10,134 matches
-
democratic). Experiența conducerii orașelor noastre ne spune că este iluzoriu să se spere într-o schimbare liniștită și eficientă a modului de conducere, să nu se mai manifeste ezitările, greșelile de care nimeni nu se face responsabil! În Uniunea Europeană, acestei exigențe interne de schimbare i se adaugă exigențe externe: gestionarea injoncțiunilor paradoxale produse de competiția generalizată și imperativele liantului social, necesitatea de a face față și a depăși inconvenientele excluderii sociale, de a varia scările intervenției în funcție de problemele ce apar pe
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
că este iluzoriu să se spere într-o schimbare liniștită și eficientă a modului de conducere, să nu se mai manifeste ezitările, greșelile de care nimeni nu se face responsabil! În Uniunea Europeană, acestei exigențe interne de schimbare i se adaugă exigențe externe: gestionarea injoncțiunilor paradoxale produse de competiția generalizată și imperativele liantului social, necesitatea de a face față și a depăși inconvenientele excluderii sociale, de a varia scările intervenției în funcție de problemele ce apar pe teren (nu doar cele identificate în ședințele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
participarea activă a persoanelor celor mai diferite). Fără a nega diferențele, știind să le ia în seamă fără a le exalta, bazându-se mai mult pe asemănări și convergențe, politica de integrare pune accent pe egalitatea drepturilor și obligațiilor, pe exigența de a da fiecăruia, indiferent de originea sa, posibilitatea de a trăi demn în societate dacă acceptă regulile și devine element constituant al acesteia! Politica de integrare urmărește să favorizeze coeziunea socială, să evite rasismul și discriminările (prin acțiuni vizând
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aseptizare și specializare fără încorsetare"). După cum cer contextele, situațiile, acestora li se poate cere să fie: specialiști ai teritoriilor în dificultate, consilieri de dezvoltare socială și urbană, renovatori ai gestionării de proximitate, virtuozi ai comunicării etc. Ca urmare a acestor exigențe, se cere organizarea de formări, obținerea de diplome, concursuri pentru ocuparea unor funcții publice legate de politicile orașului. Cei care lucrează în domeniu au de respectat limite profesionale legate de etică, dar în primul rând legate de: urbanism, arhitectură, locuire
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se spera că modernizarea societății va fi efectivă și durabilă, deoarece recurgea mai mult la consimțământ decât la constrângere. Democrația împodobită cu virtuți funcționale punea însă o problemă: cum să fie inserată cunoașterea în luarea deciziei politice fără a contraveni exigenței suveranității populare? Din această perspectivă, faimoasele politici urbane ale anilor 1960 ridică problemele modernizării democrației, probleme care rămân mereu de actualitate. Modernismul acestor politici rămâne marcat de ideologia tehnocratică a planificatorilor și organizatorilor mediului urban. Solicitată formal, participarea locuitorilor era
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
între "drumurile mizerabile ale timpului maghernițelor"3 și marile magazine construite (Le Bon Marché, 1852; Le Louvre, 1855; Le Printemps, 1865), care aveau nevoie de clientelă din tot orașul. Orașul pe care îl clădește Haussmann integrează cu luciditate notabilă noile exigențe ale comerțului și industriei. "Disocierea, în spațiu, a muncii și a căminului, ca și proliferarea unei populații flotante obligau municipalitatea la modernizarea și stăpânirea traficului [...]. Această prioritate, ca și insalubritatea și considerațiile strategice, a stat la baza tuturor lucrărilor"4
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a răspuns în primul rând situației sociale existente, a pus în practică dispozițiile medicilor și ale igieniștilor de a înlesni circulația aerului. Desigur, traiectoria străzilor și aleilor, cât mai dreaptă posibil, facilita un mai bun control al poliției și respecta exigențele înfrumusețării orașului pe care Napoleon al III-lea le formulase 1. Cu alte cuvinte, opera lui Haussmann răspunde unor probleme deja găsite în timpul monarhiei din Iulie și ale căror soluții principale fuseseră identificate: să permită orașului să exercite funcția de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai frapant și cel mai vechi al acțiunii voluntare și colective de dezvoltare urbană"1. Urbanismul apare aici ca o depășire a simplei ajustări a evoluției urbane. "Până la metrou nu exista nici o altă acțiune importantă în privința orașului în afara adaptării la exigențele tehnice și la activitățile meseriașilor"2. Primele inițiative de planificare urbană nu au fost impulsionate de către stat, ci de către municipalitate. Construcția metroului parizian este, astfel, rezultatul unei inițiative lansate de către Consiliul municipal al Parisului. Raportul comisiei speciale metropolitane inaugura, în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la periferie, să se salveze centrul orașului, toate în același timp"3. Desigur, în discursurile lor, acești planificatori au adoptat formula care consta în naturalizarea formelor raporturilor sociale și a utilităților colective pe care le-au promovat ca răspunsuri adaptate exigențelor situației. Acest recurs la "ideologia nevoilor" nu trebuia să oculteze caracterul inovator al luării în seamă a orașului ca "obiect de acțiune căruia colectivitatea îi poate da un sens pozitiv"4. Reticența unei mari părți a locuitorilor Parisului față de construcția
