităm: Psihologia personalității (1935), Caracterele afectivității (1937), Conștiință și inconștient (1941), Probleme de tipologie (1957), Psihologia pedagogică (1962), Afectivitatea (1963), Drama psihologiei (1965, ed. a II-a, 1972), Culmi și abisuri ale personalității (1974), Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității (1982). Lucrările sale nu sunt voluminoase. Multe dintre ele, deschizătoare de drumuri, au apărut în reviste și au circulat sub formă
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
proprii ale poetului român: Oricât ar părea de contradictorii acești doi termeni la prima vedere, există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia [s.n.]5. Nu este câtuși de puțin întâmplător faptul că "dramă de idei", prin care Ion Barbu da expresie propriei viziuni, împrumuta din povestirea poescă, al cărei erou este Roderick Usher, "scenă" principala, o parte semnificativă dintre "personajele", "acțiunile", dar și unele din motivațiile mai profunde ale acesteia. Apologul, care, prin
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
unele de altele încât schimbarea poziției unei singure cărămizi distruge întreaga textura [s.n.]"62. În opinia autorului american, o intrigă perfectă nici nu este dezirabila, chiar în acele genuri ce se bazează pe imitația vieții, cum ar fi românul, ori dramă. Intrigă, continuă Poe, este "perfecțiunea infinită, pe care artistul adevărat o poartă mereu în minte - acel țel de neatins spre care privirile îi sunt mereu îndreptate, dar pe care se străduiește să îl atingă, dacă știe cum să se amăgească
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Hamlet-ullui Shakespeare într-o formă posibilă, a creat prin asta realitatea: acesta nu putea fi decât Shakespeare însuși. Zadarnic v-ați imagina că acest spirit ar fi putut apărea înaintea lui Shakespeare: înseamnă că nu va ganditi la toate detaliile dramei. Pe masura ce le completați, veți descoperi că predecesorul lui Shakespeare gândește tot ceea ce avea să gândească, simte ceea ce el urma să știe, percepe tot ceea ce el urma să perceapă, ca ocupă în consecință același loc în spațiu și în timp, că
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
exact investigation", with a view to defining what Paul Valéry, în "Notes et Digréssions" (1919) called "l'attitude centrale a partir de laquelle leș entreprises de la connaissance et leș operations de l'art șont egalement possibles." Not surprisingly, the imaginary "dramă of ideas", by which Ion Barbu articulates his own vision, borrows from the Poesque tale, the main "stage", a significant number of its "characters" and "actions", but also some of its deeper motivations. The apologue, which through its unusual qualities
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
provenir que d'une énergie faite, ou d'une énergie qui s'est taite De sorte que, d'un point de vue métaphysique qui nous rappelle leș théories alexandrines li y aurait trois hypostases de l'être, trois actes du drame cosmique analogues h la Création, à la Chute et à la Rédemption D'abord une énergie spirituelle pure, qui se confondrait avec l'acte créateur. Ensuite la dégradation de cette énergie sous forme de matière". 34 Vezi, pentru descriere, "Matière
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
là créé, la réalité: c'eut donc été, par définition, Shakespeare lui-même. En vain vous vous Imaginez d'abord que cet esprit aurait pu surgir avânt Shakespeare: c'est que vous ne pensez pas alors à tous leș détails du drame. Au fur et i mesure que vous leș complétez, le prédécesseur de Shakespeare se trouve penser tout ce que Shakespeare pensera, sentir tout ce qu'il sentira, savoir tout ce qu'il saura, percevoir donc tout ce qu'il percevra
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
indiferent de nivel și de tipul de text literar; cursuri practice de literatură: de poezie, sau prezentat metode de folosire a poeziei la clasă prin jocuri și redactarea poemelor plecând de la cuvinte și scheme simple; apoi activități de folosire a dramei în clasă piesele de teatru de Shakespeare fiind luate ca exemplu exerciții de genul -jocul de rol, repovestire, dictarea’’ șoptită’’ sau ‘’fugind’’, simulările; sa dat un ghid cu o sută de idei pentru folosirea literaturii în clasă; s-a studiat
Caleidoscop by Maria Lucia Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93253]
-
analizăm cum se cuvine, în Anglia, unii dintre adepții lui I. A. Richards au acordat deosebită atenție creațiilor poetice, *5 iar în Statele Unite un grup de critici s-au concentrat asupra studiului operei literare. *6 Un număr de studii privind drama, *7 care subliniază deosebirea dintre dramă și viață și combat confuzia între realitatea dramatică și realitatea empirică, sunt orientate în aceeași direcție. De asemenea, numeroase studii despre roman *8 nu se mulțumesc să-l trateze numai sub aspectul relațiilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
