11,250 matches
-
zidurile Închisorii s-au prăbușit, În mijlocul zarvei și al ruinelor, răgușitul antisemitism post-Auschwitz este auzit din nou”. Imre Kertész arăta, la prima vedere, ca un gospodar maghiar, bonom, cordial, de o calmă și jovială convivialitate. Extrema seriozitate și acuitate, adâncimea, gravitatea și simplitatea „concentrată” a personalității sale au devenit evidente abia când ne-am desprins din grupul cu care luasem cina, pentru o scurtă plimbare În doi. Mi-a vorbit despre anii sub comunism, când trăia din traduceri, despre izolarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și a prietenilor săi) este condusă de Kertész cu fină ingeniozitate și măiestrie. Stimulând o multisemnificativă lectură, interrelaționarea dintre piesă-roman și romanul precedent am putea-o numi postmodernă, dacă termenul nu ar devia, poate, prin accentul pus pe experimentul formal, gravitatea creației lui Imre Kertész. Scriitorul supraviețuitor al unor tragedii precum Holocaustul sau Gulagul are de Înfruntat inevitabila oboseală de a reveni și imposibilitatea de a nu reveni la atrocele punct inițial și inițiatic al formării sale ca om și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cuvintele gravitate moderată, stabil și noroc. Părea destul de tânăr încât să fi petrecut împreună cu Mark în oraș, mai devreme, la începutul serii. Ar fi vrut să-i ceară diploma de la facultatea de medicină. În loc de asta însă îl întrebă ce înseamnă „gravitate moderată“ și încuviință politicos din cap la răspunsul opac. Întrebă cum adică „noroc“, iar traumatologul îi explică: Are noroc că trăiește. Pompierii tăiaseră cabina cu o lampă cu acetilenă ca să-l scoată afară. Ar fi zăcut acolo toată noaptea, lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cele 100.000. Nu știm cum a făcut-o sau poate că Mark nu a vrut pur și simplu să-mi spună. Dar Clive avea o anumită cantitate de lichidități și o listă de creditori pe care-i ordonase în funcție de gravitatea amenințărilor cu moartea. Noi ajunsesem aproape de capul listei. Nu avea cum să-și plătească toate datoriile, așa că ne simțeam ușurați că urma să primim câte ceva înapoi. Vedeți, începusem deja să gândesc din nou în termeni de „noi“. Mark fusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
piciorul stâng pe el și apoi ridică-l peste și pe celălalt. Nu, eu chiar nu pot să mă mișc. Și numai când mă gândesc la a-mi ridica piciorul, mă ia cu niște dureri înfiorătoare. Dându-și seama de gravitatea situației, Ed a acționat. S-a urcat pe ciotul de copac, m-a apucat de braț și apoi și-a folosit toată forța ca să mă tragă de pe cal, amortizându-mi căderea cu propriul trup. Am stat așa câteva secunde până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
băieților mai mici iar de împărțire să răspundă Dinu, că el nu are gânduri de domnie... — Mamă, crezi că s-a născut pe lume vreun Cantacuzin care să nu aibă gânduri de domnie? șopti spătarul Mihai trist. Pusese cu atâta gravitate întrebarea încât nu mai era nevoie de răspuns. Chiar el rămăsese surprins când își auzise cuvintele. Știa și el, ca orice Cantacuzin care citise cărțile bizantinilor, că ei nu pot trece prin viață nepăsători. Cândva demult, în negura timpului, unul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei că ar putea să nu aibă gânduri de domnie... e prea mult. Neamul lor nu este un sos, nu este o peltea legată, este ca un șirag de pietre nestemate tari, una mai strălucitoare ca alta... Reluă cu aceeași gravitate de oracol: — Să dea Dumnezeu să iasă bine... — Tu, Mihai, ești alunecos, știi să rămâi deasupra, dar cu frații tăi Matei și Iordache... Nu pot să las averea pe mâinile lui Șerban. Am hotărât. Și am lăsat la Mitropolie diata
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca pe taică-său. — Să-ți trăiască, Stanco! Asta da, veste! Stanca veni cu pași ușori până la jilțul maică-sii, se lăsă în genunchi, își puse coatele în poala fustelor bătrânei și, privind-o atent în ochi, spuse cu o gravitate stranie: — Înțelege, mamă, de când am rămas văduvă m-am simțit legată de nu știu ce, în nu știu ce fel. Apoi a murit Mateiaș, pe urmă socru meu, pe urmă taica... Când a fost și Barbu înjunghiat am crezut că mi se termină zilele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se pare minunată. Dumneata te uiți vreodată în oglindă ca să-ți dai seama ce mare asemănare este între cele cinci copile și dumneata? Lavinia râse scurt. — Mă uit, sigur că mă uit, și odinioară îmi plăcea ce văd. Și cu gravitate, blamându-se, Lavinia povesti patima care-i robise sufletul. Nu pierdea nici un amănunt. Unchiul Ianache măsura cu pas agitat încăperea. Mihai, uluit, abia mai respira. — ... Și m-au chemat la agie să-mi ridic mortul, pe bărbatul meu cu cununie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
