12,265 matches
-
oamenii erau egali în fața zeilor, și astfel prin natura lor nu pot fi inegali unul față de celălalt. În timp, "elen" a devenit, după Isocrate, o trăsătură a intelectului și nu a naționalității. Cuceririle lui Alexandru cel Mare au consolidat influența greacă în Orient, prin extinderea culturii grecești în Asia și prin transformarea permanentă a educației și societății din acea regiune. Isocrate a declarat în discursul său "Panegyricus": "Până acum, Atena a lăsat restul omenirii în urmă în gânduri și exprimare, așa încât
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
de naționalitate, ci de intelect, iar titlul de elen o emblemă a educației, nu a originii comune." Civilizația elenistică reprezintă evoluția civilizației grecești clasice, de această dată deschisă întregii lumi. Analog, "elen" a evoluat de la un nume național reprezentând etnia greacă la un termen cultural, reprezentând pe oricine își ducea viața în conformitate cu standardele grecești. Cuvântul românesc „grec” provine din latinescul "Graecus", care la rândul său provine din grecescul "Γραικός" (Graikos), numele unui trib din Beoția care a migrat în Italia în
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
comune." Civilizația elenistică reprezintă evoluția civilizației grecești clasice, de această dată deschisă întregii lumi. Analog, "elen" a evoluat de la un nume național reprezentând etnia greacă la un termen cultural, reprezentând pe oricine își ducea viața în conformitate cu standardele grecești. Cuvântul românesc „grec” provine din latinescul "Graecus", care la rândul său provine din grecescul "Γραικός" (Graikos), numele unui trib din Beoția care a migrat în Italia în secolul al VIII-lea î.Hr., și acesta este cuvântul după care elenii au fost cunoscută în
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
își piardă numele. De acolo au mers către vest în Italia, înainte ca primul val de coloniști din secolul al VIII-lea î.Hr. să sosească în Sicilia și sudul Italiei. Cum romanii încercau să domine toate sferele vieții publice - termenul „grec” a căpătat o conotație diferită. Horațiu l-a folosit cu admirație, "Graecia capta ferum victorem cepit et artes intulit agresti Latio" (Grecia înfrântă i-a cucerit pe învingători și a civilizat țăranii latini). Virgiliu însă a folosit expresia, "Timeo Danaos
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Noua denumire a apărut pentru a stabili o identitate dualistă care să reprezinte atât cetățenia romană a grecilor, cât și moștenirea lor elenă în domeniul etniei, culturii și limbii. În general, cuvântul "romios" a ajuns să îi desemneze pe locuitorii greci ai Imperiului Bizantin. Este folosit chiar și astăzi (chiar dacă foarte rar), fiind cel mai popular nume național după elen. Numele străin împrumutat avea inițial un sens mai mult politic decât național, mergând mână în mână cu ideologia universalizatoare romană care
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Împărat al Romanilor', deoarece romanii asupra cărora afirmați că sunteți împărat sunt, de fapt, după dumneavoastră, barbari." De aici încolo, împăratul din Răsărit a fost cunoscut în Occident sub numele de "Împărat al Grecilor", iar teritoriile stăpânite de acesta "Imperiul Grec", lăsând ambele titluri "romane" regelui franc. Interesele ambelor părți erau mai mult simbolice; nu a apărut nicio pretenție teritorială, însă insulta simțită de bizantini arată cât de important devenise pentru ei numele de roman (ρωμαίος). De fapt, episcopul Liutprand de
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
etnice precum Graekos și Romios). Ana Comnena, spre exemplu, îi numește pe contemporanii săi eleni, însă nu folosește acest cuvânt ca sinonim pentru păgân. Mai mult, se laudă cu educația sa clasică elenă, și vorbește ca o persoană de origine greacă, nu ca un străin care a învățat ulterior această limbă. Refondarea Universității din Constantinopol în palatele Magnaura a promovat un interes în educație, în special în domeniul studiilor grecești. Patriarhul Photius era iritat de asta, deoarece "studiile elene sunt preferate
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
prin origine. Eustathius din Salonic face o distincție în relatarea sa asupra căderii Constantinopolului în 1204, numindu-i colectiv pe invadatori "latini", înglobând toți adepții Bisericii romano-catolice și "eleni" pe populația dominantă a Imperiului. După căderea Constantinopolului în fața cruciaților, naționalismul grec s-a accentuat. Nicetas Choniates a insistat asupra folosirii numelui "eleni", accentuând abuzurile "latinilor" împotriva "elenilor" din Peloponez, și cum râul Alfeios ar putea purta vestea până la barbarii din Sicilia, normanzii. Nicephorus Blemmydes s-a referit la împărații bizantini ca