unii dintre adepții lui I. A. Richards au acordat deosebită atenție creațiilor poetice, *5 iar în Statele Unite un grup de critici s-au concentrat asupra studiului operei literare. *6 Un număr de studii privind drama, *7 care subliniază deosebirea dintre dramă și viață și combat confuzia între realitatea dramatică și realitatea empirică, sunt orientate în aceeași direcție. De asemenea, numeroase studii despre roman *8 nu se mulțumesc să-l trateze numai sub aspectul relațiilor lui cu structura socială, ci caută să
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
metrice și a temelor, care să îmbrățișeze literaturi scrise în mai multe limbi, demonstrează că literatura nu poate depinde în întregime de limbă. Desigur, trebuie să facem, de asemenea, o distincție între poezie, pe de o parte, și roman și dramă, pe de altă parte F. W. Bateson are în vedere în primul rând poezia și ne-ar fi greu să tăgăduim că, atunci când are o structură bine închegată, poezia este intim legată de sunetele și sensurile unei limbi. 232 Cauzele
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
căci numai în felul acesta devin posibile interpretarea și raționalizarea care constituie procesul criticii. Dacă putem caracteriza stilul unei opere sau al unui autor fără îndoială că putem caracteriza și stilul unui grup de opere, ai unui gen: romanul gotic, drama elizabetană, poemul metafizic; fără îndoială că suntem în măsură să analizăm și tipuri stilistice, cum ar fi stilul baroc al prozei secolului al XVII-lea. *31 Putem împinge generalizarea și mai departe, încercând să analizăm stilul unei perioade sau al
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
romanul a apărut relativ recent. Dar explicația nu ne pare corectă. Ca formă artistică, romanul este - așa cum se poate spune în germană - o specie de Dichtung ; în forma lui superioară romanul este, de fapt, descendentul modern ai epopeii - fiind, alături de dramă, una dintre cele două mari forme literare. Cauza o constituie mai degrabă, credem noi, frecventa asociere a romanului cu ideea de distracție, de amuzament si de evaziune și nu cu ideea de artă serioasă - ou alte cuvinte, marile romane sânt
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și nu cu ideea de artă serioasă - ou alte cuvinte, marile romane sânt confundate cu producțiile care urmăresc un scop îngust, mercantil. Părerea curentă, răspândită de pedagogi, oare mai dăinuie încă în America, și anume că a citi poezie și dramă este instructiv și meritoriu, în vreme ce a citi romane este dăunător sau, în cel mai bun caz, constituie o îndeletnicire ușuratică, și-a găsit de altfel sprijin în atitudinea față de roman a unor critici influenți ca James Rüssel Lowell și Matthew
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
este în orice caz o selecție din viață făcută ou o anumită finalitate. Pentru a stabili care este raportul dintre o anumită operă și "viață", trebuie să avem cunoștințe independente de literatură. 281 Aristotel considera că poezia (adică epopeea și drama) este mai aproape de filozofie decât de istorie. Această idee a lui pare să prezinte un interes permanent. Există, pe de o parte, un adevăr ai faptelor, un adevăr al detaliului specific în timp și spațiu - adevărul istoriei în sens îngust
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
folosit însă adesea" ca în Călătorule lui Gulliver, ca o momeală spre a-l atrage pe cititor într-o situație improbabilă sau incredibilă oare este fidelă realității" într-un sens mai profund decât sensul pur circumstanțial. Realismul și naturalismul, în dramă sau în roman, nu sânt altceva decât mișcări literare sau literar-filozofice, convenții, stiluri, cum sânt și romantismul sau suprarealismul. Deosebirea dintre ele nu corespunde celei dintre realitate și iluzie, ci deosebirii dintre diferitele concepții despre realitate, dintre diferitele modalități ale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
altceva decât desfășurarea în timp a acelorași fapte multiplicate; iar romanul nu este decât istorie fictivă. Este necesar să spunem câteva cuvinte despre termenul "narativ" care, aplicat la literatură, air trebui să îmbrățișeze și tipul deosebit al literaturii jucate, adică drama, o povestire poate fi reprezentată de mimi, sau poate fi narată de un singur povestitor, povestitorul epic sau unul dintre urmașii lui. Poetul epic folosește persoana întâi și poate, ca Milton, să facă din aceasta o persoană întâi lirică sau
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
