10,293 matches
-
de tendința de a produce haz cu orice preț va avea, de regulă, soarta unei replici afectate, lipsită de bun-gust. Glumele trebuie să fie, prin urmare, ca „sarea În bucate”, adică să dea remarcelor noastre farmec, spirit, prilej de Încântare: „Glumele să-ți fie cumpătate, Întocmai ca și sarea În bucate”.) „Spiritualul: ...e cel ce are destul spirit pentru a se abține de a avea prea mult.” (A. Maurois) În fiecare glumă este și un sâmbure de adevăr. (Glumele și-au
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să dea remarcelor noastre farmec, spirit, prilej de Încântare: „Glumele să-ți fie cumpătate, Întocmai ca și sarea În bucate”.) „Spiritualul: ...e cel ce are destul spirit pentru a se abține de a avea prea mult.” (A. Maurois) În fiecare glumă este și un sâmbure de adevăr. (Glumele și-au câștigat, Într-adevăr, meritul de a fi considerate vorbe cu subînțeles, deoarece, sub aparența râsului nevinovat, ele ridiculizează un lucru ce se impune a fi Îndreptat. Așa se explică faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de Încântare: „Glumele să-ți fie cumpătate, Întocmai ca și sarea În bucate”.) „Spiritualul: ...e cel ce are destul spirit pentru a se abține de a avea prea mult.” (A. Maurois) În fiecare glumă este și un sâmbure de adevăr. (Glumele și-au câștigat, Într-adevăr, meritul de a fi considerate vorbe cu subînțeles, deoarece, sub aparența râsului nevinovat, ele ridiculizează un lucru ce se impune a fi Îndreptat. Așa se explică faptul că oamenii care se simt „cu musca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a fi considerate vorbe cu subînțeles, deoarece, sub aparența râsului nevinovat, ele ridiculizează un lucru ce se impune a fi Îndreptat. Așa se explică faptul că oamenii care se simt „cu musca pe căciulă” ajung să nu mai știe de glumă.) „Sinceritatea nu Înseamnă a spune tot ce gândești, ci a gândi tot ceea ce spui.” (H. de Livry) „Un om care trăiește În lume nu are cum să nu fie curtenitor.” (Vauvenargues) Cine de glumă nu știe nu e om de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ajung să nu mai știe de glumă.) „Sinceritatea nu Înseamnă a spune tot ce gândești, ci a gândi tot ceea ce spui.” (H. de Livry) „Un om care trăiește În lume nu are cum să nu fie curtenitor.” (Vauvenargues) Cine de glumă nu știe nu e om de omenie. (Chiar și o glumă răutăcioasă trebuie Înțeleasă În spiritul ei, deoarece fiecare dintre noi are câte ceva de Îndreptat.) „Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
spune tot ce gândești, ci a gândi tot ceea ce spui.” (H. de Livry) „Un om care trăiește În lume nu are cum să nu fie curtenitor.” (Vauvenargues) Cine de glumă nu știe nu e om de omenie. (Chiar și o glumă răutăcioasă trebuie Înțeleasă În spiritul ei, deoarece fiecare dintre noi are câte ceva de Îndreptat.) „Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune.” (W. Shakespeare) Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitatetc
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În lume nu are cum să nu fie curtenitor.” (Vauvenargues) Cine de glumă nu știe nu e om de omenie. (Chiar și o glumă răutăcioasă trebuie Înțeleasă În spiritul ei, deoarece fiecare dintre noi are câte ceva de Îndreptat.) „Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune.” (W. Shakespeare) Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitatetc " Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate" Un om mânios călărește un cal nărăvaș. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
public și autor: „E o glumiță de-a domnului Dexter. De fapt a vrut să zică Gray, poetul Gray, un spirit blând, subtil și discret: legăturile sunt ușor de reconstituit. Iar numele lui este Zane Grey? Tocmai de aici vine gluma domnului Dexter. Zane Grey a scris ceea ce noi numim „westernuri”, mici romane populare despre bandiți și cowboys. Deci nu e un mare scriitor? Nu, nu. Nici pomeneală, spuse domnul Crabbin. Strict vorbind, nici nu i-aș zice scriitor.” Or, spunând
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Interpretarea viselor, trad. de Roxana Melnicu, Trei, 2003. CU + + CR + +. CN + +. CN --. CN + +. Înainte de a ajunge la Viena, Martins face o escală la Frankfurt, unde și acolo este confundat cu celălalt Dexter și unde răspunsurile lui sincere sunt luate drept glume: «Un bărbat la care se vedea de la o poștă că e jurnalist se apropie de masa lui. „Dl Dexter? Întrebă el. Da, răspunse Martins, luat pe neașteptate. Păreți mai tânăr decât În fotografii, spuse bărbatul. [...] Ei bine, ce credeți despre