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Sosirea altor persoane, mai solvabile, doritoare să închirieze în zonă a expus și mai mult riscurilor expulzării locatarii recalcitranți. Reacțiile aleșilor municipali comuniști nu au mai fost însă urmate de mobilizarea masei locatarilor atunci când HBM a venit cu alte noi exigențe. "În consecință, fiind siguri de modernitatea acțiunii lor, responsabilii din Pax ai HBM au abandonat cadrul filantropic și au venit cu o abordare combativă, mai adaptată raporturilor cu o clasă muncitoare tot mai organizată și tot mai politizată."29. La
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
reclama acțiunea socială și modul tutelar al funcționării sale, până la a-i pune în cauză, în anii 1970, eficacitatea și legitimitatea. La ora industrializării, preocupările urbaniste erau determinate de grija de a supune clasa muncitoare sistemului salarizării. Subordonarea gândirii urbane exigențelor producției frânează, atât prin burghezi, cât și prin muncitori, punerea în practică a concepțiilor privind politica urbană. În ciuda promisiunilor unui control mai eficient al clasei muncitorești prin promovarea urbanului, proprietarii imobiliari și funciari preferau să asigure rentabilitatea capitalurilor lor decât
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o perioadă în care concentrarea maselor muncitoare era considerată un factor obiectiv al creșterii economice, iar Marcel Cornu vedea aici coerența politicilor urbane pe care istoricii se străduiesc să o discearnă în intențiile protagoniștilor perioadei (mișcarea HLM, municipalitatea, Ministerul Construcțiilor). Exigențele industrializării au primat în raport cu tradiționalele considerații umaniste despre pericolele igieniste, politice și sociale care puteau apărea întotdeauna în grupările populare masive. Ipoteza lui Cornu are meritul de a lămuri de unde provine aura de modernitate a marilor ansambluri: prezența acestora împrejurul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o definesc și pentru care își atribuie meritele poate apărea acum ca o supremă abilitate a unui autoritarism voalat, și numeroși sunt prefecții care află o mare plăcere în a proceda astfel, în a concepe ca necontradictorii preocupările lor cu exigențele democratice"164. Problematizarea orașului în condițiile amenajării teritoriului este în mod special ilustrativă pentru grija de a instaura un nou mod de acțiune publică, unul coerent cu respectarea imperativelor de modernizare a societății. Apare faimoasa distincție între administrarea ca misiune
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
trecut și viitor"187. Dacă uneori trece prin nostalgia pentru orașul medieval, cu străzile sale sinuoase, care rezervau plimbăreților surprize, pentru dezordinea construcțiilor care nu limitau monumentele la simplul rol decorativ, indignarea acestor critici privește mai ales nepăsarea moderniștilor față de exigențele antropologice elementare. Aceste critici sunt pregnante în operele lui Henri Lefebvre: strada se preta indispensabilei "aproprieri a orașului" de către locuitorii săi, care "nu erau proprietari, dar își puneau amprenta asupra ei, modelând-o și organizând-o"188; înlăturând vechiul tip
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ale căror resurse nu depășesc un anumit nivel și cer ca acest nivel să fie coborât, aceste organizații împing la segregare socială. Ele uită să privească orașul global și să considere locuința în ansamblul aspectelor sale. Ele uită că, prin exigențele lor, accentuează un proces natural care ar trebui contracarat. Generalizarea repartizării fondate pe resurse conducea familiile cu același nivel al resurselor spre aceleași cartiere, fapt denunțat cu fermitate de către sociologi"201. Argumentarea, care nu rima cu valorile egalității republicane, preludiu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
clasice, aceea a democrației reprezentative, Parlamentul reprezenta opinia publică: el era responsabil de alegerile pe care guvernul avea datoria să le pună în practică. Acest mod de legătură între registrele opiniei și acțiunii pare caduc, în decursul anilor 1950, față de exigențele de modernizare a societății franceze. Incompetența Parlamentului în fața problemelor puse de complexitatea schimbărilor lumii moderne este făcută responsabilă de lipsa spiritului cetățenesc care invadase viața publică. Adunarea Națională nu mai asigura decât o comunicare foarte defectuoasă între guvernanți și guvernați
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
din anii 1960, în căutarea formelor de comunicare între guvernanți și guvernați capabile să articuleze solidaritatea colectivă cu sentimentul responsabilității individuale, capabile să combine construcția propriei existențe 223 cu îndeplinirea unor roluri sociale. La începutul anilor 1960, aceasta era numită exigența participării și "se prezenta atunci nu ca un obiectiv de realizat, ci ca un mod de guvernare, se prezenta mai mult ca niciodată ca fiind cheia democrației"224. Atunci când examinăm dispozitivele instituționale care încurajează participarea, constatăm că modelul administrării "prospective