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
considerau romani. Deși poate nu își apreciau mai mult conducătorii, grecii nu se mai puteau considera aflați sub stăpânire străină, din partea latinilor din Italia. Cuvântul "elen" însuși ajunsese să însemne mai degrabă păgân decât o persoană de naționalitate sau cultură greacă. În schimb, cuvântul care îi denumea pe greci a ajuns să fie roman, cu sensul actual al cuvântului "bizantin". Denumirea ""Imperiul Bizantin"" a apărut în 1557, la aproximativ un secol de la căderea Constantinopolului, de istoricul german Hieronymus Wolf, care a
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Edward Gibbon); în timp ce istoricii francezi au preferat numele de "grec". Numele "bizantin" a reapărut la jumătatea secolului al XIX-lea, și de atunci s-a impus în istoriografie, chiar și în Grecia, în ciuda obiecțiilor din partea lui Constantin Paparregopoulus (influentul omolog grec al lui Gibbon) după care numele corect era "Imperiul Grec". Puțini istorici greci au adoptat această terminologie în acea perioadă, dar a câștigat adepți în special în a doua jumătate a secolului XX. "Bizantinii" nu se auto-numeau doar "Romioi" pentru
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Numele "bizantin" a reapărut la jumătatea secolului al XIX-lea, și de atunci s-a impus în istoriografie, chiar și în Grecia, în ciuda obiecțiilor din partea lui Constantin Paparregopoulus (influentul omolog grec al lui Gibbon) după care numele corect era "Imperiul Grec". Puțini istorici greci au adoptat această terminologie în acea perioadă, dar a câștigat adepți în special în a doua jumătate a secolului XX. "Bizantinii" nu se auto-numeau doar "Romioi" pentru a-și păstra atât cetățenia romană cât și vechea moștenire
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
reapărut la jumătatea secolului al XIX-lea, și de atunci s-a impus în istoriografie, chiar și în Grecia, în ciuda obiecțiilor din partea lui Constantin Paparregopoulus (influentul omolog grec al lui Gibbon) după care numele corect era "Imperiul Grec". Puțini istorici greci au adoptat această terminologie în acea perioadă, dar a câștigat adepți în special în a doua jumătate a secolului XX. "Bizantinii" nu se auto-numeau doar "Romioi" pentru a-și păstra atât cetățenia romană cât și vechea moștenire elenă. De fapt
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
timp la schimbările apărute în lume în acea perioadă. După prăbușirea Imperiului Bizantin și în timpul ocupației otomane, o luptă ideologică înverșunată s-a desfășurat legată de cele trei nume naționale rivale ale grecilor. Această luptă s-a potolit după Războiul grec de independență, și s-a rezolvat definitiv în secolul XX după pierderea Asiei mici în fața turcilor. Lupta a reflectat punctele de vedere divergente între istoricii clasiciști și medievaliști (katharevousa și demotici) în încercarea lor de a defini națiunea greacă, în
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Războiul grec de independență, și s-a rezolvat definitiv în secolul XX după pierderea Asiei mici în fața turcilor. Lupta a reflectat punctele de vedere divergente între istoricii clasiciști și medievaliști (katharevousa și demotici) în încercarea lor de a defini națiunea greacă, în absența Imperiului Bizantin care să încurajeze mișcarea. Numirea unei persoane de origine greacă "elenă" era bine stabilită încă de la sfârșitul evului mediu. Totuși, pentru cea mai mare parte a populației, în special cei din zonele rurale, departe de centrele
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Asiei mici în fața turcilor. Lupta a reflectat punctele de vedere divergente între istoricii clasiciști și medievaliști (katharevousa și demotici) în încercarea lor de a defini națiunea greacă, în absența Imperiului Bizantin care să încurajeze mișcarea. Numirea unei persoane de origine greacă "elenă" era bine stabilită încă de la sfârșitul evului mediu. Totuși, pentru cea mai mare parte a populației, în special cei din zonele rurale, departe de centrele urbane, percepția dominantă era încă acea de "romani"/"romios", descendenți ai Imperiului Bizantin. Istoricul
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
să ne culcăm cu turcii și să ne trezim cu romanii?" "Grec (Γραικός)" era cel mai nepopular dintre cele trei denumiri, însă totuși a primit o atenție disproporționat de mare față de cât de folosit era. Adamantios Korais, un cunoscut clasicist grec, și-a justificat alegerea în 'Un dialog între doi greci": „Strămoșii noștri obișnuiau să-și zică greci, însă apoi au adoptat numele de eleni după un grec care și-a spus el însuși elen. Unul dintre cele două de mai