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cele exclusive senzoriale, în consecință trăirea acestuia ca militant al unor interese civice și spiritual este răspunsul strigătului poporului, al "interogației ontologice"58. Identificarea cu ceilalți, care se regăsește în majoritatea poemelor acestui prim volum (Aripi, Memoriu, Noapte de dragoste, Glumă, Regenerare, Robinson Crusoe), în scopul autocunoașterii, "se prelungește în tot ceea ce o înconjoară"59. Cu versuri de o transparență tulburătoare, poeziile cu iz ludic (Glumă și Glumă II) devin, în fapt, un joc arghezian de-a v-ați ascunselea, crud
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ceilalți, care se regăsește în majoritatea poemelor acestui prim volum (Aripi, Memoriu, Noapte de dragoste, Glumă, Regenerare, Robinson Crusoe), în scopul autocunoașterii, "se prelungește în tot ceea ce o înconjoară"59. Cu versuri de o transparență tulburătoare, poeziile cu iz ludic (Glumă și Glumă II) devin, în fapt, un joc arghezian de-a v-ați ascunselea, crud prin tragismul său, în care eul liric anticipează începutul rupturii sale de origini, fericirea fiind în descreștere, pe măsura înaintării sale biografice, într-o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se regăsește în majoritatea poemelor acestui prim volum (Aripi, Memoriu, Noapte de dragoste, Glumă, Regenerare, Robinson Crusoe), în scopul autocunoașterii, "se prelungește în tot ceea ce o înconjoară"59. Cu versuri de o transparență tulburătoare, poeziile cu iz ludic (Glumă și Glumă II) devin, în fapt, un joc arghezian de-a v-ați ascunselea, crud prin tragismul său, în care eul liric anticipează începutul rupturii sale de origini, fericirea fiind în descreștere, pe măsura înaintării sale biografice, într-o realitate diferită de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-le peste câmp,/ Copacii au rămas cu trupurile goale în ploaie,/ Să schelălăie tragic și tâmp...// Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ Satiri vegetali, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace pe șolduri inelele anilor/ Zadarnici dansând hoola-hop". (Glumă). Limbajul ludic, poate fi, însă, un alt mijloc de redescoperire a frumuseții primordiale, resuscitată prin incantații de tipul : "Plouă soare peste mine/ Și mă udă cu lumina./ Eu în joc stropesc cu soare/ Coala, zărilor, velină// Ce-am făcut? Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
zări mă dau de-a dura.// Nu se duce. Ce să fac?/ Sufletu-l mototolesc/ Și-l fac cârpă ca să șterg/ Soarele copilăresc.// Cârpa sufletului însă/ Toată-i îmbuibată-n soare,/ Șterg mereu și-n zări lumina/ E din ce în ce mai mare". (Gluma II), care "subliniază atitudinea ludică a eului liric, complicitatea cu Universul, dar și faptul că regula jocului scapă controlului ființei, dăruirea totală a acestuia, cu trup și suflet, fiind o condiție intrinsecă a participării la jocul creație"60. Același limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
zări mă dau de-a dura.// Nu se duce. Ce să fac?/ Sufletu-l mototolesc/ Și-l fac cârpă ca să șterg/ Soarele copilăresc.// Cârpa sufletului însă/ Toată-i îmbibată-n soare,/ Șterg mereu și-n zori lumina/ E din ce în ce mai mare". (Gluma II). Dacă poetul romantic mai sus amintit alege drept cadru prielnic pentru desfășurarea amorului, natura, pe care o încarcă adesea cu semnificații specifice, adăugând elementelor cadrului terestru (luna, codrul, izvoarele, brazii, munții), pe cele ale cadrului cosmic (luna și stelele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cimitirul vesel din Săpânța/ Pe care eu nu-l pot privi râzând;// Când ceilalți poate-s veseli, sau poate li se pare,/ Când încă pot plăti modesta sumă/ Să-și cumpere și crucea potrivită/ Pe care nu știu cine a încrustat o glumă,// în noaptea-ntunecoasă și nesfârșit de lungă/ Eu încă mai visez o zi în care/ Din cimitiru-acesta mai vesel decât este/ Un om va ieși-ncet cu crucea sa-n spinare." (Cimitirul vesel) Permanentele deconstrucții și reconstrucții pe care Ileana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mă trezesc. (privindu-i pe toți) Ce-aveți cu Ștefan? El n-are nici un merit. Nu