voievodului, au descălecat. Kuciuk Selin, surprins, a descălecat și el. Muzicile turcești au tăcut și Brâncoveanu, detașându-se de grup, a pornit să străbată distanța de cincizeci de pași până la mitropolit pe jos, cu un mers lent și plin de gravitate. Prelatul, fără să-și dea seama, ca într-o plutire nepământească, purtat de o grație desăvârșită, deși adus de spate și împuținat de vreme, se apropie de voievod ieșind din escorta diaconilor. În razele arămii ale apusului, cei doi aruncau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Și iarăși îl auzi pe cuviosul Gherasim pomenindu-i pe toți voievozii și boierii pictați pe pereți în dunga cea mare a neamurilor Basarabești și Cantacuzinești, aducând aminte când spunea numele pomenitului de moartea de care avusese parte. Era atâta gravitate în modul în care-i pomenea, încât toți cei din naos îi simțeau pe înaintașii ctitorului mânăstirii lor, ai lui Io Constantin Voievod ca și cum ar fi fost acolo aievea la Sfânta Slujbă. Fiind Sâmbăta lui Lazăr se făcea liturghie pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de drac pe lângă majordom și libelula lui, și mașina porni, estompând imaginea străzii și a cerului senin de septembrie, împânzit de fumul termocentralei care se suprapunea peste obrazul ei împietrit. 30. La șapte dimineața, și-au luat rămas-bun. Transfigurat de gravitatea momentului despărțirii, Vlăduț s-a sucit și s-a învârtit, scotocindu-se prin buzunare, iar Vicențiu și Romeo i-au urmat exemplul și-au pus mână de la mână toți leii care le mai rămăseseră, patru sute și ceva de mii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În toamna anului 1887 m-am dus la Bârlad. Tatăl meu era foarte bolnav. Nu stătea în pat, dar abia umbla. Nu mai avea cu ce trăi. Știam toate, eram trist până la moarte, dar vârsta mă împiedica să văd toată gravitatea lucrului. Îmi închipuiam că poate se va face bine. În orice caz, optimismul, speranța - mai bine zis inconștiența vârstei - mă oprea să mă gândesc clar că poate n-am să-l mai văd niciodată. Și-n adevăr, nu l-am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lăsat destul de rău și, cum am plecat eu, el a intrat în spital, de unde mi-a scris câteva scrisori, pe care le păstrez. Știam bine că, în sărăcia noastră - care nu permitea sentimentalismul - nu m-ar fi chemat nimenea pentru gravitatea boalei. Știam c-a murit. Pe drum, în tren, căutam să mă apuc, să mă anin de vreun gând de speranță. Făceam ipoteze ridicole. Dar nu mă puteam înșela. Și-mi aduc aminte că mă sileam să caut o justificare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
niciodată că atunci când și-au început meseria depusese un jurământ al lui Hipocrate; ei îl întreabă pe bolnavul în stare gravă (că nimeni nu se duce la doctor de florile mărului), dacă dă suma (care-i fixată, în raport de gravitatea bolii), deci vorbesc cu plicul, cât mai burdușit; altfel, bolnavul caută alt medic mai uman, mai puțin materialist, și dacă nu-l găsește, moare cu zile. Mai sunt și medici care au făcut facultatea pe când erau la tinerețe sportivi profesioniști
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acum sub apă, enorme, grase, fusiforme, cu capete făcând mișcări omenești, cu ochi înțelepți. Fiecare dintre cele trei femele și apoi, mai leneș sau mai demn, masculul, s-au oprit în fața noastră 54 și ne-au privit, secunde întregi, cu gravitate. Cristina și cu mine încremeniserăm. Eram niște prăpădiți pe lângă marile și minunatele ființe care ne scrutau de după curbura moale a sticlei. Foarte curând s-au plictisit de noi și și-au reluat rotirile și răsucirile, atingerile delicate și jocul privirilor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