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de amenajare sugerau, la nivelul unei metropole, al unei regiuni sau subansamblu regional, obiectivele operaționale care aveau vocația de a impregna procesul decizional ce viza teritoriul respectiv. Planificarea urbană era principala traducere a demersului prospectiv în practicile concrete. Confruntată cu exigențele schimbării, societatea urbană nu putea să mai spere, potrivit moderniștilor, să-și apere coeziunea refăcând modalități tradiționale de reglare socială. Ea trebuia să se adapteze, să parieze pe destinul său, și aceasta în condițiile exigențelor schimbării. În această perspectivă, planificarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în practicile concrete. Confruntată cu exigențele schimbării, societatea urbană nu putea să mai spere, potrivit moderniștilor, să-și apere coeziunea refăcând modalități tradiționale de reglare socială. Ea trebuia să se adapteze, să parieze pe destinul său, și aceasta în condițiile exigențelor schimbării. În această perspectivă, planificarea urbană servea la depășirea modalităților obișnuite de a face urbanism. Ea nu se mai mulțumea să aducă la zi răspunsurile la situații de criză, la penuria de locuințe, la problemele dotărilor colective: căi de circulație
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
unei democrații trăite, trebuie să devină ele însele terenuri de antrenament ale culturii civice 241". Această conversie așteptată a rolului statului se află la originea entuziasmului sociocultural urban care, în viziunile moderniste, întruchipează spațiul privilegiat al participării civice la înălțimea exigențelor democrației moderne. "Statul educativ și, împreună cu el și înainte de el, mișcările democratice spune Joseph Rovan trebuie să favorizeze venirea și ascensiunea acestor notabili de tip nou care pot face viabile ideile de bază ale democrației, deoarece nu se poate vorbi
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în gestionarea afacerilor locale. Modernizarea politică visată de elita administrativă spera să determine cetățenii să adere la mizele locale. Animarea socioculturală urbană: terenul misiei democraților moderni Opera de deșteptare a populațiilor urbane Pentru moderniști, restaurarea autorității statului nu înseamnă doar exigența eficienței contabile în sine, ci orientarea spre căutarea "binelui comun". Puterile publice nu se mai pot mulțumi să arbitreze conflicte sociale generate de antagonisme economice, ci trebuie să le prevină. Această responsabilitate impunea dezvoltarea unei politici economice orientate spre ameliorarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Educației Populare au devenit, pentru elitele planificatoare, partenere mai deschise activității de propagare a discursului modernist decât sindicatele salariaților. Unele dintre aceste asociații, confruntate cu intoleranța tinerilor, care nu acceptau forme rigide de încadrare morală și aderau la astfel de exigențe pur formal, erau deja gata să se modernizeze. Cercetășia, de exemplu, era în plină reformă internă. Identitatea sa confesională se estompa în favoarea valorificării ofertei de servicii specifice. Este epoca în care discursul Planului intră în complicitate cu cel al mijloacelor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în tratarea problemei urbane. Asociațiile deveneau echivalentul în mediul urban al sindicatelor din producție. Proliferarea comitetelor de acțiune ofensivă sau defensivă, manifestațiile de stradă împotriva anumitor efecte ale urbanizării au consacrat penetrarea gestionării urbane în câmpul politic. Sub presiunea noilor exigențe culturale "asociațiile de cartier depășesc acel cadru strâmt al acțiunilor revendicative pentru a permite locuitorilor să-și asume responsabilități ca oameni și cetățeni"266. Primele asociații de cartier s-au născut între cele două războaie mondiale, în principal sub forma
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ar trebui să se mobilizeze mai curând asupra chestiunilor privind deplasarea, decât pentru a promova marile proiecte de infrastructură"351. Dacă multimodalitatea 352 se prezintă ca o cheie a dezvoltării politicilor de deplasare urbană care trebuie să respecte mediul și exigențele mobilității, impresia care domină, atunci când observăm politicile publice locale, este aceea că ele cultivă ambiguitatea în loc să înfrunte realitatea. Inaugurarea unui tramvai, care înseamnă luptă contra "atotputernicului automobil", face pereche cu mari investiții în clasica infrastructură rutieră care, atunci când se realizează
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de elaborarea de către orașe a unei veritabile politici a habitatului, definită la scara aglomerației urbane și coerentă cu orientările generale ale proiectului urban, iar pe de alta, de capacitatea serviciilor exterioare statului de a reformula în mod strategic și teritorializat exigențele enunțate la nivel național de către stat. În absența unei "strategii teritorializate" a administrațiilor responsabile, ordinul statal de a impune orașului o cotă de 20 % de locuințe sociale păcătuiește prin lipsa de fiabilitate ca indicator al mixității urbane. Această normă stabilește
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]