v-am spus cu cine am băut? După aceea mi-a venit dor de cumnatul meu și l-am vizitat. (rîde ca de-o glumă) El, săracul, credea că m-am dus pe capul lui cu cavoul. Ha! Nu-i așa, Ștefane, că așa ai crezut? Ștefan: Păi așa am crezut. De unde să știu eu c-ai renunțat la cavou! Ilie: Am renunțat, frate, și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vorbeam cu calul? Ilie: Calul ăsta, dragă Ștefane, a venit încet, încet, cu fiecare dezamăgire, cu fiecare renunțare și se numește religie, logică, iubire, autenticitate... Ștefan: Oleu, taci că mă cutremur! Mai bine rămîneai beat. Luam și eu mai în glumă toată chestia asta. Ilie: Eu am spus că nu-i bine să mă trezesc. Ștefan: Nu-i nimic. Eu mă mulțumesc și cu tine treaz dacă renunți la... dumnealui... ăla... Ilie: Și dacă nu pot? Ștefan: Măi, omule, dar... el
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
doctor) Auzi, nu-l mai primești... închizi ușile, geamurile... să vedem ce face? Ce poate să facă? Ilie: Mă găsește, n-ai teamă... mă găsește... Vine peste mine în pat, la birou, în ședințe. Ăsta știe să se impună, nu glumă. Știe că sînt om... (lichidînd) Hai să mergem la înmormîntare! (ca pe o glumă) Merg morții la înmormîntare. Ștefan: Care morți, mă, ce vrei să spui? Ilie: Lasă că nu-i vorba de tine. Tu ești viu, frate, și într-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
poate să facă? Ilie: Mă găsește, n-ai teamă... mă găsește... Vine peste mine în pat, la birou, în ședințe. Ăsta știe să se impună, nu glumă. Știe că sînt om... (lichidînd) Hai să mergem la înmormîntare! (ca pe o glumă) Merg morții la înmormîntare. Ștefan: Care morți, mă, ce vrei să spui? Ilie: Lasă că nu-i vorba de tine. Tu ești viu, frate, și într-un fel te invidiez. Totu-i locul din care privești compromisul. Hai, hai că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
petrec nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric printr-o lentă acumulare de semne stranii. Cortina, în piesa pe care o supunem analizei, se ridică pe un moment de exuberanță. Glume, rîsete, dar și cîte o ironică înțepătură care îl avertizează pe spectator (și pe cititor deopotrivă) că lucrurile nu stau de fapt așa cum par. Cîte o încordare subită și fără justificare imediată, încruntările tot mai dese te pun pe gînduri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
corespunzător? (e vorba de costum) Val: Cît despre mine... (își arată cravata) cred că sînt exemplu... Nu? (cravata îi stă ca o sancțiune și asta se vede) Maria: Bine, bine. (vrea să iasă, dar se oprește; concentrată) Acuma cît îi glumă îi glumă... cu delegatul ăsta... dar, uite, acuma îmi dau seama, oare nu trebuie să ne pregătim și noi cu ceva scris? (toți tac). Adică nu, lasă că... îl îmbrățișez eu mai întîi... și după aceea... am să găsesc eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vorba de costum) Val: Cît despre mine... (își arată cravata) cred că sînt exemplu... Nu? (cravata îi stă ca o sancțiune și asta se vede) Maria: Bine, bine. (vrea să iasă, dar se oprește; concentrată) Acuma cît îi glumă îi glumă... cu delegatul ăsta... dar, uite, acuma îmi dau seama, oare nu trebuie să ne pregătim și noi cu ceva scris? (toți tac). Adică nu, lasă că... îl îmbrățișez eu mai întîi... și după aceea... am să găsesc eu ceva de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu-i așa. Care ușă blocată, care ferestre închise?! (Mihai, încordat, se duce spre ușă, ezită, pune mîna pe clanță, ușa deschide; e umilit) Ei vedeți? Val: (rîzînd cu poftă) Bună! Excelentă lovitură! Dragi vecini, sînteți dați dracului! Finețe nu glumă! Mare finețe! Mihai: Mă duc să vă reclam. Sînt un om cu reputație. Am luptat, am muncit, am făcut sacrificii de tot pînă să ajung unde sînt. Voi cere sprijin, voi cere ajutor. Sînt o personalitate în blocul ăsta, în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că e o lucrare foarte reușită. Vecin 4: (aruncînd cărțile) Nu. Vecin 3: Acuma, dacă nu vă deranjează, plus o mie. Vecin 1: Ca să vezi de unde sare iepurele. Încurcă-i drace! Vecin 2: Vorbești serios? Vecin 3: Păi ce, facem glume? Vecin 1: Că doar nu te-om lăsa singur tocmai pe matale. Și zi, plus o mie, hai? Vecin 3: Modest, ce să fac! Vecin 2: Domnule, în situația financiară de față, am să împrumut de la gazde (se ridică, vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]