11,767 matches
-
din Iași unde a avut printre elevi pe Orest Tafrali, Dionisie M. Pippidi, Theofil Simenschy și Niculae I. Herescu. Cezar Papacostea a introdus în România pronunțarea erasmică a limbii grecești. În 1926 a fost împreună cu Iuliu Valaori și D. Evolceanu, fondator al revistei de studii clasice Orpheus. Prin fuzionarea revistei cu "Favonius", revista întemeiată de Niculae I. Herescu, se va naște "Revista clasică", printre a cărei redactori a fost și C. Papacostea. Din anul 1918, va îndeplini funcția de director general
Cezar Papacostea () [Corola-website/Science/307101_a_308430]
-
București, iar în 1946 devine profesor titular și șef de catedră. Aici a constituit Seminarul de Geografie Economică, împreună cu Nicolae Al. Rădulescu, care avea ca scop dezvoltarea învățământului și a cercetării științifice a problemelor socio-economice. Victor Tufescu se numără printre fondatorii Institutului de Cercetări Geografice ale României, constituit în 1944, unde ocupă funcția de șef al secției de Geografie Fizică până în 1950, precum și printre cei ai Revistei Geografice a ICGR, care a continuat pentru 4 ani activitatea Buletinului Societății Regale Române
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
Literatura Română din Bucovina" , "Societatea Academică Junimea" și "Arboroasa" . Ștefanelli a făcut parte și din societatea "România Juna" din Viena, implicându-se în organizarea manifestațiilor de la Mănăstirea Putna din 1871. Ca membru al "Societății Școlare Române din Suceava" , a fost fondator al unei biblioteci. În 1898, este numit membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular din 1910. Membru al Partidului Național Român, a fost deputat în Dieta Bucovinei, participând activ la Unirea Bucovinei cu România, în 1918. Încetează din viață în
Teodor V. Ștefanelli () [Corola-website/Science/307106_a_308435]
-
fost promovat director general tehnic în cadrul Ministerului Energiei Electrice. A predat și la Politehnica din București, unde a fost creatorul școlii românești de rețele și sisteme electrice. A fost primul decan al Facultății de Energetică a Politehnicii din București și fondatorul școlii românești de centrale electrice. A efectuat cercetări în domeniul electro-energeticii și a adus importante contribuții în construirea a diverse echipamente electrice. Este autorul teoriei componentelor simetrice și aplicațiilor acesteia în electrotehnică; a soluționat probleme de reglaj al puterii și
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]
-
Moldavie, ce șont leș Français qui ont ouvert aux Roumains leș portes du temple de la science.” Petre Sergescu se exilează la Paris, împreună cu soția sa, Marya Kasterska în 1946. A fost Secretar Perpetuu al Academiei Internaționale de Istoria Științelor și Fondator și Secretar General al Uniunii Internaționale a Istoriei Științelor. A fost, de asemenea, director al revistei « Archives Internationales d’Histoire des Sciences ». Conferințele sale la Palais de la Découverte din Paris, unde a organizat conferințe lunare asupra istoriei științei, erau celebre
Petre Sergescu () [Corola-website/Science/307129_a_308458]
-
medic chirurg la Spitalul de Campanie nr. 5. În 1921 înființează la Cluj, pentru prima dată în România, Spitalul de Ortopedie, unitate model ce cuprindea, pe lângă obișnuitele paturi, și un atelier de protezare, precum și o secție de recuperare funcțional. Este fondatorul "Revistei de ortopedie și chirurgie infantilă" în 1927 și al Societății Române de Ortopedie în 1931. Contribuții însemnate la afirmarea ortopediei ca specialitate independentă în medicina românească prin lucrările "Mica chirurgie și elemente de patologie chirurgicală" (1934), "Tratat de ortopedie
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
1974—1992 Prof. Silard a condus un mare număr de Lucrări de Diplomă în inginerie; din 1990 a condus Teze de Doctorat în specialitățile: Dispozitive și Circuite Electronice și Optoelectronică. Prin activitatea sa, Prof. Silard poate fi considerat ca un Fondator de Școală Românească în domeniile Dispozitivelor de Putere și Optoelectronicii, o școală cu rezultate binecunoscute în Lumea Științifică Internațională. Prof. Silard a avut o foarte solidă educație umanistă, o cultură vastă. A absolvit în 1976 Facultatea de Istorie a Universității
Andrei P. Silard () [Corola-website/Science/307152_a_308481]
-
degradare termică. Rezultatele cercetărilor sale le-a făcut cunoscute în numeroase cărți și studii, între care: A publicat și lucrări privitoare la istoria chimiei (Figuri de chimiști români, 1964) și la relația științe - filosofie precum și eseuri (Gânduri, 5 vol.). Este fondatorul și redactorul responsabil al revistei internaționale "Cellulose Chemistry and Technology" și al "Memoriilor Secțiilor Științifice ale Academiei Române", seria a IV-a. Membru al academiilor de științe din Chișinău (1991), al Academiei de Științe din New York, al Academiei Ungare de Științe
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