îi aparține The Golden Bowl, personajele sânt văzute unele de altele ca simboluri. Există caracterizări statice și caracterizări dinamice sau evolutive. Acest ultim tip este deosebit de potrivit pentru romanele lungi ca Război și pace și, evident, mai puțin potrivit pentru dramă, care are la dispoziție un timp de povestire limitat. Drama (la Ibsen, de pildă) poate dezvălui treptat modul în care un personaj a devenit ceea ce este ; romanul poate prezenta însuși procesul de transformare. Caracterizarea "plată" (care de obicei se suprapune
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
altele ca simboluri. Există caracterizări statice și caracterizări dinamice sau evolutive. Acest ultim tip este deosebit de potrivit pentru romanele lungi ca Război și pace și, evident, mai puțin potrivit pentru dramă, care are la dispoziție un timp de povestire limitat. Drama (la Ibsen, de pildă) poate dezvălui treptat modul în care un personaj a devenit ceea ce este ; romanul poate prezenta însuși procesul de transformare. Caracterizarea "plată" (care de obicei se suprapune celei "statice") prezintă o singură trăsătură a personajului, considerată dominantă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poate prezenta însuși procesul de transformare. Caracterizarea "plată" (care de obicei se suprapune celei "statice") prezintă o singură trăsătură a personajului, considerată dominantă sau mai izbitoare din punct de vedere social. Ea poate constitui o caricatură sau o idealizare selectivă. Drama clasică (a lui Racine, de pildă) aplică această caracterizare "plată" personajelor principale. 291 Caracterizarea "rotunda", ca si cea "dinamică", are nevoie de spațiu și de subliniere; ea se folosește, evident, în caracterizarea personajelor importante pentru punctul de vedere sau interesul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nu tocmai tulburătoare, dar statornice și duioase. Cele oacheșe sânt pasionate, violente, misterioase, atrăgătoare, dar nu tocmai vrednice de încredere - întrunesc trăsături orientale, ebraice, spaniole și italiene, văzute din punctul de vedere al "anglo-saxonului". *19 În romane, ca și în drame, găsim un fel de trupă -de actori : eroul, eroina, mișelul, "actorii de gen" (sau "personajele umoristice", sau comicii). Există tineri, ingenue și bătrâni (tatăl, mama, mătușa fată bătrână, guvernantele sau dădacele). Arta dramatică de tradiție latină (Flaut și Terențiu, Commedia
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
tradiție latină (Flaut și Terențiu, Commedia dell'arte precum și Ben Jonson și Molière) folosește o tipologie clasică bine conturată : miles gloriosus, tatăl avar, servitorul șiret. Chiar și un mare romancier ca Dickens în general adoptă și adaptează nevoilor sale tipurile dramei și romanului secolului al XVIII-lea ; el nu a creat decât două tipuri noi - bătrânul sau copilul lipsit de apărare și visătorul sau fantastul (de pildă, Tom Pinch din Martin Chuzzlewit) *20. Oricare ar fi baza socială sau antropologică a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
erou satanic studiat de Mario Praz în "Il carne, la morte e il diavolo." *21 S-ar părea la prima vedere că atenția acordată cadrului - elementul literar al descrierii, distinct de cel al narațiunii - este trăsătura oare deosebește romanul de dramă ; dar dacă vom chitui mai bine, vom constata că aceasta e mai degrabă o chestiune de epocă. Acordarea unei atenții stăruitoare cadrului, în dramă sau în roman, este mai degrabă o caracteristică a romantismului sau a realismului (cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cadrului - elementul literar al descrierii, distinct de cel al narațiunii - este trăsătura oare deosebește romanul de dramă ; dar dacă vom chitui mai bine, vom constata că aceasta e mai degrabă o chestiune de epocă. Acordarea unei atenții stăruitoare cadrului, în dramă sau în roman, este mai degrabă o caracteristică a romantismului sau a realismului (cu alte cuvinte a secolului al XIX-lea), decât a întregii literaturi, în dramă, cadrul poate fi evocat verbal, în textul piesei (ca la Shakespeare) sau descris
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
e mai degrabă o chestiune de epocă. Acordarea unei atenții stăruitoare cadrului, în dramă sau în roman, este mai degrabă o caracteristică a romantismului sau a realismului (cu alte cuvinte a secolului al XIX-lea), decât a întregii literaturi, în dramă, cadrul poate fi evocat verbal, în textul piesei (ca la Shakespeare) sau descris în indicațiile scenice. Unele "scene'' din Shakespeare nu pot fi de loc localizate. *22 În roman, de asemenea, descrierea cadrului poate varia foarte mult. Jane Austen, ca
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]