divulge țărilor (triburilor) vecine și dușmane câte ceva din tainele unei clădiri supraetajate era considerat automat turnător și trebuia să sufere în consecință. Cu asta mă îndeledniceam eu. După o scurtă deliberare, consiliul bătrânilor (cei trecuți de șase ani) pronunța, în funcție de gravitatea faptei, câte șuturi în fund sunt necesare pentru iertarea păcatelor. Pedeapsa varia, nu atât prin număr (cum s-ar crede), cât mai ales prin forța și tehnica întrebuințate în actul lovirii. Ca să fiu mai explicit, trebuie să vă spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căpăta dintr-odată firescul și siguranța unei certitudini. În prezența lui, cuvintele obișnuite se fâstâceau, se retrăgeau timide în spatele vreunui Migu sau Doru, încercau să riposteze la adăpostul unui meci de fotbal, ca apoi să dispară cu totul, împovărate de gravitatea imparabilă a unor expresii ca „această defensivă precară este sortită eșecului“ sau „verticalizarea nu beneficiază de aportul înaintașilor“. Radu era înzestrat cu acea abilitate rară de a dibui adevărul - benzi desenate și povestiri western - prin vraful prăfos și descurajant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nobilă pereche noi doi; Alianța noastră e sfărâmată Și aș vrea, poezie, să nu te mai văd niciodată. Sentința finală se sustrage ludus-ului, deși a fost pregătită de acesta. Dar nu putem înțelege jocul decât ca pe o prefigurare a gravității. Sau ca pe o mască a acesteia. "Jocul se preschimbă în seriozitate, iar seriozitatea în joc"4. Plurifațetarea poeziei lui Emil Botta îi conferă acesteia din urmă valențele ludice atât de evidente, fără a reuși să ascundă fața mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-o fi omul palid care mi-a promis că se va spânzura? Avea părul zburlit și o haină gri." Vântul hai-hui simbolizează un timp diluat, un timp pe care poetul nu reușește să îl densi-fice. Ironia, persiflarea, ludicul accentuează contrapunctic gravitatea situației (se știe bine, alternanța ironie-gravitate, ca tensiune a contrariilor, este un mecanism generator de sensuri deschise în scriitura modernă, ca și în cea romantică). Amănuntele vestimentare, superflue într-o situație-limită, ca și limbajul popular ("părul zburlit") duc la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca o ghioagă, ca un bici". De asemenea, ludicul nu lipsește: Copacii, ca frații, se vor apleca peste mine Și o mierlă-mi va șopti: Nu ți-e rușine să plângi, nu ți-e rușine?" Ludicul este o mască a gravității. Când ludicul dispare, poetului i se arată fața enormă a lucrurilor, cu tot dramatismul său, care, ne-contracarat, se mistuie în propria intensitate. Acest fenomen, deplâns de unii critici 16, se accentuează începând cu volumul Pe-o gură de rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu care autorul, perturbat în permanență, ne confruntă în niște versuri de o mare intensitate de atmosferă, nu mai este regizat ca în Întunecatul April, cu tendința deformării tragicului în grotesc, a cultivării caricaturalului ditirambic, pentru a se bagateliza formal gravitatea insuportabilă a lucrurilor"19. Dar prea multă gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în niște versuri de o mare intensitate de atmosferă, nu mai este regizat ca în Întunecatul April, cu tendința deformării tragicului în grotesc, a cultivării caricaturalului ditirambic, pentru a se bagateliza formal gravitatea insuportabilă a lucrurilor"19. Dar prea multă gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Poezii de Emil Botta, București, Editura pentru Literatură, 1966. 15 Jean-Paul SARTRE, La Nausée, Paris, Gallimard, 1938, p. 85. 16 Mircea IORGULESCU: " ... perspectiva poeziilor din Întunecatul April o dădea tocmai jocul; când renunță la joc, poetul își pierde, ciudat, și gravitatea, devenind discursiv și artificios" (Din vol. Emil Botta interpretat de..., București, Ed. Eminescu, 1986, p. 224). 17 Pompiliu CONSTANTINESCU, Scrieri, I, București, editura pentru Literatură, 1967, p.362. 18 Petru COMARNESCU: în volumul Pe-o gură de rai sunt relevate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
adevăr, În caz contrar, va fi vai și amar de pielea lor...!!” Înspăimântată Atena, făcu ochi mari, izbucnind În plâns. „Dacă am Înțeles bine, a fost condamnat Înainte de-a fi judecat...?!” „Te surprinde...? - se rățoi la ea Împielițatul. În funcție de gravitatea delictului și mai ales de comportarea inculpatului În timpul cercetărilor penale, noi recomandăm judecătorului pedeapsa cuvenită...! Ai toată Încrederea, nici un judecător nu va Îndrăzni să nesocotească opinia noastră În caz contrar, poate fi arestat pentru favorizarea infractorului...!! Însfârșit...” - schimbă el vorba
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]