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
să nu doriți să vă ziceți romani, ci eleni, pentru că romanii din Roma antică au înrobit și distrus Hellasul“". După acceptarea numelui de către conducerea spirituală și politică a țării, s-a răspândit repede în rândurile populației, în special în urma războiului grec de independență unde numeroși conducători au diferențiat romanii leneși de elenii răsculați. Generalul Theodoros Kolokotronis în special se adresa întotdeauna trupelor sale revoluționare cu numele de eleni și purta întotdeauna un coif în stilul Greciei antice. Generalul Makrygiannis vorbește despre
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
cât se poate de clară. Acest lucru, la rândul său, a dus la o fixare asupra antichității și la o neglijare a altor perioade din istorie, în special a Imperiului Bizantin. Tendința clasicistă a fost repede contrabalansată de Marea idee greacă ce căuta recucerirea Constantinopolului și restaurarea Imperiului Bizantin pentru toți grecii. După cum a proclamat ministrul afacerilor externe în fața Parlamentului în 1844, „Regatul Greciei nu e Grecia; este doar o mică parte a ei, o mică și săracă parte a Greciei
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Moartă” a fost dată de grecul Pausanias care a cercetat-o. În grotele care se află în nord-vestul mării în apropierea așezării Qumran, între anii 1947-1956 au fost găsite Manuscrisele de la Marea Moartă. Circa 900 de manuscrise, în limbile ebraică, greacă și arameică, au fost considerate de specialiști dovada aplicării legii lui Moise de către grupul de credință iudaică eseniană în secolul al II-lea î.e.n. Primele 500 de tăblițe de la Qumran au fost descoperite de către un beduin, în mod întâmplător. Astăzi
Marea Moartă () [Corola-website/Science/303975_a_305304]
-
devine vasala Imperiului Otoman, sub domnia lui Ștefan Lazarević, în jurul anului 1400. Este efectuată în școala condusă de cărturarul bulgar Constantin Filosoful, în mănăstirea Manasija, așezată pe malul râului Resava. Reforma școlii de la Resava este arhaizanta și influențată de limba greacă, apropiind standardul limbii sârbe de cel al limbii bulgare. În această variantă sunt scrise, de exemplu, "Slovo Ljubve" (Cuvântul iubirii) (1409) al lui Ștefan Lazarević și "Žitija despota Stefana Lazarevića" (Viața despotului Ștefan Lazarević) (1433), a lui Constantin Filosoful. Între
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
împrumuturi din mai multe limbi. Față de limbă croată, al cărei standard are tendința de a-si îmbogăți lexicul prin formarea de cuvinte și calc, sârbă este mai deschisă față de împrumuturi. Cele mai vechi împrumuturi ale limbii sârbe provin din limba greacă medievală, datorită contactelor cu Imperiul Bizantin, și din limba slavă veche folosită în procesul de creștinare a sârbilor. Unele cuvinte din prima limba au intrat prin intermediul celei de-a doua. Direct din greacă provin, de exemplu, "livadă" „pajiște” și "miris
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
(n. 31 martie 1905, Brăila - d. 8 ianuarie 1992, București) a fost un filosof, matematician și logician român de origine greacă. S-a născut la Brăila, oraș în care urmează școala primară și liceul. Devine student al Facultății de Științe a Universității din București avându-i drept profesori pe: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu, Octav Onicescu iar în 1929 obține
Anton Dumitriu () [Corola-website/Science/304305_a_305634]
-
a fost o rețea de telefonie mobilă din România, operată de compania Telemobil. Din anul 2009, Telemobil este deținută de operatorul grec OTE. "" este al cincilea operator de telefonie mobilă din România ca numar de clienți. Concurenții Zapp pe piața românească sunt: Orange, Vodafone, Cosmote și RCS & RDS. Reteaua 3G a companiei acoperă 23 de orașe din România. Compania Telemobil a apărut
Zapp () [Corola-website/Science/304311_a_305640]
-
de Qualcomm și "Saudi Oger" până în luna ianuarie 2008, când "Saudi Oger" a cumpărat participația de 50% deținută de "Qualcomm" pentru o sumă estimată la 70 milioane Euro, deținând astfel 99,99% din Telemobil. La sfârșitul lunii iunie 2009, operatorul grec OTE a achiziționat compania Telemobil pentru suma de 61 milioane de euro. OTE a preluat și datoriile Telemobil, estimate la aproximativ 146 milioane euro, suma totală a tranzacției ridicându-se astfel la 207 milioane euro. În februarie 2013, Zapp anunță
Zapp () [Corola-website/Science/304311_a_305640]
-
ul (grec. ορμόνη, - horman, hormanus - "a pune în mișcare, a trezi") este o substanță biochimica care transmite informații de la un organ sau țesut la altul, fiind secretata de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]