Institutului Magna Graecia din Taranto - Italia · 1990-1992: Membru al Comitetului Național a Muzeelor și Colecțiilor · din 1996: Vicepreședinte Comisia Națională a Monumentelor Istorice · Membru ICOMOS (Consiliul Internațional pentru protecția monumentelor istorice al UNESCO) · Membru CIHA (Consiliul Internațional de Istoria Artei) · Fondator și redactor responsabil al revistei de artă medievală “Ars Transsilvaniae” · Membru al Arbeitskreis fur Siebenburgische Landeskunde e.V. Heidelberg · Președinte al Asociației “Ars Transsilvaniae” - România · Președinte executiv Fundația “Virgil Vătășianu” · Președinte al Asociației pentru Relații Culturale între România și Italia
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
s-a transferat și stabilit la Cluj (sept. 1919). Scopul revistei era, pe de o parte, de a populariza progresele științifice moderne, iar pe de altă parte, de a completa cunoștințele „forțat restrânse, pe care tineretul le capătă în școală”. Fondatorul spera că va reuși cu timpul să facă din ea un „periodic ireproșabil” și să o ducă la nivelul „celor mai bune publicații străine similare”. Odată ce Călugăreanu a plecat la Cluj, revista a rămas în grija "Societății Studenților în Științe
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
Thesaurus CEI rationel de l'electricite" care va vedea lumina tiparului în anul 1986 la Geneva, editat în limba franceză. Alte asociații în care a fost membru și funcții deținute: Convins de necesitatea educării publicului larg în domeniul științelor, este fondatorul și Rectorul Universității Populare din București. A fost prieten cu Ilie Murgulescu, colaborând cu acesta în chestiuni aflate la intersecția dintre electrotehnică și chimie. În data de 6 februarie 1984 s-a stins din viață.
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
CC al PMR din 13 noiembrie 1956 întreaga conducere a Ministerului Învățămîntului este demisă, mai ales că Nicolae, fiul acad. Drăgulescu, participase și el la mișcare, fiind chiar arestat. Drept represalii pentru aceste mișcări și împotriva lui Drăgulescu personal, ca fondator, Miron Constantinescu a propus mutarea Facultății de Chimie la Brașov, însă după excluderea sa în 1957 din conducerea PMR, propunerea a căzut, Drăgulescu revenind ca Decan al facultății. În anul 1962 este solicitat să devină șef al Catedrei de Chimie
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
ulterior în Agenția Medicamentului. Co-fondator al Centrului Național de Farmacovigilența (1973) și șeful activităților desfășurate în domeniu. Redactor-șef al publicației Farmacovigilența. Expert al Comisiei Internaționale de Sănătate în medicație (1973-1998); reprezentantul României în cadrul UN Comission on Narcotic Drugs (1973-1978); fondatorul primului comitet de etică în domeniul cercetării biomedicale din România, sub auspiciile Academiei de Stiinte Medicale (1992); fondatorul și șeful primului Serviciu Clinic de Farmacologie din România (1981-1992); autorul Proiectului de Ordonanță Guvernamentală și inițiatorul structurii organizaționale și a principiilor
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
-șef al publicației Farmacovigilența. Expert al Comisiei Internaționale de Sănătate în medicație (1973-1998); reprezentantul României în cadrul UN Comission on Narcotic Drugs (1973-1978); fondatorul primului comitet de etică în domeniul cercetării biomedicale din România, sub auspiciile Academiei de Stiinte Medicale (1992); fondatorul și șeful primului Serviciu Clinic de Farmacologie din România (1981-1992); autorul Proiectului de Ordonanță Guvernamentală și inițiatorul structurii organizaționale și a principiilor Agenției Naționale a Medicamentului (1989). Autorul unor concepte originale, precum farmacotoxicologia (1977), farmacoepidemiologia (1981) și farmacologia ecologică (1993
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
de invenții. Autorul a 33 de cărți despre medicamente (autorul unic a 10 dintre ele, considerate premiere internaționale și coautor la alte 16, dintre care una este apărută în premieră internațională). Autorul primei cărți din lume despre farmacologia homeopata și fondatorul unei noi științe medicale cu acest nume. Vicepreședinte al Uniunii Societății Medicale de Stiinte (1973-1987); vicepreședinte (1973-1987) și președinte (1987-1999) al Societății de Farmacie; membru deplin (1991) și vicepreședinte (1991-1995) al Academiei de Stiinte Medicale; membru corespondent al Academiei Române (1992
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
7 februarie 1944 în localitatea Buru din județul Cluj, a absolvit Institutul Politehnic din Iași în 1966, Facultatea de Mecanică, începând la aceeași instituție de învățământ superior o carieră academică strălucită și exemplară, avându-l ca mentor pe unul din fondatorii tribologiei românești, Prof.univ.dr.doc.ing. Niculai Popinceanu. În 1975 devine Doctor (PhD), specialitatea Lubrificație, la Universitatea din Londra, titlu echivalat cu cel de Doctor Inginer în România și obține, în același an, Diploma în Inginerie Mecanică a Colegiului Imperial din Londra. A
Emanuel Diaconescu () [Corola-website/Science/307181_a_308510]
-
Benedict M. Menkes (n. 11 noiembrie 1904, Rădăuți - d. 5 august 1987, Timișoara) a fost un medic și biolog român, de origine evreiască, cunoscut mai ales pentru contribuțiile în domeniul embriologiei și teratologiei experimentale și al morfologiei, unul din fondatorii învățământului și cercetării medicale la Timișoara, întemeietorul Centrului de embriologie din Timișoara. A fost profesor la Institutul de medicină, azi Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara. Din 1952 a fost membru corespondent al Academiei Române. s-a născut
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
palmare superficiale. În timpul regimului Antonescu, fiind evreu, a fost demis, împreună cu Zalman Iagnov, din postul de la catedra de anatomie (după octombrie 1940), iar familia sa a fost deportată. În 1945 s-a stabilit la Timișoara, unde s-a numărat printre fondatorii Institutului de medicină local, a predat histologia (1945-1946), anatomia patologică (1946-1957) și biologia medicală (1957-1974) În 1951 a organizat și condus primul colectiv de cercetări medicale din Timișoara, in cadrul Academiei Române, iar în anul 1952, împreună cu profesorul Gheorghe Lupașcu, a
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
(n. 29 ianuarie 1857, satul Sasca, județul Suceava - d. 21 iulie 1921, Iași) a fost un biolog român, profesor de fiziologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, membru corespondent al Academiei Române, fondatorul învățământului de fiziologie animală din România. a fost fiul preotului Ioan Cosmovici și al Zenoviei, născută Vogoride. Sora sa, Maria Cosmovici (1851-1909), a fost mama compozitorului George Enescu. Leon C. Cosmovici și-a făcut studiile primare și liceale la Iași
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
la „Institutele Unite”. În același an pleacă la Paris, unde frecventează cursurile Facultății de Științe Naturale, obtinând licența în anul 1877. În perioada studiilor pariziene (1874 - 1880) a urmat cursurile și demonstrațiile de fiziologie făcute la Collège de France de către fondatorul metodei experimentale, fiziologul Claude Bernard. În 1980 obține doctoratul în științe naturale la Sorbona cu teza "Études des glandes génitales et des organes segmentaires des Annélides Polychètes" realizata sub conducerea zoologului . Revine în țară și este numit la Catedra de
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
moartea profesorului Leon Cosmovici Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie a fost împărtiță în două catedre diferite: Catedra de Zoologie și Catedra de Fiziologie, la conducerea acesteia urmându-i fiul său, profesorul Nicolae L. Cosmovici (1889-1965). Leon C. Cosmovici este fondatorul învățământului de fiziologie animală din România editând, în 1900, prima carte de fiziologie în limba română intitulată "Curs de fiziologie generală animală", și tot în același an a elaborat o clasificare originală a regnului animal, publicată în "Curs de zoologie
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
în limba română), "Curs elementar de algebră" (cinci ediții), "Curs de cosmografie", "Elemente de geodezie". A publicat primul "Anuar al Universității din Iași", „precedat de o ochire retrospectivă asupra învățămîntului superior din Iași” (1896). În 1883 a fost unul dintre fondatorii revistei "Recreații științifice", prima revistă cu profil matematic din România (publicație continuată de "Gazeta Matematică"). Contribuțiile sale în paginile revistei sunt semnate „C.”. Scrieri . 1870: Aplicațiuni geometrice
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
Medicina la București și Cluj. Specializare la Paris. A lucrat la Institutul Pasteur din Paris și la Institutul Național de Cercetări Medicale din Londra. Profesor la Facultatea de Medicină din Iași, apoi din București (prima Catedră de inframicrobiologie din lume). Fondator și director al Institutului de Inframicrobiologie.
Ștefan S. Nicolau () [Corola-website/Science/307245_a_308574]
-
timpuriu în circuitul marilor valori naționale. Lucrările sale de artă împodobesc numeroase orașe ale țării. Opera sa este una profund realistă, care exprimă o atitudine de înfruntare a destinului, dar și dragostea, mila, bunătatea, blândețea și grația. Fiind "de facto" fondatorul școlii românești de sculptură modernă, Ladea a exercitat o influență importantă asupra artei românești. Alături de participarea consecventă la expoziții de grup și colective, lucrările sale au prezentate publicului în retrospectivele organizate în 1958 la București, și în 1965, la Muzeul
Romulus Ladea () [Corola-website/Science/307249_a_308578]
-
aceștia ca și primii trei Auguști, sunt personaje legendare: regi-înțelepți și, din punct de vedere moral, perfecți. Conform "Analelor Marelui Istoric" acești împărați au fost: Yao și Shun sunt cunoscuți și ca "Cei Doi Împărați", și, împreună cu Yu cel Mare, fondatorul dinastiei Xia, în epocile următoare au fost considerați de istoriografia chineză drept suverani model și exemplu de urmat în ceea ce privește etica confuciană. "Shangshu Xu" și "Diwang shiji" includ între acești regi model pe Shaohao în locul Împăratului Galbăn. "Balada lui Chu" identifică
Trei Auguști și Cinci Suverani () [Corola-website/Science/307299_a_308628]